Epilog
Perspectiva lui Andrew
7 years later…
-Haideti , echipa ! In masina ! Am spus tare , tragand la o parte usa de la caravana , pentru a lasa copii sa intre inauntru .
Jane si Ashley au inceput sa se alerge spre mine , fiecare tinand cate un ursulet in brate . La prima privire puteai spune ca nu exista nici o difereta intre cele doua fiice ale mele , dar eu stiam mai bine . In primul rand Jane era cu putin mai inalta decat Ashley si prefera culoarea albastra , spre deosebire de Ash care era mai scunda si era o fetita in tot sensul cuvantului , preferand culoarea roz si jucandu-se cu papusile Barbie . Jane avea ca preocupare principala mazgalitul hartiilor mele de la munca , in timp ce Ash se juca cu papuselele in camera mea . Dar pentru mine nu conta ceea ce faceau atata timp cet se intelegeau bine , si se iubeau , lucru care intradevar se intampla . Nu imi amintesc ca gemenele mele sa se fi certat vreodata , sau eu pe ele . Nu conta cat de multe hartii importante , sau contracte mazgalea Jane , nu ma puteam supara pe ea . Deloc . Incercam sa tip la ea , dar sfarseam prin a o lua in brate si a-i explica ca ceea ce facea nu era bine . O intelegeam . Si o intelegeam pentru ca era copil si pentru ca avea nevoie de o preocupare . Nu putea sta impaiata in fata televizorului , uitandu-se eventual pe Discovery Chanel . In prima seara cand am prins-o in biroul meu , am intrebat-o ce cauta acolo iar ea mi-a dat un raspuns care m-a dat pe spate . <
Cu Ashley erau cu totul alte povesti . Ma astepta treaza toata ziua pana cand veneam de la munca , oricat de tarziu era . O gaseam mereu stand pe canapeaua din sufragerie strangand la piept ursuletul de plus pe care i l-am dat la prima ei aniversare . Nu pleca fara ursuletul ala nenorocit nicaieri , nici macar la gradinita . Nu conta de cate ori educatoarele ii spuneau sa nu mai vina cu ursuletul la gradinita , fiindca ceilalti copii nu aveau voie si se simteau pusi in umbra , ea nu asculta niciodata .
Am oftat . Erau fetele mele si le acceptam asa cum sunt , iar daca cineva avea de gand sa le raneasca in orice fel , va plati scump . Foarte scump . Chiar daca ridicau numai mana la ele sau daca le jigneau prin vorbe , nu conta cat de mica era rana fizica sau psihica a fetitelor mele , cel care le-a facut sa sufere , ca suferi la randul sau destul de rau .
Si acum imi amintesc acea zi in care , Landon , colegul de banca a lui Ashley i-a aruncat cu o hartie in cap , spunandu-i ca e cea mai rea colega de banca pe care a avut-o in viata lui . Ash a venit acasa plangand si mi-a zis ca nu mai vrea sa mearga la gradinita din cauza lui Landon . Acela a fost momentul in care nu am mai vazut nimic clar in fata ochilor si eram sigur ca urmatoarea zi voi merge cu fetita mea in grupa sa si ca il voi omori pe acel mic bastard . Dar bineinteles ca nu am facut-o...Si asta a fost fiindca sotia mea a fost acolo pentru mine , a fost acolo cand am crezut ca o sa imi pierd controlul . Si eu stiam ca nu o merit , stiam prea bine chestia asta , dar eram prea egoist ca sa imi pese . Eram pur si simplu multumit de ceea ce am avut de cand o cunoscusem pe EA . Nu stiu daca as fi reusit vreodata sa trec peste problemele din viata mea daca nu era acolo pentru mine .
Asa ca , urmatoarea zi nu am fost eu cel care a mers sa duca fetele la gradinita , a fost mama lor . Iar eu , am stat in masina , la intrarea in curte doar fiindca ea imi spusese ca va avea grija de aceasta problema . Si a avut . Exact in felul in care a stiu ca va functiona . Nu degeaba isi alesese meseria de psiholog .
A luat-o pe Ashley de mana si a dus-o la grupa ei , iar cand s-a intors s-a oprit sa vorbeasca cu o doamna , care am presupus ca era mama lui Landon . Am lasat gemul in jos sa aud ce spuneau .
