Epilog - Feel the life of the city

Epilog

And I can’t deny your eyes

Perspectiva lui Britney

-Asta e ceea ce vrei , de fapt ? A tipat el , impingandu-si soldurile in ale mele . Asta iti doresti ? Buzele sale imi atingeau urchea si imi faceau respiratia sa se opreasca . Dupa asta tanjesti ? Si-a pus mana in parul meu , tragandu-l atat de tare incat mi-am dat capul pe spate .

Voiam sa ii spun ceva . Voiam sa ii spun ceva care sa il opreasca . Voiam sa ii spun orice , insa dintr-un anumit motiv mai mult sau mai putin cunoscut , nu imi puteam gasi vocea .

Aveam nevoie ca el sa se opreasca . Si aveam nevoie ca el sa se opreasca fiindca stiam ca acesta nu era baiatul meu . Era un strain .  Era strain care statuse sase luni la dezintoxicare si care acum isi varsa toata frustrarea asupra mea .

Dar in acelasi timp era un strain atat , atat de cunoscut . Un strain pe care atat trupul cat si mintea mea il stiau mult prea bine . Un strain pe care inima mea il cauta . Un strain pe care eu totusi il cautam zi de zi . Si desi stiam ca nu e in regula , il voiam atat de mult . Atat , atat de mult incat corpul meu reactiona impotriva mintii mele .

-Spune-mi , Britney . Asta vrei ? M-a intrebat , strangandu-mi talia in mana sa stanga pana in momentul in care eram sigura ca a lasat vanatai .

Am scos un geamat adanc , punandu-mi mainile in parul lui , si tragandu-l spre mine , astfel incat fruntea lui era lipita de a mea . Si-a lins buzele si s-a uitat la mine asa cum obisnuia sa o faca inainte . Mi-am impins puternic soldurile in ale lui , facandu-l sa isi dea putin ochii peste cap .  Buzele mele erau atat de aproape de ale lui , incat ii puteam simti gustul pe varful limbii .

-Te urasc . I-am soptit , in momentul in care si-a deschis ochii .

A ras batjocoritor , tragandu-ma de par .

-Ma urasti ? A intrebat , zambind larg . Mi-as dori sa te urasc . Mi-as dori sa pot sa te urasc , papusa , pentru ca toata asta ? Mi-a strans mai tare talia in mana sa . Toata asta ma omoara .

Iar acela a fost momentul in care orice farama de control pe care inca o mai aveam , disparuse total . Ireversibil . Fara cale de intoarcere . L-am privit rece in timp ce privirea lui nu exprima altceva in afara de superioritate . I-am tras fata spre a mea in timp ce el inca imi tragea parul , insa de aceasta data in incercarea de a ne apropia cat mai mult posibil .

Buzele sale le-au prins pe ale mele intr-un mod violent in timp ce ma impingea din ce in ce mai tare in volanul masinii . Spatele ma durea , picioarele imi amortisera in jurul taliei sale , articulatiile mi se albisera de la forta cu care ii tineam parul intre degetele mele , dar nimic din toate acestea nu conta . Sarutul sau era ferm , distant , rece . Ma enerva . Ma enerva atat , atat de tare . I-am prins buza de jos intre dintii mei in incercarea de a-l face sa simta ceva . Orice . In incercarea de a-l face sa simta pentru mine ceea ce candva simtea .

Iar acum el radea . Imi radea in fata , impingandu-se in mod repetat in mine . Mi-am dat capul pe spate , lingandu-mi buzele si simtind gustul sangelui sau acolo .

Mi-a dat drumul la par , punandu-si ambele maini pe talia mea si ghidandu-mi soldurile spre ale lui .

-M-ai lasa , nu e asa ? A soptit , facandu-ma sa imi cobor din nou fata , la acelasi nivel cu a lui . M-ai lasa sa ti-o trag . Chiar aici . Chiar asa .

-Tu m-ai lasa pe mine . Soptesc , cu fruntea lipita de a sa , miscandu-ma in acelasi ritm cu el . M-ai lasa sa ti-o trag . Chiar asa , chiar asa...

-Da . Raspunde , sarutandu-mi maxilarul , tinandu-ma atat de ferm si atat de usor in acelasi timp . Te-as lasa .

Mi-am dat capul pe spate , tragandu-i parul atat de tare incat asta l-a facut sa isi impinga membrul in mine , in cautare de frictiune .

-Te-as lasa . A spus din nou , muscandu-mi gatul pana in momentul in care lacrimile imi curgeau pe obraji .

Vreau .

Vreau .

Vreau .

-Dar...Sopteste , dandu-mi drumul . Ne-ai da de gol . Ma ridica si ma tranteste inapoi pe locul pasagerului .

Bretonul imi cazu din nou peste frunte , asezandu-se la locul sau initial . Mi-am strans buzele , privindu-l . Isi lasa spatele sa loveasca spatarul scaunului si ofta usor, intinzandu-si mana dreapta spre mine. Pentru un lung moment am avut senzatia ca voia sa ma atinga din nou, insa nu s-a intamplat nimic de genul acesta.

Degetele sale au trecut usor peste coapsa mea acoperita. Respiratia mi se opri. Mi-am ridicat ochii spre el, iar el era deja inecat in privirea mea . Ochii ii erau goi, reci, intensi. Albastrii. Buzele mi s-au deschis, si aerul imi iesea tremurat din plamani, facandu-mi corpul sa se zguduie. Dar contactul a luat sfarsit. Mana sa se indeparta, fiind inlocuita de tensiunea care ne inconjura. A deschis torpedoul si a scos de acolo un pachet de gume din care a luat doua, incepand sa le mestece incet in timp ce inchidea la loc usa si isi relua pozitia initiala.

-Esti atat, atat de naiva. A spus smecher, privind tavanul masinii, in timp ce isi mesteca linistit gumele.

Ma scotea din sarite. Si ma scotea din sarite pentru ca era atat de indiferent, incat imi facea tot corpul sa tanjeasca dupa atingerea lui. O atingere. Orice fel de atingere. Orice lucru care sa imi arate ce desi cel de langa mine era un necunoscut, o parte din baiatul meu inca era undeva acolo.

Dar stiam mult prea bine ca baiatul meu era mort. Putrezit. Ingropat. Tinut in lanturi si sfasiat de amintirile ce il torturau. Si stiam ca e vina mea. L-am transformat in persoana asta rece si calculata si mult prea constienta de tot ceea ce se intampla in jur. Persoana asta care e in stare sa se uite in ochii mei si sa nu ma recunoasca. Persoana asta care ma raneste prin simplul fapt ca e aproape de mine, sustinandu-si aceasta atitudine .

Mi-am intors capul spre geam si am privit afara, incercand sa fac lacrimile tradatoare sa se opreasca din a se aduna in ochii mei . Casa era luminata, si ii puteam vedea cu usurinta pe Jenna si pe Logan stand la masa si probabil asteptandu-ma, dar nu ma interesa. Tot ceea ce conta pentru mine acum era el . El care acum nu mai era el . El care se purta cu mine de parca eram un nimeni.

-Am crezut ca pana acum te-ai schimbat, Britney Allen, dar se pare ca m-am inselat in privinta ta. Din nou. Ar trebui sa fiu obisnuit cu asta pana acum, nu e asa ?

Mi-am indreptat privirea de el, incruntandu-ma putin.

-Oh, nu intelegi ? A spus el mimand o privire mirata. Nici nu ma asteptam sa o faci. De ce ai intelege ? Nu e ca si cum esti dispusa sa faci un minim de efort sa intelegi, nu ? A intrebat, batand cu degetele pe volan.

Lacrimile mi se adunau din nou in ochi, amenintand sa imi cada rapid pe obraji.

-Oh, o sa plangi ? A intrebat batjocoritor, intorcandu-si putin corpul spre al meu.

Il uram. Pur si simplu il uram pentru simplul fapt ca ma facea sa trec prin toate astea. Il uram pentru ca nu intelegeam ce am facut. Ce am facut pentru a merita acest tratament ostil din partea lui. Dar nu am facut nimic decat sa apuc portiera si sa o deschid, pasind afara in aerul racoros. Parul mi se legana in jurul umerilor si  fusese prins dur intre degetele lui. Mi-am intors privirea spre el si i-am apucat palma, infingandu-mi unghiile in ea.

-Lasa-ma sa plec, Justin. Du-te, du-te, du-te dracului si lasa-ma sa plec. I-am spus, incercand sa ma eliberez din stransoarea lui.

A ras si mi-a dat drumul, lasandu-ma in sfarsit sa ies afara din masina aia nenorocita. Tenesii mei au lovit pamantul si au impins usa, aceasta trantindu-se zgomotos in linistea din garajul casei. Pentru o secunda am crezut ca scapasem, dar sansele nu imi suradeau, si m-am trezit din nou cu mainile lui peste mine, si cu corpul prins intre masina si corpul lui. Mi-a mangaiat picioarele de jos si si-a dat capul intr-o parte, facand impulsul de al mangaia aproape de nesuportat. Voiam sa imi bag mainile in parul lui si sa trag. Tare.

