Epilog - Feel the life of the city

Epilog

And I can’t deny your eyes

Perspectiva lui Britney

-Asta e ceea ce vrei , de fapt ? A tipat el , impingandu-si soldurile in ale mele . Asta iti doresti ? Buzele sale imi atingeau urchea si imi faceau respiratia sa se opreasca . Dupa asta tanjesti ? Si-a pus mana in parul meu , tragandu-l atat de tare incat mi-am dat capul pe spate .

Voiam sa ii spun ceva . Voiam sa ii spun ceva care sa il opreasca . Voiam sa ii spun orice , insa dintr-un anumit motiv mai mult sau mai putin cunoscut , nu imi puteam gasi vocea .

Aveam nevoie ca el sa se opreasca . Si aveam nevoie ca el sa se opreasca fiindca stiam ca acesta nu era baiatul meu . Era un strain .  Era strain care statuse sase luni la dezintoxicare si care acum isi varsa toata frustrarea asupra mea .

Dar in acelasi timp era un strain atat , atat de cunoscut . Un strain pe care atat trupul cat si mintea mea il stiau mult prea bine . Un strain pe care inima mea il cauta . Un strain pe care eu totusi il cautam zi de zi . Si desi stiam ca nu e in regula , il voiam atat de mult . Atat , atat de mult incat corpul meu reactiona impotriva mintii mele .

-Spune-mi , Britney . Asta vrei ? M-a intrebat , strangandu-mi talia in mana sa stanga pana in momentul in care eram sigura ca a lasat vanatai .

Am scos un geamat adanc , punandu-mi mainile in parul lui , si tragandu-l spre mine , astfel incat fruntea lui era lipita de a mea . Si-a lins buzele si s-a uitat la mine asa cum obisnuia sa o faca inainte . Mi-am impins puternic soldurile in ale lui , facandu-l sa isi dea putin ochii peste cap .  Buzele mele erau atat de aproape de ale lui , incat ii puteam simti gustul pe varful limbii .

-Te urasc . I-am soptit , in momentul in care si-a deschis ochii .

A ras batjocoritor , tragandu-ma de par .

-Ma urasti ? A intrebat , zambind larg . Mi-as dori sa te urasc . Mi-as dori sa pot sa te urasc , papusa , pentru ca toata asta ? Mi-a strans mai tare talia in mana sa . Toata asta ma omoara .

Iar acela a fost momentul in care orice farama de control pe care inca o mai aveam , disparuse total . Ireversibil . Fara cale de intoarcere . L-am privit rece in timp ce privirea lui nu exprima altceva in afara de superioritate . I-am tras fata spre a mea in timp ce el inca imi tragea parul , insa de aceasta data in incercarea de a ne apropia cat mai mult posibil .

Buzele sale le-au prins pe ale mele intr-un mod violent in timp ce ma impingea din ce in ce mai tare in volanul masinii . Spatele ma durea , picioarele imi amortisera in jurul taliei sale , articulatiile mi se albisera de la forta cu care ii tineam parul intre degetele mele , dar nimic din toate acestea nu conta . Sarutul sau era ferm , distant , rece . Ma enerva . Ma enerva atat , atat de tare . I-am prins buza de jos intre dintii mei in incercarea de a-l face sa simta ceva . Orice . In incercarea de a-l face sa simta pentru mine ceea ce candva simtea .

Iar acum el radea . Imi radea in fata , impingandu-se in mod repetat in mine . Mi-am dat capul pe spate , lingandu-mi buzele si simtind gustul sangelui sau acolo .

Mi-a dat drumul la par , punandu-si ambele maini pe talia mea si ghidandu-mi soldurile spre ale lui .

-M-ai lasa , nu e asa ? A soptit , facandu-ma sa imi cobor din nou fata , la acelasi nivel cu a lui . M-ai lasa sa ti-o trag . Chiar aici . Chiar asa .

-Tu m-ai lasa pe mine . Soptesc , cu fruntea lipita de a sa , miscandu-ma in acelasi ritm cu el . M-ai lasa sa ti-o trag . Chiar asa , chiar asa...

-Da . Raspunde , sarutandu-mi maxilarul , tinandu-ma atat de ferm si atat de usor in acelasi timp . Te-as lasa .

Mi-am dat capul pe spate , tragandu-i parul atat de tare incat asta l-a facut sa isi impinga membrul in mine , in cautare de frictiune .