-Buna dimineata . Sunt mama lui Ashley . –femeia se uita ciudat la ea - . Ashley Salvatore ?
Mama lui Landon si-a dat seama despre cine e vorba .
-Oh , da fetita plangacioasa . A spus ea razand . Nu crezi ca e cam mare pentru a veni mamica ei la gradinita sa se ocupe de problemele ei ?
E adevarat ca Ashley era sensibila la un anumit nivel , dar nu era plangacioasa , si uram cand oamenii ii spuneau asa . Imi venea sa ma dau jos din masina si sa o i-au la bataie . Niciodata nu am vrut sa lovesc o femeie , dar niciodata sa nu spui niciodata .
Dar sotia mea mi-a luat-o inainte .
-Asculta bine aici , tarfo ! Daca derbedeul tau de copil nu inceteaza in a se mai lua de fetita mea , nu numai ca ii voi da permisiunea lui Ashley sa ii tabaceasca fundul , dar iti voi tabaci si eu tie fundul umar la umar cu ea .
-Oh , mi-as dori sa te vad incercand , copilo ! I-a spus mama lui Landon , scuturandu-si capul intr-o parte si intra-alta .
In acel moment sotia mea a sarit la bataie si la fel a facut si mama lui Landon . Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu eram eu acolo sa intrevin intre ele . Cred ca s-ar fi batut pana cand politia le-ar fi luat in arest , si probabil ca tot eu aveam sa fiu cel care ii platea cautiunea nevestei mele .
Gandul ma facu sa rad .
Fetele mele se urcasera in masina , dar nu inainte de a imi da cate un pupic dulce pe obraz . Am zambit si am inchis ochii in momentul in care le-am auzit chicotind fericite langa picioarele mele .
Am inchis si blocat usa dupa ele si am batut cu degetele pe geamul masinii zambindu-le . Ele si-au lipit nasucurile de geam si au inceput sa il abureasa desenand mai tarziu modele cu degetele pe el . Nu ma deranja daca ramaneau mai apoi urme de degete pe gemurile masinii atata timp cat ele se simteu bine .
Am oftat si mi-am bagat mainile in buzunarele blugilor , mergand spre adoratii mei socri .
-Buna , Andrew . A spus mama , asa cum obisnuiam sa o numesc de-a lungul anilor .
Si-a pus mainile pe obrajii mei si mi-a tras fata in jos , sarutandu-mi fruntea .
-Buna , mama . I-am spus , zambind . O sa fac o excursie pana in New York cu fetele . Ma gandeam ca putem petrece restul verii cu parintii mei . Ar fi o schimbare destul de buna pentru Jame si Ashley , mai ales dupa ce....
Nu mi-am terminat propozitia . Nu puteam sa o termin , fiindca daca o faceam stiam ca aveam sa ma prabusesc si stiam ca trebuia sa fiu puternic pentru fetele mele .
Mama soacra mi-a luat-o inainte spunand :
-Da , stiu . Doar...Ai grija de ele , Andrew . Fiica mea...si-ar fi dorit ce e mai bun pentru ele . Fi tatal in care ea a crezut . A spus , privindu-ma trista .
Am oftat , incercand sa alung amintirea dureroasa in cel mai intunecat colt al mintii mele . Mi-am scuturat capul si i-am zambit incurajator .
-Sigur ca da . O sa te sunam . I-am spus , luand-o in brate , si apoi intorcandu-ma pe calcaie , megand spre masina .
Am deschis usa , de la masina si m-am intors sa o privesc pe mama sotiei mele , strangandu-si cu grija bratele la piept . Stiam ca era normal ca ea sa fie protectiva asupra nepoteilor ei , dar cateodata mi se parea prea mult . Mult prea mult .
I-am facut cu mana si am intrat in masina , pornind motorul . Fetele mele inca chicoteau in spate , jucandu-se cu papuselele lor . Am oftat si mi-am asezat oglinda in asa fel incat le vedeam aproape perfect . Am zambit si ele mi-au zambit inapoi .