-Haide, Brit. Incearca sa negi ceea ce nu poti. Incearca sa ma minti. Incearca sa imi rezisti. Incearca, papusa, incearca. A soptit, buzele lui fiind atat, atat de aproape de ale mele.

Un mic suspin mi-a scapat, iar zambetul lui parea mai mult decat satisfacut. Parea lenes, obosit, mandru, superior. Mi-am strans degetele in pumni si am incercat sa ignor. Am incercat sa ignor buzele sale pe gantul meu. Am incercat sa ignor soldurile lui care se impingeau constant in ale mele. Incercam sa ignor articulatiile sale care se jucau cu blugii mei. Incercam sa ignor gafaitul pe care il auzeam ca un ecou in urechiile mele. Dar esuasem. Esuasem in mod lamentabil.

Mainile mele isi gasisera locul in parul lui, picioarele mi s-au incolacit aproape automat in jurul taliei sale, capul mi se daduse intr-o parte, iar urechile mele percepeau cu greu vorbele lui.

-M-ai distrus. A spus, lasand o mana sa ii cada pe langa corp pentru a-si desface blugii. M-ai distrus fara ca macar sa te gandesti. I-a tras jos si s-a uitat la mine, dandu-mi parul la o parte din ochi. Dragostea mea pentru tine m-a facut sa innebunesc. Mi-a apucat dur pantalonii si a tras de ei  pana cand i-a sfasiat de tot. M-am apucat de droguri pentru tine, papusa. A soptit in timp ce imi dadea chilotii la o parte. Si unde am ajuns? A ras el batjocoritor. Nicaieri, pentru ca intre noi oricum nu mai poate fi nimic. Spuse amar, luandu-si penisul in mana si impingandu-l spre mine. Nu? Intreba impingand in mine. Nu e asa? A gafait el.

Oh, Doamne. Te rog, te rog, te rog. Voiam sa spun ceva. Orice. Voiam sa ii spun ca nu e adevarat. Ca il iubeam mai mult decat puteam spune in cuvinte. Ca mi-a fost dor de el. Ca nu voiam sa ma mai lase niciodata. Ca tot ceea ce ni se intamplase nu a fost deloc drept. Ca am fost o proasta in momentul in care l-am alungat de la spital. Ca imi fransese inima in mii si mii de bucatele. Ca imi parea rau.

Dar nu am spus nimic. Am stat acolo, sprijinita de masina bucurandu-ma de senzatie. Senzatia de a-l avea din nou aproape, sezantia de a-l avea din nou cat aproape era posibil omeneste. Impingea in mine ca un om nebun, dar asta nu m-a deranjat deloc. Unghiile mele s-au infipt in spatele lui si i-au sfasiat tricoul in timp ce amandoi suspinam zgomotos. Suspinam pentru tot. Pentru pariu, pentru viol, pentru Chuck, pentru noi, pentru droguri, pentru spital, pentru parinti, pentru el, pentru mine, pentru toti.

Dar contactul se termina prea brusc iar eu m-am trezit din nou singura, in camera mea mult prea repede, impachetandu-mi hainele pentru excursia pe care urma sa o fac in dimineata urmatoare cu Jenny si cu Gabe. Macar acei doi nenorociti sa ramana impreuna. Il auzeam pe Justin tipand la mama lui despre cum ca ar fi venit sa isi faca cateva bagaje si ca avea de gand sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata, dar stiam ca vorbea numai baliverne. Dupa un timp, tacerea se lasase peste casa, iar eu mai aveam de bagat si ultimele perechi de pantofi in bagaj, insa usa se deschisese, iar corpul meu incremeni.

-Justin, daca ai venit sa...Am inceput eu.

-Sunt eu. A spus Logan, intrand in dormitorul meu si inchizand usa cu cheia in urma sa.

M-am incruntat si l-am privit cu mai mare atentie. Parea drogat, beat, inconstient. Corpul mi s-a dat cu cativa pasi inapoi iar mainile mi se incrucisasera aproape automat la piept. Banuiam ce voia sa faca insa speram sa nu aiba tupeul, sa nu indrazneasca, sa gandeasca inainte de a actiona, dar acest lucru nu se intampla pentru din cateva miscari rapide am fost aruncata pe pat cu tatal lui Justin deasupra mea.

-Crezi ca nu te vad, Britney? Cu toti pantalonasii tai scurti si cu toate rochitele tale mulate? A intrebat el dur, tragandu-ma de par si impingandu-si soldurile in ale mele.

Voiam sa ma zbat sa scap din bratele lui insa greutatea sa era mult mai mare si forta lui era mult mai puternica decat a lui Justin. Tipam iar el nu facea altceva decat sa rada de mine si sa isi desfaca cureaua pantalonilor. Parul imi statea peste fata iar lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji. Tot ceea ce imi puteam aminti era exact aceesi pozitie in care sunt acum doar ca in loc de Logan era Chuck. Mintea mea refuza sa mai functioneze.

Ma violeaza.

Ma violeaza.

Ma violeaza.

Din nou.

Din nou.

Din nou.

-Vad cum vrei sa ma tentezi. Vad cum vrei sa ma faci sa cedez. Cu tot parul tau blond si cu ochii tai mari. Vad ca si tu ma vrei. A spus, facandu-ma sa ma zbat din ce in ce mai tare.

Intunericul ma cuprindea si nu vedeam niciun fel de motiv pentru care sa incerc sa mai lupt. Cred ca pana la urma meritam tot ceea ce mi se intampla. I-am frant inima lui Justin. Mi-am batut pur si simplu joc de el. Nu m-a interesat. De ce i-ar pasa cuiva acum? Nimeni. Nimeni. Nimeni. Nu merit nimic din lucrurile bune. Poate ca asta era destinul meu. Sa fiu aruncata dintr-o parte in alta ca o carpa.

Auzeam tipete, dar nu imi puteam deschide ochii. Greutatea corpului lui Logan nu ma mai acoperea iar urletele lui Justin deveneau din ce in ce mai stridente si mai aproape de urechile mele. Auzeam lucruri trantite. Auzeam injuraturi. Auzeam totul si nimic in acelasi timp. Simteam cum Justin ma ia in brate si incepe sa coboare scarile cu mine soptindu-mi constant „Papusa, nu ma lasa. Haide, nu imi face asta. Papusa, deschide ochii aia frumosi. Haide, Britney, bate-ma, injura-ma, dar nu imi face asta .”. O auzeam pe Jenna tipand in urma noastra, dar baiatul meu nu ii acorda niciun fel de atentie in timp ce deschidea usa de la masina si ma punea pe locul din dreapta. A urcat langa mine si a pornit motorul, conducand abrupt spre Dumnezeu stie ce loc.

Nu stiu cat timp trecuse, dar intr-un final, masina s-a oprit la un semafor iar ochii mei s-au deschis doar ca sa il gaseasca pe Justin holbandu-se la mine.

-In sfarsit. A oftat el, intinzand o mana spre mine.

M-am ferit pentru ca nu voiam afectiunea lui. Nu mai voiam nimic. Nu mai voiam sa am de a face cu acest oras. Nu mai voiam sa stau aici. Voiam sa nu il mai vreau pe el. Voiam sa il urasc. Voiam sa ma lase in pace. Dar in acelasi timp nu imi doream altceva decat sa fiu cu el. Numai cu el. Doar cu el.

-Ai tupeu! I-am tipat in fata. Chiar crezi ca as merge cu tine undeva? Du-ma imediat la aeroport, Justin Smith. Vreau sa ma intorc acasa la mine. Acasa la mine unde am sa fiu departe de tine si de toata viata ta de rahat si plina de drama. Departe de tot. Nu te mai suport.

Si-a pus capul in maini oftand, iar inima mea se frangea din nou si din nou si din nou. Uita-te la mine, Justin. Uita-te la mine doar ca sa vezi cat de mincinoasa sunt si cat de tare ma doare.

-Risca-te cu mine. A spus el simplu, privindu-ma de parca nimic nu conta in afara de mine.

Iar acela a fost singurul lucru de care aveam nevoie.

-Oricand.

Hey! Acesta este EPILOGUL. Stiu ca am intarziat muuuult si imi cer scuze, dar timpul a fost extraordinar de scurt. Am terminat si cu Feel the life of the city, spre sa va placa si sa comentati, siii ne vedem de acum incolo la Filthy si la viitoarele creatii. Va pup.

Capitolul 4 din Filthy

Capitolul 4

Dumb

Perspectiva lui Violet

Seara trece.

Niciun semn.

Martea trece.

Niciun semn.

Trece si miercurea.

Niciun semn.

Ziua de joi trece si ea.

Niciun semn.

Vinerea trece imediat.

Niciun semn.

Am oftat, asezandu-mi capul intre maini. Nu imi dadeam seama de ce se intamplase, dar nu m-a interesat indeajuns de mult incat sa incerc sa dau eu de el. Dar erau momente ca astea in care ma plictiseam de moarte. Momente ca astea in care el era de obicei cu mine. Momente ca astea in care de obicei eram aici impreuna. Momente ca astea in care radeam si ne sprijineam unul de altul fiind mult prea ametiti pentru a ne tine pe propriile noastre picioare.