-Te-as lasa . A spus din nou , muscandu-mi gatul pana in momentul in care lacrimile imi curgeau pe obraji .

Vreau .

Vreau .

Vreau .

-Dar...Sopteste , dandu-mi drumul . Ne-ai da de gol . Ma ridica si ma tranteste inapoi pe locul pasagerului .

Bretonul imi cazu din nou peste frunte , asezandu-se la locul sau initial . Mi-am strans buzele , privindu-l . Isi lasa spatele sa loveasca spatarul scaunului si ofta usor, intinzandu-si mana dreapta spre mine. Pentru un lung moment am avut senzatia ca voia sa ma atinga din nou, insa nu s-a intamplat nimic de genul acesta.

Degetele sale au trecut usor peste coapsa mea acoperita. Respiratia mi se opri. Mi-am ridicat ochii spre el, iar el era deja inecat in privirea mea . Ochii ii erau goi, reci, intensi. Albastrii. Buzele mi s-au deschis, si aerul imi iesea tremurat din plamani, facandu-mi corpul sa se zguduie. Dar contactul a luat sfarsit. Mana sa se indeparta, fiind inlocuita de tensiunea care ne inconjura. A deschis torpedoul si a scos de acolo un pachet de gume din care a luat doua, incepand sa le mestece incet in timp ce inchidea la loc usa si isi relua pozitia initiala.

-Esti atat, atat de naiva. A spus smecher, privind tavanul masinii, in timp ce isi mesteca linistit gumele.

Ma scotea din sarite. Si ma scotea din sarite pentru ca era atat de indiferent, incat imi facea tot corpul sa tanjeasca dupa atingerea lui. O atingere. Orice fel de atingere. Orice lucru care sa imi arate ce desi cel de langa mine era un necunoscut, o parte din baiatul meu inca era undeva acolo.

Dar stiam mult prea bine ca baiatul meu era mort. Putrezit. Ingropat. Tinut in lanturi si sfasiat de amintirile ce il torturau. Si stiam ca e vina mea. L-am transformat in persoana asta rece si calculata si mult prea constienta de tot ceea ce se intampla in jur. Persoana asta care e in stare sa se uite in ochii mei si sa nu ma recunoasca. Persoana asta care ma raneste prin simplul fapt ca e aproape de mine, sustinandu-si aceasta atitudine .

Mi-am intors capul spre geam si am privit afara, incercand sa fac lacrimile tradatoare sa se opreasca din a se aduna in ochii mei . Casa era luminata, si ii puteam vedea cu usurinta pe Jenna si pe Logan stand la masa si probabil asteptandu-ma, dar nu ma interesa. Tot ceea ce conta pentru mine acum era el . El care acum nu mai era el . El care se purta cu mine de parca eram un nimeni.

-Am crezut ca pana acum te-ai schimbat, Britney Allen, dar se pare ca m-am inselat in privinta ta. Din nou. Ar trebui sa fiu obisnuit cu asta pana acum, nu e asa ?

Mi-am indreptat privirea de el, incruntandu-ma putin.

-Oh, nu intelegi ? A spus el mimand o privire mirata. Nici nu ma asteptam sa o faci. De ce ai intelege ? Nu e ca si cum esti dispusa sa faci un minim de efort sa intelegi, nu ? A intrebat, batand cu degetele pe volan.

Lacrimile mi se adunau din nou in ochi, amenintand sa imi cada rapid pe obraji.

-Oh, o sa plangi ? A intrebat batjocoritor, intorcandu-si putin corpul spre al meu.

Il uram. Pur si simplu il uram pentru simplul fapt ca ma facea sa trec prin toate astea. Il uram pentru ca nu intelegeam ce am facut. Ce am facut pentru a merita acest tratament ostil din partea lui. Dar nu am facut nimic decat sa apuc portiera si sa o deschid, pasind afara in aerul racoros. Parul mi se legana in jurul umerilor si  fusese prins dur intre degetele lui. Mi-am intors privirea spre el si i-am apucat palma, infingandu-mi unghiile in ea.

-Lasa-ma sa plec, Justin. Du-te, du-te, du-te dracului si lasa-ma sa plec. I-am spus, incercand sa ma eliberez din stransoarea lui.