Am oftat si mi-am strans mainile in jurul volanului . Avea sa fie un drum destul de lung pentru fete . Cateva ore bune desparteau Boston-ul de New York .
Un alt gand imi zbura rin minte , dar am incercat sa il indepartez pe cat posibil . Ma gandeam la lucruri neinsemnate precum tarfulitele de asistente de la spital , recapitulam oamenii pe care i-am consultat azi , si incercam sa imi amintesc daca i-am predat sau nu tura mea lui John . Am hotarat ca e mai bine sa il sun si sa ma asigur de chestia asta . Incercam sa duc conversatia pe cat departe posibil , dar bineinteles ca nu mi-a iesit avand in vedere ca Johnathan nu era o persoana foarte sociabila . Se rezuma la raspunsuri directe precum „Da . Nu . Poate . Altceva ?” , asa ca am incheiat relativ repede discutia asigurandu-ma ca turele mele erau sustinute de el pana cand ma intorceam din NY .
Mi-am asezat telefonul pe scaunul din dreapta si nu am mai putut tine amintirea deoparte de aceasta data .
O vedeam pe ea , sau mai bine spus , fantoma sotiei mele , care acum...ei bine , era...Moarta . Stiam ca e vina mea ca ea a murit , stiam prea bine acest lucru si nu trecea o zi din viata mea in care sa nu ma blestem pentru acele cinci secunde de neatentie . Inca o vedeam , inca o vedeam in fiecare vis al meu , dar o vedeam in special pe scaunul din dreapta al masinii noastre , zambindu-mi dulce cu acele buze usor portocalii . Caitlyn . Caitlyn era numele ei , si il adoram cu toata fiinta mea . Imi aducea aminte de primavara , de sunetul clopoteilor si de ghiocei . Am oftat . Dar acea zi nenorocita mi-a luat-o de langa mine .
Stiam ca trebuia sa fiu atent la drum , dar nu eram . Eram atent la ea . Pur si simplu radia . Purta in pantece cei trei gemeni pe care trebuia sa ii nasca in urmatoarele sapte luni . I-am atins burta si am oftat fericit . Aveam tot ceea ce imi puteam dori . Doua fiice pe care le adoram cu toata fiinta mea si o sotie minunata care avea sa nasca inca trei copii .
Mi-am dezlipit privirea de la drum pentru doar zece secunde . O mana o aveam pe volan si celalata era in parul blond lui Caitlyn , incercand sa il dau la o parte , peste umarul ei . Mi-am aplecat buzele peste stomacul ei destul de umflat o data , de doua ori , de trei ori si i-a si-a bagat mainile in parul meu , lasandu-si capul pe spate .
Atunci am auzit-o :
-ANDREW ! A tipat ea .
Mi-am ridicat imediat capul din poala ei si nu am mai inteles nici o imagine care se derula in fata mea . Tot ceea ce imi mai amintesc e ca m-am trezit la spital unde mi-au spus ca Caitlyn era in coma . Cand am fost in stare sa merg am alergat direct spre salonul ei . Si atunci am vazut-o , parand mult mai palida decat de obicei , cu multe fire si tuburi conectate de trupul ei .
Am cazut in genunchi langa patul sau si am inceput sa plang exact ca un adolescent , strangandu-i mana in a mea . Mintea mea zbura in milioane de directii . Ce se va intampla cu gemenele ? Ce se va intampla cu tripletii ? Ce se va intampla cu Caitlyn ?
Am stat langa ea zile intregi fara sa ii zic un cuvant si cand in sfarsit am gasit puterea neceseara pentru a vorbi i-am spus sa nu inceteze sa lupte pentru noi , pentru fetitele noastre , si pentru copii care aveau sa vina , in tot acest timp tinandu-i mana in a mea . O imploram cu lacrimi curgandu-mi pe obraji sa isi deschida ochii frumosi si albastrii , dar nu i-a mai deschis . Mi-a strans mana pentru un moment destul de lung , si corpul mi-a inghetat . Toate aparatele aratau ca pulsul ii crescuse considerabil iar apoi ca prin magie stransoarea ei asupra mainii mele disparuse si aparatele indicau ca inima ei incetase sa mai bata .
-Tatiii....Spuse Jane , strangandu-mi parul in pumnii ei micuti .