Simteam cum degetele imi tremura si cum palmele incep sa ma manance. Pe cont propriu fumatul joint-urilor nu avea niciun farmec, asa ca renuntasem la a mai fuma fara Dylan, la fel cum si el renuntase la fumatul acelorasi joint-uri fara mine. Evelyn era in majoritatea timpului plecata dupa ore, Isla si Beatrice preferau sa nu se faca praf in timpul saptamanii, Xavier imi era dator cu mai multe joint-uri decat imi pot aminti, Sebastian fuma doar marfa usoara iar Benjamin iesea automat din discutie.

Dylan, Dylan, Dylan.

Am mai stat un moment privindu-mi tenesii si calcand in picioare pamantul. Imi venea sa tip, sa urlu, sa trantesc, sa injur. Aveam nevoie de iarba. Multa iarba. Voiam sa ma fac praf. Voiam sa uit. Sa imi bag si sa imi scot. Sa fac totul sa dispara. Iar el nu era aici cu mine sa disparem impreuna in Neverland, asa cum faceam de fiecare data.

Pulsul mi se intensifica si mainile mele au gasit imediat telefonul in geanta, degetele umblandu-mi disperate pe ecran.

-Cu cine esti, Violet? M-a intrebat in timp ce imi puneam centura de siguranta.

M-am uitat la Tristan care zambea atat de larg incat ai fi crezut ca a castigat la loterie. Imi venea sa imi dau ochii peste cap, sa ii spun sa intoarca masina si sa ma duca inapoi acasa, insa am tacut, si am indurat privirea sa satisfacuta. Stiam ca nu ma pot intoarce. Cel putin nu atat de repede. Nu cand ei erau inca acolo. Nu cand ei inca ma asteptau.

-Singura. Am spus, sigura pe mine.

Imi venea sa plang. Stiam ca stie ca il mint. Stiam ca stie ca pe dinauntru muream cu fiecare secunde pe care o petrec, nespuandu-i adevarul. Adevarul pe care el il stia de mult si atat, atat de bine. Stiam ca stie ca deja imi  pare rau. Stiam la fel de bine si ca probabil acum era un car si jumatate de nervi. Stiam ca avea sa mearga acasa si avea sa isi verse nervii pe acea consola video. Stia ca stiu.

-Ar fi bine sa fii singura, printesa, pentru ca daca ma minti...

Mi-am muscat buza si mi-am frant mainile intre ele, uitandu-ma cu coada ochiului la Tristan, care acum era prea atent la drum pentru a-mi da orice fel de atentie.

-Nu te mint. Am spus, intrerupandu-l.

L-am auzit oftand, iar linistea care urma spunea absolut totul. Aproape, aproape ca ii puteam auzi gandurile. Aproape, aproape ca il puteam auzi injurand si blestemand si tipand. Aproape, aproape, aproape.

-In regula, atunci. A spus incet, inchizandu-mi.

Am deschis meniul cu mesaje si am inceput sa tastez rapid, injurand in momentul in care nimeream mai mult litere decat cele necesare.

Catre: Dusted piece

Te-am mintit.

            21: 08

Mi-am trecut unghiile peste scoarta copacului de langa mine si am putut simti cum cateva dintre aschii imi inteapata pielea. Nu le-am bagat in seama. Nu am bagat nimic in seama. Vantul imi sufla bretonul in toate directiile si se lupta cu parul meu care era prins intr-o coada, insa pierdea lupta in mod lamentabil.

Am ridicat putin telefonul si m-am uitat la ceas, agitandu-ma imediat. 21: 16.

-Stiu. Am auzit o voce din spatele meu.

O voce care m-a facut sa tresar. O voce care era pe cat de enervanta pe atat de calmanta. M-am intors cu fata la el si mi-am strans mainile la piept, incercand sa imi mentin pozitia corpului neclintita. Niciun pas inainte, niciun pas inapoi. Niciun pas la stanga, niciun pas la dreapta.

-Uita-te putin la tine, vita ingalata ce esti. N-ai pic de rusine? Idioato!

Mi-am muscat buza de jos si l-am privit, stiind ca pentru a primi ceea ce aveam nevoie trebuia sa imi cer scuze, dar nu aveam de gand sa fac asta. Nu de data asta. El era aici ca sa fumam. Ca sa facem ce facem de obicei, nu ca sa aiba grija de mine. Pentru ca nu aveam nevoie de grija lui. Pentru ca de fapt aveam atat, atat de multa nevoie de grija lui.

Imi bagam unghiile in jacheta mea de piele, strangand materialul intre degete si incercand sa imi opresc picioarele care isi doreau cu ardoare sa se indrepte spre el. Sa calce peste tenesii lui si sa se ridice pe varfuri astfel incat bratele mele sa se aseze acolo unde le era locul. Dar m-am uitat la fata sa si imediat impulsul a luat sfarsit, fiind inlocuit de nervii pe care ii cunosteam mult prea bine.

Pozitia lui era mai mult decat rigida. Era mult prea serioasa. Era mult, mult prea incordata. Isi tinea mainile in buzunarele jachetei sale, strangandu-si probabil pachetul de tigari si bricheta intre palme, in timp ce privirea sa nu exprima niciun fel de emotie. Niciun fel de traire. Niciun fel de sentiment.

Mi-am incordat degetele de la picioare, facandu-mi tenesii sa se indoaie si ridicandu-mi capul pe care nu imi dadusem seama ca il lasasem in jos. Tricoul sau albastru era mult prea subtire pentru vantul de afara, iar castile care ii atarnau la baza gatului sigur nu ii tineau de cald.

-Esti bine? M-a intrebat, privindu-ma de parca eram un nimic.

De parca nu dadea doi bani pe mine.

De parca nu ii pasa deloc.

De parca nu contam pentru nimeni.

-De asta nu o sa tina nimeni niciodata la tine. Pentru ca esti o egoista care se gandeste numai la ea si la nimic altceva.

Mi-am tras nasul si mi-am indreptat umerii, uitandu-ma sfidator la el. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Pulsul incepea sa mi se mareasca cu fiecare secunda care trecea. Dintii imi muscau din nou buza de jos, care era satula de acelasi tratament dur care ii era oferit atat de des. Tenesii imi ravaseau pamantul de sub picioare.

Fata lui ma enerva. Fata lui cerea palme. Cerea pumni. Cerea lovituri pe care eu eram capabila de a i le da. Si-a ridicat sprancenele in semn de nerabdare doar pentru a ma enerva mai tare pentru ca stiam amandoi ca rabdarea lui era aproape, aproape infinita. Si-a incrucisat bratele la piept si a asteptat raspunsul meu.

-Da! Am spus nosalanta, privindu-l de sus.

Privirea lui ramasese aceeasi privire rece, insa dupa un moment isi reveni, oftand si dand din cap. A ras sec si si-a strans si mai tare mainile la piept, uitandu-se la mine asa cum o facea in momente ca astea. Ochi obositi si pe jumatate deschisi, zambet fortat si sprancenele stranse intr-o linie dreapta pe fruntea sa.

-Stii ce ma deranjeaza cel mai tare? M-a intrebat, ochii sai albastrii privindu-i bland pe ai mei. Ca in ultimul timp iti vine atat de usor sa ma minti. Atat, atat de usor. A oftat, ravasind niste frunze cu piciorul sau drept.

Dintr-un motiv ciudat si necunoscut de mine, ochii incepusera sa mi se umezeasca rapid iar corpul meu nu voia altceva decat sa fie cat mai aproape de prezenta lui, dar nu am facut nimic. Nu aveam nevoie de nesigurantele sale acum. Aveam nevoie ca el sa ma ajute pe mine, nu sa se ajute pe sine. Aveam nevoie de el sa fie puternic. Pentru amandoi.

M-am intors cu spatele la el si mi-am tras nasul, tinandu-mi bratele mai strans in jurul meu. Am clipit, si lacrimile mi-au curs pe obraji facandu-ma sa vreau sa le sterg imediat, insa nu am facut-o. Daca miscarea mea era prea brusca, si-ar fi dat seama, si asta era ultimul lucru de care mai aveam nevoie in momentul asta. Ca el sa isi dea seama.

-Imi pare rau. Am spus, pentru ca stiam ca asta voia sa auda.

Nu stiam insa daca era adevarat, sau daca asta era ceea ce voiam sa spun cu adevarat dar stiam ca asta voia sa auda. Murea sa auda cum ma chinui. Murea dupa parerile mele de rau. Murea, murea, murea. Iar eu muream odata cu el pentru ca stiam ca intr-un final avea sa moara fara mine, fara ca macar sa isi dea seama.

-Asa si trebuie sa iti para. A spus nosalant si aproape ca il puteam auzi cum isi ridica umerii in semn de indiferenta.

Sangele imi fierbea in vene si puteam simti cum nervii mei ating o cota maxima, asa ca m-am intors, mergand apasat spre el. L-am impins, l-am tras, l-am pocnit.

-Prostule! Am tipat la el, dandu-i peste fata pentru ca stiam ca asta il enerveaza cel mai tare, dar el nu facuse altceva decat sa imi rada in fata.

L-am lovit cu picioarele, mai tare ranindu-ma eu decat el.