A ras si mi-a dat drumul, lasandu-ma in sfarsit sa ies afara din masina aia nenorocita. Tenesii mei au lovit pamantul si au impins usa, aceasta trantindu-se zgomotos in linistea din garajul casei. Pentru o secunda am crezut ca scapasem, dar sansele nu imi suradeau, si m-am trezit din nou cu mainile lui peste mine, si cu corpul prins intre masina si corpul lui. Mi-a mangaiat picioarele de jos si si-a dat capul intr-o parte, facand impulsul de al mangaia aproape de nesuportat. Voiam sa imi bag mainile in parul lui si sa trag. Tare.

-Haide, Brit. Incearca sa negi ceea ce nu poti. Incearca sa ma minti. Incearca sa imi rezisti. Incearca, papusa, incearca. A soptit, buzele lui fiind atat, atat de aproape de ale mele.

Un mic suspin mi-a scapat, iar zambetul lui parea mai mult decat satisfacut. Parea lenes, obosit, mandru, superior. Mi-am strans degetele in pumni si am incercat sa ignor. Am incercat sa ignor buzele sale pe gantul meu. Am incercat sa ignor soldurile lui care se impingeau constant in ale mele. Incercam sa ignor articulatiile sale care se jucau cu blugii mei. Incercam sa ignor gafaitul pe care il auzeam ca un ecou in urechiile mele. Dar esuasem. Esuasem in mod lamentabil.

Mainile mele isi gasisera locul in parul lui, picioarele mi s-au incolacit aproape automat in jurul taliei sale, capul mi se daduse intr-o parte, iar urechile mele percepeau cu greu vorbele lui.

-M-ai distrus. A spus, lasand o mana sa ii cada pe langa corp pentru a-si desface blugii. M-ai distrus fara ca macar sa te gandesti. I-a tras jos si s-a uitat la mine, dandu-mi parul la o parte din ochi. Dragostea mea pentru tine m-a facut sa innebunesc. Mi-a apucat dur pantalonii si a tras de ei  pana cand i-a sfasiat de tot. M-am apucat de droguri pentru tine, papusa. A soptit in timp ce imi dadea chilotii la o parte. Si unde am ajuns? A ras el batjocoritor. Nicaieri, pentru ca intre noi oricum nu mai poate fi nimic. Spuse amar, luandu-si penisul in mana si impingandu-l spre mine. Nu? Intreba impingand in mine. Nu e asa? A gafait el.

Oh, Doamne. Te rog, te rog, te rog. Voiam sa spun ceva. Orice. Voiam sa ii spun ca nu e adevarat. Ca il iubeam mai mult decat puteam spune in cuvinte. Ca mi-a fost dor de el. Ca nu voiam sa ma mai lase niciodata. Ca tot ceea ce ni se intamplase nu a fost deloc drept. Ca am fost o proasta in momentul in care l-am alungat de la spital. Ca imi fransese inima in mii si mii de bucatele. Ca imi parea rau.

Dar nu am spus nimic. Am stat acolo, sprijinita de masina bucurandu-ma de senzatie. Senzatia de a-l avea din nou aproape, sezantia de a-l avea din nou cat aproape era posibil omeneste. Impingea in mine ca un om nebun, dar asta nu m-a deranjat deloc. Unghiile mele s-au infipt in spatele lui si i-au sfasiat tricoul in timp ce amandoi suspinam zgomotos. Suspinam pentru tot. Pentru pariu, pentru viol, pentru Chuck, pentru noi, pentru droguri, pentru spital, pentru parinti, pentru el, pentru mine, pentru toti.

Dar contactul se termina prea brusc iar eu m-am trezit din nou singura, in camera mea mult prea repede, impachetandu-mi hainele pentru excursia pe care urma sa o fac in dimineata urmatoare cu Jenny si cu Gabe. Macar acei doi nenorociti sa ramana impreuna. Il auzeam pe Justin tipand la mama lui despre cum ca ar fi venit sa isi faca cateva bagaje si ca avea de gand sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata, dar stiam ca vorbea numai baliverne. Dupa un timp, tacerea se lasase peste casa, iar eu mai aveam de bagat si ultimele perechi de pantofi in bagaj, insa usa se deschisese, iar corpul meu incremeni.

-Justin, daca ai venit sa...Am inceput eu.

-Sunt eu. A spus Logan, intrand in dormitorul meu si inchizand usa cu cheia in urma sa.

M-am incruntat si l-am privit cu mai mare atentie. Parea drogat, beat, inconstient. Corpul mi s-a dat cu cativa pasi inapoi iar mainile mi se incrucisasera aproape automat la piept. Banuiam ce voia sa faca insa speram sa nu aiba tupeul, sa nu indrazneasca, sa gandeasca inainte de a actiona, dar acest lucru nu se intampla pentru din cateva miscari rapide am fost aruncata pe pat cu tatal lui Justin deasupra mea.