-Esti cel mai idiot om pe care il cunosc, Dylan! Cel mai idiot!

Am incercat sa il trag de par, insa mi-a prins mana la ceafa lui, tinand-o acolo si tragandu-ma spre el. Da, nu o sa se intample asta. I-am tras tricoul atat de tare incat l-am putut auzi trosnind de la guler. A ras si mai tare, de data asta incercand sa ma dea jos de pe el. M-a impins si s-a aplecat, apucandu-mi picioarele si ridicandu-ma pe umerii sai pentru ca da, eram atat de mica.

-Tampitule! Am tipat din nou la el, lovindu-i spatele cu palmele.

A ras, apucandu-ma putin mai bine si facandu-ma sa ma dezechilibrez in asa fel incat sa cad pe spatele lui cu talia inca pe unul dintre umerii sai. I-am ridicat tricoul si mi-am bagat unghiile in pielea sa, zgariindu-l atat de tare incat l-am putut auzi suierand.

-Nu te mai suport! Nu te mai suport! Nu te mai suport! Am tipat la el, reusind sa ma incolacesc in jurul lui in asa fel incat sa il trag de par.

M-a lasat jos intr-un final, gafaind si trantindu-mi spatele de unul dintre copaci. Ma durea. Totul. Absolut totul. De la maini la picioare. De la piept la coloana. De la maxilar la ceafa. Si-a sprijinit palmele pe genunchi, lasandu-si capul in jos si respirand la fel de greu ca si mine. Mi-am strans ochii si mi-am lasat capul pe spate, dand cu pumii in bietul copac care nu avea nicio vina.

-Te-ai calmat acum? M-a intrebat, ridicandu-si capul si zambindu-mi asa cum obisnuia sa o faca.

Si ca prin minune toate motivele pentru care nu il mai suportam disparusera intr-o gaura neagra a Universului, fiind de mult uitate si mult, mult prea neimportante acum pentru ca stiam ca eram bine. Nu numai eu. Stiam ca amandoi eram bine, desi eram bine pe cont propriu. Stiam ca voia sa imi arate ca era in regula. Stia, totusi, ca nu il cred. Deloc.

-Ai de gand sa stai acolo ca o mica incapatanata ce esti? M-a intrebat, dandu-se in spate si asezandu-se pe un bustean daramat de furtuna.

Si-a dat capul intr-o parte si si-a asezat castile in jurul gatului, bagandu-si una dintre ele in urechi, asa cum facea de fiecare data. Ignorandu-ma pe jumatate. Bagandu-ma in seama doar pe jumatate. Oferindu-mi indiferenta pe jumatate. Oferindu-mi atentie doar pe jumatate. Mi-am tras nasul si am facut doi pasi mari si rapizi, asezandu-ma in genunchi in fata lui si incolacindu-mi bratele in jurul taliei sale. A oftat, afudandu-si nasul in parul meu si dandu-se jos de pe bustean, astfel incat sa fie la acelasi nivel cu mine. Mi-a tras parul, obligandu-ma sa ma uit la el.

-Ridica-te. Mi-a spus rece in timp ce ma tragea in sus, obligandu-ma sa nu mai stau in genunchi.

M-am asezat langa el, in timp ce isi punea o mana in jurul umerilor mei asa cum facea de fiecare data, facandu-ma sa ma sprijin de umerii lui. Am oftat si mi-am tras nasul, simtind cum incep sa ma linistesc. Aerul din plamani imi iesea usor printre buzele intredeschise. Degetele imi framantau bluza de sub jacheta. Vantul imi sufla parul care ramasese inca prins in coada aceea nenorocita. Ochii mi se plimbau lenesi dintr-o parte in alta, iar creierul imi era mult prea obosit pentru a functiona.

-Plangi, printesa. Mi-a spus asa de incet, incat pentru un moment nu eram sigura daca l-am auzit sau nu.

Mi-am dat ochii peste cap si am chicotit, dandu-i mana la o parte de pe umerii mei si cautandu-mi pachetul de joint-uri in buzunarul blugilor.

-Oh, haide! Sa nu indraznesti sa plangi, Violet. Ar fi cel mai stupid lucru pe care l-ai facut pana acum. A spus dur, apucandu-mi obrajii cu o singura mana si tragandu-mi fata spre a lui.

Am aprins un joint si am tras din el, tinand fumul inauntru mult mai mult decat trebuia sa il tin. Am simtit cum mana lui imi apuca ceafa, tragandu-ma mai aproape, dar nu l-am bagat in seama. Mi-am inchis ochii si am expirat, fara a mai verifica daca Dylan reusise sa apuce ceva. Stransoarea lui asupra gatului meu si chicotitul sau usor ragusit imi spuneau ca a fost destul de rapid incat sa se agate de mica cantitate de iarba care mai ramasese. Mi-a smuls joint-ul din mana si l-a varat intre buzele lui, facandu-ma sa imi deschid ochii atat de repede incat pentru un moment, cred ca vazusem lumina alba de la capatul tunelului.

-N-am chef de plans. Am spus zambind, si uitandu-ma in sus la el.

Si-a ridicat mana pe care o tine pe umerii mei si a intins-o pentru cateva secunde, trosnindu-si cotul si frecandu-si fruntea de parul meu. Mi-a apucat dur parul de la ceafa si mi-a tras capul pe spate, facandu-ma sa imi dau usor ochii peste cap. Am deschis gura si am lasat fumul sa iasa din plamanii mei si sa patrunda in ai lui.

-Deschide ochii, micuta nenorocita ce esti. A soptit, asezandu-se cu picioarele incrucisate in fata mea.

Stiam ce urmeaza. Stiam atat de bine ce urmeaza incat imi doream sa nu urmeze deloc. Imi doream sa ma lase sa ma mai bucur putin de felul in care iarba slaba ma afecta mult prea tare dupa tot timpul in care nu mai fumasem. Imi doream sa am mai mult timp sa il privesc cum inspira si expira, zambind lenes printre norii de fum. Imi doream sa ma lase sa savurez modul in care pieptul meu se ridica si cobora greoi prin hainele mult prea subitiri. Dar stiam ca planurile lui pentru seara asta sunt putin mai diferite decat ale mele.

Trecuse prea mult timp de cand avusesem o discutie ca asta ultima data, iar seara asta parea a fi oportunitatea perfecta din punctul lui de vedere. Seara asta. Dintre toate serile posibile el alege seara asta. Nemernic, nemernic, nemernic.

Mi-am incrucisat bratele la piept ca un copil razgaiat si am asteptat reactia lui care nu intarzie sa apara. A ras. Mi-a ras in fata si a murmurat ceva de semana cu „little Vix” . A tras un fum iar eu mi-am lins buzele, simtind cum fiecare nerv din corpul meu se trezeste la viata datorita anticiparii. Dar nimic nu s-a intamplat. Nenorocitul a suflat fumul in partea cealalt, privandu-ma de ceea ce era de fapt al meu. Mi-am mijit ochii la el, dar nu a facut altceva decat sa dea din umeri de parca nu era nimic important.

-De ce, Violet? M-a intrebat, privindu-ma atat de fix incat aproape ca m-a durut.

Mana mea se dusese instinctiv spre par, tragandu-l putin si incercand sa imi oblige mintea sa se gandeasca la orice numai la asta nu.

I don’t know who you think you are, but before the night is thr...

Oare Sookie o sa se mai culce cu Eric? Pentru ca daca nu, sunt sigura ca cineva ar face-o.

Gah, blond cu ochi albastrii. Exact ca Isla. Fiinta aia e stiupid de perfecta.

Nu cred ca avem teme de facut pe luni, si chiar daca avem nu am sa le fac. Cred...

-De ce, ce? L-am intrebat inocenta, prefacandu-ma ca nu inteleg unde bate.

Mi-a aruncat o privire care clar imi spunea ca nu are chef de jocurile mele in seara asta dar nu ma puteam abtine pentru nici eu nu aveam de asta acum. Nu in seara asta. Nu. Nu. Nu. Si-a dat ochii peste cap si a mai tras un fum din joint-ul meu. Bastardul.

-De aia. I-am spus nosalanta lasandu-ma pe spate si tragandu-mi manecile peste degete.

Puteam vedea ca se enerva cu fiecare secunda care trecea si in care eu nu ii spuneam adevarul. M-am intins dupa joint, insa Dylan s-a ferit, dandu-si mana mai in spate, astfel incat sa nu pot ajunge la ceea ce imi doream. Gatul imi ardea atat de tare incat incepusem sa inghit in sec. A oftat.

-Cum esti? M-a intrebat, suflandu-mi fumul in fata.

Am intins mana spre el si l-am tras de tricou, obligandu-l sa se apropie de mine si sa imparta asa cum se cuvine. Si-a strans buzele intr-o linie perfect dreapta, lucru care ma facut sa ii strang obrajii cu o singura mana pentru a lasa fumul sa patrunda intre buzele mele. Am inhalat si am soptit un „bine” inchizandu-mi ochii.

Mi-a apucat gatul cu una dintre mainile sale in incercarea de a ma face sa ii acord atentia mea. Picioarele mi s-au desfacut putin iar el s-a asezat intr-un final intre ele, fiind mult prea plictisit sa astepte.

-Nici saptamana trecuta nu minteai atat de prost ca acum. Mi-a spus dur, maxilarul inclestandui-se.

Nu avea de gand sa participe la spectacolul meu de data asta. Dar nici eu nu aveam de gand sa fac asta acum. Nu in seara asta. Nu. Nu. Nu. Asa ca am continuat sa il privesc sfidatoare si sa ma mentin indiferenta in timp ce trageam fumuri mici si i le suflam in fata. Puteam vedea ca rabdarea lui atinge cote maxime dupa modul in care incepea sa respire din ce in ce mai greu pe nas. Si n-am facut nimic. Nu mi-am cerut scuze. Nu l-am tras de limba. Nu i-am tipat in fata. Nu l-am lovit. Nu, nimic. Am asteptat pur si simplu sa clacheze. Sa explodeze.

Tic-tac. Tic-tac.

Boom, boom.

Lucru care nu intarzie sa se intample. Venele de la gatul sau se incordasera atat de tare incat le puteam vedea cu usurinta in intunericul noptii, palmele i se stransesera in pumni pe langa corp, ochii i se intunecasera mult prea mult.

A ranjit smecher.

-Ti-a dat-o bine, Violet? M-a intrebat batjocoritor in timp ce intindea o mana spre fata mea, mana de care m-am ferit. Te-a facut sa te simti ca o adevarata domnisoara, micuto?

Uram zambetul ala. Zambetul ala superior pe care il folosea cu aproape oricine ii iesea in cale. Zambetul ala de „sunt-mai-bun-decat-voi-toti” . Dar mai presus de toate uram tonul pe care tocmai il folosise.

Te urasc. Te urasc. Te urasc.

Imi venea sa plang insa in loc de a face asta am inceput sa chicotesc ragusita.

-Mult mai bine decat ai facut-o tu. I-am soptit cu fata la doar cativa centimerii de a lui.

Vedeam ca il omoara. Vedeam ca sangera pe dinauntru. Vedeam ca isi dorea sa imi dea cateva perechi de palme doar pentru a-mi baga mintile in, dar si el vedea la fel de bine ca nu ma interesa.

-Termina cu atitudinea asta cand vorbesti cu mine. A spus dur, mascand totul.

Clovnul naibii. Bine ati venit, doamnelor si domnilor la circul nostru. Cortina tocmai s-a tras. A oftat, iar eu m-am intins dupa pachetul de tigari de pe pamant, apucandu-l si scotand un alt joint de acolo. Si-a scos bricheta din buzunarul jachetei de piele si mi-a aprins iarba, dandu-si ochii peste cap in momentul in care am ridicat o spranceana spre el. Am suflat fumul in sus si i-am dat lui joint-ul, fiind hotarata sa impart si sa nu ma fac praf in seara asta.

Dylan l-a apucat fara sa se gandeasca prea mult si mi-a zambit, intinzand mana spre capul meu si ciufulindu-mi parul. Nervii erau deja uitati undeva in trecut iar atmosfera se destinsese vizibil in momentul in care chicotitul meu sparsese tacearea apasatoare. A ras, leganandu-se putin in fata si in spate.

-Ai tai? M-a intrebat pe la jumatatea tigarii pe care pana atunci o fumase de unul singur.

M-am ridicat putin din pozitia in care eram si am clipit atat de des si atat de repede incat ma mirasem ca pleoapele mele nu scoteau mici sunete in momentul in care se atingeau intre ele ca in anime-uri. Am dat din cap si m-am intins dupa joint, insa acel mic nemernic s-a ferit, asezandu-l intre buzele lui si tragand un fum lung, doar pentru a-mi face in ciuda. Mi-a prins mai apoi fata intre palmele lui si mi-a strans obrajii pentru a-mi sufla fumul prin buzele mele intredeschise. Si-a dat ochii peste cap si eu m-am lasat pe spate, privind cerul care era orice numai instelat nu.

-Sa intreb macar ce ti-au mai facut acum? M-a intrebat indiferent, aruncand chistocul pe pamant si frecandu-si palmele intre ele.

Erau momente ca astea in care ma intrebam de ce naiba ma mai intreaba daca oricum avea de gand sa pretinda ca nu il afecteaza si ca nu il intereseaza. Vazand totusi ca nu spun nimic, si il privesc imbufnata, a continuat pe un ton mult prea prefacut pentru gustul meu.

-Ce ti-au mai facut acum, printesa?

Zambea. Zambetul acela care cu siguranta voia sa para seducator si care sigur il ajuta in ametirea zapacitelor de varsta lui. Zambetul acela care nu facea altceva decat sa ma lase rece.

-Nimic. Am spus sec, incrucisandu-mi bratele la piept.

A ramas blocat pentru cateva secunde, dar nu dura mult si rasul lui imi sparsese impanele si ma facuse sa imi strang si picioarele la piept si sa le strang cu bratele. Am presupus ca isi dadea seama de cat de nervoaasa eram pentru ca se opri din ras si isi daduse acea casca nenorocita jos din ureche, privindu-ma cu mainile aruncate peste picioarele usor desfacute.

-Mama ta? M-a intrebat, fiind deodata mult, mult prea serios.

Siii...S-a strigat Bingo!

Aparent tacerea mea era cel mai bun raspuns in ultimul timp pentru ca Dylan incepuse sa vorbeasca atat de repede incat abia il mai intelegeam.

-Nu inteleg ce are femeia aia cu tine, iti jur! E ca si cum ar fi geloasa pe faptul ca esti o versiune mult mai tanara si mai frumoasa a ei, ceea ce e clar stupid! A tipat ridicandu-se in picioare, iar eu m-am ridicat in genunchi in fata lui.

O parte din mine era in extaz pentru ca adoram momentele in care tipul asta avea excese de furie. Atunci cand nu mai gandea limpede si cand nimic nu conta mai mult decat bunastarea mea. Desi eram destul de convinsa de faptul ca drogurile mele erau de sute de ori mai importante decat bunastarea mea la orice ora din zi si din noapte.

Dar o parte mai mica din mine era oarecum ingrijorata de ce ar putea face Dylan daca isi pierdea pur si simplu autocontrolul.

-Dezbraca-te. A spus autoritar, punandu-si mainile pe umerii mei si tragandu-ma in sus spre el.

Ochii mi se marisera atat de tare incat aveam senzatia ca o sa imi aisa din craniu si ca o sa cada in palma lui in secunda urmatoare. Pulsul meu o luase razna iar unghiile mi se prinsesera aproape instinctiv de jacheta lui.

Mi-am strans buzele intr-o linie dreapta si i-am zgariat bratele, facandu-l sa imi dea drumul si sa se dea un pas inapoi. Si-a bagat mainile in buzunare si a asteptat sa prestez. Cu un oftat mi-am apuact dur manecile gecii de piele si le-am tras, dand jos materialul si aruncandu-l pe pamantul prafuit. S-a uitat nervos la mine de parca ar fi preferat sa imi sfasie el hainele decat sa astepte sa mi le dau jos singura. Am ridicat manecile bluzei mele in dungi si le-am intins spre el, inzicand ochii si asteptand verdictul.

Speram cumva sa nu observe vanataile care imi acopereau bratele in locurile in carea ea a strans si a smucit, dar nu aveam norocul asta.

A inghitit in sec si mi-a apucat bratele in mainile lui murmurand lucruri pe care nu eram in stare sa le inteleg. Si-a trecut degetele mari peste rani, facandu-ma sa tresar vizibil.

-Stii ca o urasc, nu? M-a intrebat in soapta, cu ochii inca lipiti de bratele mele.

Nu am raspuns. Stiam cat de mult imi detesta Dylan parintii pentru ca nici eu nu eram mai prejos de el. Nu puteam sa ii sufar si de multe ori nici nu ma mai oboseam sa ascund asta.

-Dormeam cand a ajuns ea acasa. Am soptit, stiind ca ma va intreba ce se intamplase de data asta. Si poate ca am tipat un pic cam prea tare la ea. A ridicat o spranceana spre mine, facandu-ma sa inchid ochii si sa ii spun si continuarea. Si poate ca i-am spus ca plec de acasa.

Mi-a strans bratele atat de tare incat simteam ca voia sa isi bage degetele fix in venele mele, doar pentru a simti cum sangele meu curge mult prea repede, dar nu s-a intamplat nimic. Mi-a dat drumul si s-a intors cu spatele la mine, trantindu-si piciorul de pamant si ravasind frunzele cazute. A dat cu pumnul intr-un copac si a injurat de toti mortii si de toti ranitii in timp ce eu incercam sa ma imbrac cat mai repede, doar ca jacheta aia nenorocita lucra impotriva mea cu manecile pe dos.

-Si te-ai gandit ca ar fi bine sa te plangi la Tristan? A tipat el, intorcandu-se cu fata la mine si pasind apasat.