-Crezi ca nu te vad, Britney? Cu toti pantalonasii tai scurti si cu toate rochitele tale mulate? A intrebat el dur, tragandu-ma de par si impingandu-si soldurile in ale mele.

Voiam sa ma zbat sa scap din bratele lui insa greutatea sa era mult mai mare si forta lui era mult mai puternica decat a lui Justin. Tipam iar el nu facea altceva decat sa rada de mine si sa isi desfaca cureaua pantalonilor. Parul imi statea peste fata iar lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji. Tot ceea ce imi puteam aminti era exact aceesi pozitie in care sunt acum doar ca in loc de Logan era Chuck. Mintea mea refuza sa mai functioneze.

Ma violeaza.

Ma violeaza.

Ma violeaza.

Din nou.

Din nou.

Din nou.

-Vad cum vrei sa ma tentezi. Vad cum vrei sa ma faci sa cedez. Cu tot parul tau blond si cu ochii tai mari. Vad ca si tu ma vrei. A spus, facandu-ma sa ma zbat din ce in ce mai tare.

Intunericul ma cuprindea si nu vedeam niciun fel de motiv pentru care sa incerc sa mai lupt. Cred ca pana la urma meritam tot ceea ce mi se intampla. I-am frant inima lui Justin. Mi-am batut pur si simplu joc de el. Nu m-a interesat. De ce i-ar pasa cuiva acum? Nimeni. Nimeni. Nimeni. Nu merit nimic din lucrurile bune. Poate ca asta era destinul meu. Sa fiu aruncata dintr-o parte in alta ca o carpa.

Auzeam tipete, dar nu imi puteam deschide ochii. Greutatea corpului lui Logan nu ma mai acoperea iar urletele lui Justin deveneau din ce in ce mai stridente si mai aproape de urechile mele. Auzeam lucruri trantite. Auzeam injuraturi. Auzeam totul si nimic in acelasi timp. Simteam cum Justin ma ia in brate si incepe sa coboare scarile cu mine soptindu-mi constant „Papusa, nu ma lasa. Haide, nu imi face asta. Papusa, deschide ochii aia frumosi. Haide, Britney, bate-ma, injura-ma, dar nu imi face asta .”. O auzeam pe Jenna tipand in urma noastra, dar baiatul meu nu ii acorda niciun fel de atentie in timp ce deschidea usa de la masina si ma punea pe locul din dreapta. A urcat langa mine si a pornit motorul, conducand abrupt spre Dumnezeu stie ce loc.

Nu stiu cat timp trecuse, dar intr-un final, masina s-a oprit la un semafor iar ochii mei s-au deschis doar ca sa il gaseasca pe Justin holbandu-se la mine.

-In sfarsit. A oftat el, intinzand o mana spre mine.

M-am ferit pentru ca nu voiam afectiunea lui. Nu mai voiam nimic. Nu mai voiam sa am de a face cu acest oras. Nu mai voiam sa stau aici. Voiam sa nu il mai vreau pe el. Voiam sa il urasc. Voiam sa ma lase in pace. Dar in acelasi timp nu imi doream altceva decat sa fiu cu el. Numai cu el. Doar cu el.

-Ai tupeu! I-am tipat in fata. Chiar crezi ca as merge cu tine undeva? Du-ma imediat la aeroport, Justin Smith. Vreau sa ma intorc acasa la mine. Acasa la mine unde am sa fiu departe de tine si de toata viata ta de rahat si plina de drama. Departe de tot. Nu te mai suport.

Si-a pus capul in maini oftand, iar inima mea se frangea din nou si din nou si din nou. Uita-te la mine, Justin. Uita-te la mine doar ca sa vezi cat de mincinoasa sunt si cat de tare ma doare.

-Risca-te cu mine. A spus el simplu, privindu-ma de parca nimic nu conta in afara de mine.

Iar acela a fost singurul lucru de care aveam nevoie.

-Oricand.

Hey! Acesta este EPILOGUL. Stiu ca am intarziat muuuult si imi cer scuze, dar timpul a fost extraordinar de scurt. Am terminat si cu Feel the life of the city, spre sa va placa si sa comentati, siii ne vedem de acum incolo la Filthy si la viitoarele creatii. Va pup.