M-am dat cu cativa pasi inapoi si mi-am lovit glezna de unul dintre busteni. Am tras manecile gecii peste degete si mi-am intreptat spatele, privindu-l de sus. Era nervos. Foarte nervos. Mult prea nervos. Si stiam de ce era nervos. Stiam atat de bine. Stiam ca o dadusem in bara rau de tot de data asta. Si totul din cauza ei. Acea nenorocita. S-a apropiat de mine si mi-a prins parul in mana lui, obligandu-ma sa imi las capul mai in jos si sa ii apuc parul de la spate si sa trag. Tare. Si-a dat putin ochii pe spate si a scos un sunet ciudat, dar apoi s-a uitat la mine si m-a impins in spate, pana in momentul in care corpul lui era perfect aliniat peste al meu. Respiratia mi s-a oprit.

-Spune-mi, Violet. Te-a ajutat? Ti-a spus tot ceea ce voiai sa auzi? Ti-a dat parul dupa ureche si ti-a lins gatul? M-a intrebat el dur, in timp ce se uita la mine in scarba.

Mi-am infipt unghiile in ceafa lui si l-am tras mai aproape de mine, soptindu-i cu buzele la doar cativa centimetrii de ale lui:

-Da, Dylan. Mi-a suflat intre picioare si mi-a muscat gatul. L-am mintit eu, indreptandu-mi capul.

Vedeam ca moare de nervi. Vedeam ca ii vine sa ma ucida pe loc. Dar si el ma vedea atat de bine. Si mai presus de toate ma citea atat, atat de bine. Ma citea atat de bine incat ma ranea acolo unde durea cel mai tare. Intorcand cutitul in rana. Presarand sare pe deasupra. Facandu-ma sa ma simt la fel de mica precum eram. Stiam ca era de fapt nervos pe ceea ce imi faceau ai mei si nicidecum pe faptul ca iesisem cu Tristan. De fapt, era destul de nervos pe faptul ca Tristan era cel cu care am fost dupa incident si nu el, dar prefera sa ma scoata din acea sfera. Prefera sa ma faca sa nu ma mai gandesc la asta. Si ce mai mod avea...

-Minti. A marait spre mine, impingandu-ma si facandu-ma sa cad in fata lui.

S-a asezat in fata mea si mi-a prins capul in mainile lui si m-a tras pana cand isi ingropase nasul in parul meu. A inhalat aproape automat si puteam auzi cum se calmeaza.

-Mint. Am soptit, bagandu-mi fata in jacheta lui.

Dar muschii lui se contractasera din nou, pentru ca Dylan nu era genul de persoana care sa lase un lucru ca cel care mi s-a intamplat sa treaca asa. Mi-a strans talia cu o mana si pe cealalta si-a bagat-o in buzunar, cautand Dumnezeu stie ce.

-Nu meriti nimic din ceea ce ti se intampla. A soptit el printre dintii inclesatati.

S-a ridicat in picioare iar eu am incercat sa ma agat de el, dar fara succes. Mi-a alunecat printre degete si mi-a scapat intr-o fractiune de cateva secunde. Nu voiam sa stiu ce avea de gand sa faca. Nu voiam sa stiu in ce prostie o sa se mai amestece de data asta. Nu voiam sa stiu incotro o sa se indrepte dupa o sa ma lase singura. Si urma sa ma lase singura pentru ca incepea sa isi verifice buzunarele in cautarea pachetului de tigari. Bricheta bineinteles ca zacea langa degetele mele, pe pamant.

Mi-a aruncat o cutie micuta si neagra in brate si s-a aplecat spre mine.

-La multi ani, printesa. A soptit, sarutandu-mi fruntea, pentru ca stia cat de mult adoram momentele in care facea asta.

Iar apoi s-a facut nevazut. A disparut, lasandu-ma singura cu cadoul de ziua mea. Ziua mea de care credeam ca uitase complet. Ziua mea de care nu m-am mai ocupat de ani de zile. Ziua mea care nu mi se mai parea atat de importanta. Ziua mea.

Am deschis cutia si respiratia mi se oprise pentru a nu stiu cata oara in seara aceasta. Argint, argint, argint. Stia cat de mult adoram argintul asa ca nemernicul mi-a facut un lant din argint. Mic, finut, stralucitor lant de care erau atarnate doar doua cifre dintr-un pandantiv.

16.

Intrebare: Este toata lumea indeajuns de confuza? 

Capitolul 3 din Filthy

Cocaine girl

Perspectiva lui Dylan

Catre: Teasing Vixen

Nu stiam ca te simti atat de darnica astazi.

                        23: 21

Am lasat telefonul pe noptiera si m-am asezat in genunchi in fata patului, incercand sa strang toata iarba care se imprastiase pe salteaua mea. Nu imi venea sa cred de cata risipa era capabila fata asta. Nu era ca si cum iarba si drogurile cadeau din copaci, ar putea sa fie si ea mai grijulie cu lucrurile astea. Mi-am inbusit un raset. Dap, era clar ca ma aflam intr-o stare mult mai rea decat starea in care trebuia sa ma aflu intr-o seara de Duminica, dar era la fel de clar ca nu ma interesa.

Mana grebla se facu...

Am tras mica gramada spre palma mea, reusind intr-un final sa o adun. Am pus-o pe noptiera langa lampa si am mai scuturat putin asternuturile, asigurandu-ma ca nu mai ramasese nimic. Mi-am tras nasul si l-am sters cu dosul palmei, trsarind in momentul in care telefonul suna.

Aveti un mesaj nou.

De la: Teasing Vixen

Da, esti terminat. Despre ce vorbesti?

                        23: 22

Am oftat si am aruncat telefonul pe pat hotarand sa ii raspund dupa ce ies de la dus. Mi-am apucat tricoul si l-am tras peste cap, lasandu-l sa cada pe saltea si mi-am desfacut blugii, aruncandu-i in dulapul pe care Violet bineinteles ca nu se obosi in a-l inchide dupa ce se flendura prin el. Am stins veioza de pe noptiera si am pasit spre baie, aprinzand becul.

Ochii mei au ripostat impotriva luminii puternice, incercand sa se bage cat mai adanc in cutia mea craniana, facandu-mi capul sa bubuie. M-am frecat la ochi si am pornit apa, lasand-o sa curga pentru cateva momente. Am cascat si mi-am privit fata in oglinda. Cred ca ar trebui sa ma rad maine dimineata.

Privirea imi cazu pe chiuveta, si mai exact pe materialul care zacea in chiuveta.

-Ce mama dracului...?

L-am apucat si l-am intors pe toate partile, scuturandu-l si realizand imediat ca pitica isi scapase, pentru a nu stiu cata oara, hainele in apa. Am zambit. Atat, atat de neatenta. Atata, atat de mica. Atat, atat de adorabila. L-am mai scuturat de cateva ori, ferindu-ma de stropii de apa rece care imi loveau pieptul gol, si l-am pus pe calorifer, sperand sa se usuce cat mai curand. Am pasit rapid in cabina de dus, injurand in momentul in care apa fierbinte imi atinsese umerii si dorindu-mi sa nu fi intrat. Simteam cum toti muschii din corpul meu se relaxeaza. Simteam cum palmele ei imi maseaza spatele. Simteam cum mainile incep sa imi tremure. Simteam cum isi trage nasul in urma mea. Simteam cum picioarele imi cedeaza. Simteam cum mintea mea refuza sa mai lucreze odata cu mine. Simteam cum perceptia imi intra in ceata. Simteam cum se indeparteaza.

Am oprit apa si am iesit din cabina, apucand singurul prosop care mai ramasese in baie. Mii de draci, Vixen. Mi-am luat periuta, punand mult prea multa pasta pe ea si incepand sa imi periez dintii in timp ce ieseam din sauna care se formase in mica camera. Am apucat telefonul de pe pat si am inceput sa tastez, simtind cum sangele imi pulseaza din ce in ce mai repede in vene.

Catre: Teasing Vixen

Iarba pe care ai lasat-o la mine in pat.

            23: 35

Mi-am apucat tricoul albastru de sub pat si pantalonii de trening de pe tablia de la picioare, si le-am tras pe mine, reusind sa imi patez putin tricoul cu pasta de dinti.

-Sa imi bag. Am injurat, indreptandu-ma spre baie pentru a ma clati putin.

Jur, cateodata sunt mai rau decat o tarfa.

Telefonul suna, iar eu am sarit ranjind. Era mult prea drogata pentru a pretinde ca nu a vazut mesajul meu sau pentru a trage de timp asa cum facea de obicei. L-am apucat si am incercat sa citesc in timp ce ma bagam sub patura.

De la: Teasing Vixen

Iarba mea? Serios? Iarba mea e la tine? Din nou? Serios, Dylan?

            23: 37

Am chicotit deschizand sertarul noptierei si maturand iarba inauntru. Am stins veioza si mi-am ridicat perna putin mai sus, astfel incat sa pot sta mai confortabil. Nu imi puteam opri chicotitul, pentru ca in mintea mea ii vedeam perfect fata bosumflata. Par blond ciufulit, ochi mult prea adormiti, buze lipite intre ele, degete finute, unghii verzi roase, si articulatii care pur si simplu ucideau tastatura bietului ei telefon.

Catre: Teasing Vixen

Si daca iarba ta este aici, nu se presupune ca si tu ar trebui sa fii aici ca sa o rulezi frumos pentru mine, printesa?

23: 38

Am setat alarma pentru ora sase si jumatate, desi eram mai mult decat sigur ca nu aveam de gand sa ma dau jos din pana pana la sapte si ceva.

Aveti un mesaj nou.

De la: Teasing Vixen

Unu: Nu imi mai spune asa. Doi: Uiti cumva ca nu mai ai foite?

23: 39

M-am bagat mai adanc sub paturi, intorcandu-mi corpul spre partea dreapta si inhaland. Intep, intep, intepatorul miros imi invaluia asternuturile, amestecandu-se cu al meu si facand o combinatie care ma facea pur si simplu sa vreau sa vars. Incepeam sa ma enervez pentru ca gangania aia mica avea dreptate...Din nou.

Catre: Teasing Vixen

Noapte buna, printesa.

                        23: 40

Voiam sa imi pun telefonul pe noptiera cand acesta vibra in mana mea.

De la: Teasing Vixen

Nemernic.

                        23: 40

Imi venea sa rad, dar m-am abtinut, rezumandu-ma la zambit pentru ca eram mult prea slabit. Mult, mult, mult prea slabit. Am cascat si mi-am pus patura sub barbia, inchinzand ochii si bucurandu-ma de senzatia de somnolenta care ma invaluia. Mi-am ridicat o mana si mi-am dus-o in par, incepand sa il mangai si il mut dintr-o parte in alta, ciufulindu-l.

**-Dylan! Dylan! Stai! A tipat razand.

-Nu mai cauta ca nu e. I-am spus, luandu-i mainile de acolo.

Come as you are, as you were, as I want you to be.

-Unde e paharul meu? A intrebat Ben, venind dintr-o parte.

Istoria marilor religii se imparte in...

-In episoadele anterioare din Spartacus.

-Vezi ca noi plecam.

Prafuri, prafuri, prafuri.

Prafuri.

Prafuri.

I need a new kind of lover.**

Telefonul suna, facandu-ma sa tresar.

-In mortii ma-tii. Am injurat dand cu mana pe noptiera, daramand din greala veioza si apucandu-mi telefonul.

Ma intrebam cine putea fii la ora asta, insa mica cantitate de lumina care imi invaluia camera nu facea altceva decat sa confirme faptul ca sunetul acela nenorocit venea de la nenorocita aia de alarma a nenorocitului ala de telefon. Am amanat-o pentru inca o jumatate de ora, intorcandu-ma pe partea cealalta a patului oftand, si tragandu-mi patura peste cap.

Si suna din nou.

Si aman din nou.

Si suna din nou.

Si aman din nou.

Si suna din nou.

Si aman din nou...pana la ora noua cand in sfarsit ies din casa si ma indrept spre scoala.

Iar norocul fiind de partea mea ca in fiecare alta dimineata de luni, nu este absolut niciun loc liber de parcare in apropierea scolii, pachetul de tigari imi cade intr-o balta, intru de-a dreptul in directorul scolii, daram o boboaca care imi murdareste jacheta de piele cu nenorocitul ei de rulou cu vanilie si intarzii la ora de franceza.

Spre norocul meu profesoara nu se oboseste sa imi faca prea multa morala si ma trimite la locul meu, plescaind si facandu-mi un neuron sa se miste incredibil de agresiv.

Grozav. Ultimul lucru care mai lipseste e ca o pasare sa isi faca nevoia pe mine.

Bateam cu creionul in banca la prima ora.

Bateam cu degete peste caiet la a doua ora.

Bateam din picioare la a treia ora.

Bateam genunchiul cu palma la la patra ora.

Bateam apa in piua la a cincea ora.

Bateam pasul spre iesire dupa a sasea ora.

Incepeam sa ma intreb la ce mai vin la scoala din moment ce era clar ca nu mai era nimic interesant. Lumea intra intr-o monotonie enervanta care ma facea sa imi pierd din ce in ce mai repede rabdarea.

Ma indreptam spre dulapul meu si vorbeam cu Dominic despre ultima petrecere pe care o daduse, de la care nu mai tinea minte mare lucru. Devenea din ce in ce mai frustrat si se chinuia sa isi aminteasca cum a sfarsit in pat cu fata vecinului sau si cu un ochi invinetit. Mi-am inabusit un raset si am intors capul intr-o parte, lasandu-l sa se mai chinuie putin cu amintirile lui incetosate.

-Imi amintesc ca ai ajuns acolo tarziu, iar imediat dupa tine a venit Anthony. Imi amintesc ca Zoe dansa pe mese. Imi amintesc ca am fumat iarba cu Beatrice si cu Violet. Imi amintesc ca mi-am patat tricoul cu bere. Si am mai fumat putin. Si am...

I-am studiat fata in timp ce realiza ceea ce facuse de fapt.

-Sa imi bag, sa imi bag, sa imi bag! Aia era iarba lui Violet? A tipat-soptit, oprindu-se din mers.

Am incercat sa nu rad, dar am esuat lamentabil in secunda urmatoare. Am simtit cum o greutate sare in spatele meu si am stiut imediat ca ea e.

-Dylan! Mi-a tipat in ureche, facandu-mi parul de la ceafa sa se ridice.

I-am apucat picioarele si i le-am infasurat in jurul taliei mele, continuand sa merg cu ea in spate.

-Oricum, nu eram atat de beat... A constat Dominic in momentul in care am ajuns in dreptul dulapurilor noastre.

Am oftat, dand-o jos din spatele meu, si asezand-o pe podea. Tocurile ei erau exagerat de inalte, si aratau exagerat de extravagant in acei blugi care erau mult, mult prea stramti pentru conformatia corpului sau. Tricoul ei roz ii descoperea sanii in asa fel incat nu putea lasa nimic imaginatiei iar hanoracul pe care il purta nici macar nu cred ca ii apartinea.

Mesteca guma si isi rotea limba in jurul ei, facandu-mi si mie capul sa se roteasca.

-Buna. Am soptit atingandu-i nasul cu al meu, si dandu-i la o parte parul din ochi.

S-a uitat in sus la mine si a zambit, facand acele sprancene mult prea arcuite sa se arcuiasca si mai tare.

-Hei! A spus vesela, plescaindu-mi in fata.

I-am dat drumul si mi-am deschis dulapul, zambind cand mi-am vazut tricoul cu Nirvana, mai mult aruncat decat asezat, peste caietele de acolo. L-am luat si l-am bagat in geanta, lasandu-mi cartile inauntru si mai apoi, inchizandu-l. Mi-am verificat buzunarele, asigurandu-ma ca inca mai aveam pachetul de tigari inauntru, dar nu m-am mirat in momentul in care nu mi-am gasit bricheta.

-Ai bricheta? Am intrebat-o, incheindu-mi putin jacheta de piele. A dat rapid din cap, ochii ei devenind din ce in ce mai mari.

M-am intors cu fata spre Dominic care nu mai avea mult si isi pierdea capul in atatea amintiri neclare.

-Nu, deci nu, nu eram atat de beat. A spus, incercand sa se convinga mai mult pe el decat pe mine.

Am ras si mai tare, punandu-mi mana pe umarul lui.

-Omule, ai mers la prietena ta si ai intrebat-o daca e singura. I-am spus, fiind atent la fiecare reactie a sa.

Maxilarul sau cazu in pamant, formand un crater si atingand nucleul Terrei. De nepretuit. Pur si simplu de nepretuit.

-De asta nu imi raspunde la telefon de vineri? A tipat socat. Am intrebat-o pe Zoe daca e singura? La dracu, la dracu, la dracu. Okay...A spus dupa cateva secunde in care s-a calmat. Dar fata vecinului?

Ea si-a pus mana pe spatele meu in incercarea de a ma face sa ma misc mai repede. Am vrut sa ma intorc cu fata spre ea si sa ii spun sa o ia inainte dar m-am abtinut, ignorand-o.

-Um, ai intrat in dulapul de la parter si ai inceput sa te intrebi unde a disparut Narnia iar ea te-a luat la un maraton de filme pe aceeasi tema, care s-a terminat la tine in dormitor, cu voi doi uitandu-va la desene animate. I-am spus, incepand sa ma indepartez.

Nu am mai stat sa ii vad reactia. In schimb m-am intors cu spatele si mi-am aruncat mana peste umerii ei, ingropandu-mi nasul in gramada sa de par si inahaland. M-am strambat si m-am uitat in partea opusa. Mult, mult, mult prea acrisor. Si atunci am vazut-o.

Par blond impletit si asezat in partea stanga, ochi verzi dilatati, geanta pe umarul drept, tenesi in picioare, casti in urechi, maneci trase peste degete mult prea micute. Evelyn statea pe langa ea, facand-o sa rada atat de tare incat incepuse sa bata din picioare in timp ce mergea spre dulapul ei. Si-a ridicat privirea si vazandu-ma, s-a blocat. Ea vorbea cu mine dar nu o auzeam pentru ca stiam ca nu prea spune nimic interesant.

I-am zambit.

Mi-a zambit.

I-am zambit.

Mi-a zambit.

Am trecut pe langa ea.

A trecut pe langa mine.

Stiam ca isi atinge pachetul de joint-uri din geanta.

Stia ca imi ating buzele in speranta ca unul dintre ele sa fie acolo.

Stiam ca e posesiva.

Stia ca nu ma intereseaza.

Stiam ca nu avea de gand sa vina de buna voie cu mine.

Stia ca nu am sa o oblig.

Stiam ca va veni intr-un final.

Stia ca daca nu va veni voi ceda si o voi chema.

Pentru ca asta era ceea ce faceam noi.

Ea comenta si comenta si comenta incontinuu despre nu stiu ce formatie care chiar ma lasa si rece si incerca sa nu puna la suflet faptul ca eu o ignoram complet, punandu-mi una dintre castile care imi atarnau deasupra tricoului intr-o ureche. Se vedea ca o doare incapacitatea mea de a comunica dar se vedea la fel de clar ca nu ma interesa.

Nu stiu pentru cat timp am mers asa. Cu mana mea peste umerii ei, cu ea comentand despre nimicuri si cu mine trecand de la Aneurysm la Times like these, de la Just breathe la Bitches, de la Hang you out from the Heavens la Bridge Burning.

Aerul devenea din ce in ce mai rece si imediat cum am ajuns in padure am regretat ca am venit aici. Puteam face asta la fel de bine si in spatele scolii.

Era evident faptul ca tremura, dar nu stiam ce sa fac, asa ca am hotarat sa imi bag mainile in buzunarele jachetei si sa ii indic un bustean pe care sa se aseze. A dat din cap usor speriata si s-a asezat, frangandu-si degetele. Oh, haide, nu face asta. Orice dar nu asta.

-Ti-e frig? Am intrebat-o, asezandu-ma pe pamant in fata ei si sprijinindu-mi spatele de un copac.

A dat din cap si eu mi-am unit buzele intre ele, in incercarea de a nu fi rautacios cu ea. Mi-am scos pachetul de tigari din buzunar si am scos una de acolo, facandu-i semn sa imi dea bricheta pe care o tinea in buzunarul din spate al blugilor ei. Niciodata nu am inteles de ce detine asa ceva, dar niciodata nu m-a interesat atat de tare incat sa o intreb.

Am aprins tigara si am luat un fum lung din ea, tinandu-l in piept, si pasandu-i ei mica dar nesatisfacatoarea divinitate.

Ma uitam la ea dar nu sunt sigur ca o vedeam cu adevarat. Parul saten si mult prea ondulat ii cadea in ochi datorita vantului si incepeam sa ma intreb daca nu cumva o sa ii ia foc datorita faptului ca statea atat de aproape de foc. A tusit facandu-ma sa revin putin la realitate. Mi-am dat ochii peste cap. Incepatoare.

-A cata oara iti spun sa nu inghiti, Maya? I-am spus nervos, privind-o pe sub gene.

S-a uitat la mine putin speriata si si-a cerut scuze, facandu-ma sa imi dau din nou ochii peste cap. Nu stiu pentru cat timp am stat acolo, lasand-o sa imi fumeze tigara dupa tigara astfel incat sa se obisnuiasca cu gustul. Daca cineva o sa ma intrebe de ce fac asta, nu am sa stiu sa raspund. Poate ca o fac de plictiseala, poate o fac pentru ca m-a rugat, poate o fac pentru ca imi place sa influentez oamenii, poate o fac pentru ca imi place sa fiu cu persoane in inferioritate.

Nu stiu cat timp trecuse dar seara se lasa peste micul orasel, iar noi inca mai aveam de fumat vreo doua tigari. Tusea ei devenise pe cat de enervanta pe atat de usor de ignorat. Mi-am scos telefonul din buzunar si am privit ceasul fugitiv inainte de a deschide conversatia mea cu ea. Aveam o intrebare care ma ardea de seara trecuta dar pe care acum trebuia sa i-o pun. Poate pentru ca eram indeajuns de nervos incat sa imi amintesc de toate lucrurile care ma deranjau in general.

Catre: Teasing Vixen

De ce aveai parul prins azi?

            20: 12

Am apucat ultima tigara si am aprins-o, punandu-mi-o intre buze si inhaland adanc. Ardea si ardea atat, atat de aproape-perfect. Telefonul suna.

Aveti un mesaj nou.

De la: Teasing Vixen

Trebuie sa iti dau tie explicatii?

            20: 13

Am ridicat ochii si am privit-o pe cea din fata mea care inca de ineca cu biata, banala, slabuta tigara. Am tastat inapoi, simtind cum tot sangele din vene incepe sa pulseze mai repede. Copila enervanta, rasfatata, alintata.

Catre: Teasing Vixen

Trebuie neaparat sa raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare?

            20: 13

Era totul gresit. Era totul atat, atat de gresit.

Era saten unde trebuia sa fie blond.

Era maro unde trebuia sa fie verde.

Erau tocuri unde trebuiau sa fie tenesi.

Era frica unde trebuia sa fie placere.

Era tacere unde trebuia sa fie raset.

Era incepatoare unde trebuia sa fie profesionista.

Era hanorac unde trebuia sa fie jacheta de piele.

Era ea unde trebuia sa fie ea.

Aveti un mesaj nou.

De la: Teasing Vixen

Stii ca nu ma poti pune pe mine in inferioritate, nu inteleg de ce mai incerci. Nu de asta ai iesit cu Maya?

            20: 14

-Ridica-te. I-am spus dur ei ridicandu-ma si scuturandu-mi blugii. Mergem acasa.

A ezitat putin dar apoi s-a ridicat, aruncand ramasita de tigara in pamant si clatinandu-se de pe un picior pe altul.

-Dylan. A soptit, intinzand o mana dupa mine. Mi-e rau.

Ma uitam la ea de parca era nebuna.

-Ti-e ce? Am intrebat, nevenindu-mi sa cred ce aud.

Cred ca iti bati joc de mine. Am apucat-o exact la timp pentru ca in urmatoarea secunda cazuse la mine in brate, facandu-ma sa ma clatin putin. Nu cantarea deloc putin si nu imi dau seama cum am avut puterea sa o duc pana la masina mea pentru ca ma asteptam sa cad din moment in moment cu ea. Am condus pana la ea acasa si am lasat-o pe terasa, asigurandu-ma totusi ca era constienta in momentul in care am plecat. Nu aveam chef de rahaturi de genul asta.

Mi-am apucat telefonul.

Catre: Teasing Vixen

Spune-mi unde esti, printesa. Spune-mi unde esti si vin sa te iau. Vin sa te iau chiar acum.

            20: 47

Aveam un chef nebun de Violet. Un chef nebun sa o vad. Un chef nebun sa ii rup elasticul ala de par. Un chef nebun sa stau cu ea si sa ii povestesc cat de stupida era Maya. Un chef nebun sa o am la mine in camera. Un chef nebun sa ii consum marfa. Un chef nebun sa o consum.

Aveti un mesaj nou.

De la: Teasing Vixen

Nu azi. Am treaba.

            20: 48

Am sunat-o, fiind mult prea enervat ca sa tastez.

-Ai treaba? Ce fel de treaba ai, pitico? Am spus printre dintii inclesatati, strangand volanul in maini si facand stanga spre strada ei.

O auzeam cum coboara scarile.

-Treaba, Dylan. Nu e treaba ta. A spus nervoasa.

Deschide usa.

Parchez masina la cateva case departare de casa ei.

-Oh, deci pitica creste, nu? Spune-mi, Vix, mergi cumva la Eve ca sa va faceti unghiile? Am spus rautacios, scanand aria din jurul casei ei.

Si atunci o vad. O masina. Un BMW negru parcat chiar acolo. In fata curtii. Cred ca glumesti. Trebuie sa glumesti.

-Du-te dracului, idiotule. A spus nervoasa, intrand in acea masina nenorocita.

-Cu cine esti, Violet? Am intrebat-o pornind masina.

-Singura. A spus atat de sigura pe ea, incat daca nu as fi vazut-o cu ochii mei as fi crezut-o, asa cum fac de fiecare data.

Mincinoasa nenorocita. Mincinoasa, mincinoasa nenorocita.

M-am apropiat de masina si am stiut imediat a cui este. Acel nemernic care statea dupa fundul ei de nu stiu cand, care o batea la cap de trei ani incontinuu. Acelasi nemernic care mai nou o curta.

-Ar fi bine sa fii singura, printesa, pentru ca daca ma minti...

-Nu te mint. A spus, intrerupandu-ma.

Am oftat, strangand mai tare volanul in maini si conducand spre casa mea.

-In regula, atunci. Am spus inchizandu-i.

Voiam sa ajung acasa. Si voiam sa ajung acasa repede. Cat mai repede posibil. Voiam sa fumez, sa sparg, sa trantesc, sa trag pe nas, sa tip, sa urlu, sa o injur, sa o blestem.

Am parcat masina intr-o parte pe aleea din fata casei. Am descuiat usa de la intrare si am trantit-o in urma mea. Am urcat scarile doua cate doua catre camera mea. Am aruncat jacheta pe trepte. Am izbit usa dormitorului meu de un perete. M-am asezat pe pat cu capul in maini, indreptandu-mi privirea spre dulap si gandindu-ma la marfa pe care o luasem cu o zi inainte de la Anthony.

I want a girl that does cocaine.

Intrebare: Team Violet sau Team Dylan?