-De ce plangi ? M-a intrebat Ashley , parand ingrijorat .
Nu imi dadeam seama ca lacrimile imi curgeau pe obraji pana in momentul acela . Trebuia sa maschez cumva durerea care era inauntrul meu . Trebuia sa fiu puternic . Puternic pentru fetitele mele .
-Oh ! Nu am nimic , lui tati i-a intrat ceva in ochi . Am spus stergand repede lacrimile cu dosul palmei .
**
Trecuse deja o saptamana de cand eram in New York , iar fetele isi doreau neaparat sa vada Central Park , asa ca am mers acolo si le-am lasat sa se joace in voie pe leagane . Parintii mei eu fost foarte incantati sa le vada si au fost mai mult decat bucurosi sa ne primeasca la ei in casa . Am oftat .
Se pare ca Ashley se ranise la genunchi acum , asa ca m-am ridicat de pe banca pe care stateam si am alergat spre ea sa vad ce patise . Nu era nimic grav . Doar o julitura . Dar se pare ca o pierdusem din vizor pe Jane . Cand m-am intors cu spatele la Ash , am vazut-o pe cea de-a doua fiica a mea , alergand fix in fata unei masini .
-ASHLEY ! Am tipat , alergand spre ea , dar o doamna foarte inalta si slaba dar cu o burta imensa , se arunca printre masini si o apuca pe fiica mea de umar , tragand-o inapoi pe trotuar .
Am luat-o repede pe Jane de mana si am alergat spre doamna care imi salvase fiica de la o catastrofa care m-ar fi putut daramana de tot .
-Tatiii !!! A tipat ea , sarindu-mi in brate cu lacrimi curgandu-i pe obraji .
Am luat-o in brate si i-am spus ca nu ar fi trebuit sa plece de langa mine si ca ar fi trebuit sa fie mai atenta . Nu aveam de gand sa o cert . Nu imi certam niciodata fetele . Ash si-a sters nasul cu podul palmei si apoi a plecat inapoi la joaca impreuna cu sora sa . Mi-am ridicat privirea spre persoana care mi-a salvat fata vrand sa ii multumesc , dar cand am vazut-o...respiratia mi s-a oprit .
-Elena...Am spus mai mult pentru mine .
M-a privit socata pentru un moment dar apoi m-a intalnit la jumatatea drumului , sarindu-mi in brate .
-Andrew...A soptit ea , asa de incet incat abea am auzit-o .
Burta ei ne impiedica din a ne imbratisa calumea , dar asta nu ma deranja in mod special .
Eram socat , nu ma mai gandisem la Elena Gilbert , prima mea iubire , de aproape sase ani , iar acum era aici aratand mai bine ca oricand . Nu imbatranise deloc . Singurul lucru care era schimbat la ea , era copilul care acum il purta in pantece .
Arata exact asa cum imi aminteam . Ne-am aseat pe banca si am inceput sa vorbim despre vitile nostre din ultimii ani . M-a intrebat in ce domeniu m-am specialiat iar eu i-am spus ca sunt un foarte bun ginecolog din Boston . Ea doar a ras si a venit cu un raspuns care sigur o reprezenta . „Ei bine , mereu ai avut o slabiciune pentru vagine .” A spus ea .
Ceea ce am vorbit in acea dupa-amiaza nu are o foarte mare importanta , dar stiu ca nu mi-am dat seama cat de mult mi-a fost dor de ea pana cand am vazut-o din nou . Am aflat ca ea ramasese insarcinta cu iubitul ei , care cand a aflat a parasit-o si ca acum era o jurnalista de succes . Nu parea ranita . Parea chiar usurata .
Cred ca imi facea bine sa vorbesc din nou cu ea pana la urma .
**
Mama m-a trezit in miezul noptii sa imi spuna ca Elena intrase in trvaliu . Asa ca am facut singurul lucru la care ma pricep cel mai bine . Mi-am luat un hanorac pe mine si am zburat de-a lungul gradinii spre casa Elenei . Am intrat , neobosindu-ma sa bat la usa si am ajuns in camera ei in mai putin de ece secunde .
Era intinsa pe pat de parca era gata de moarte si parea speriata . Atat de speriata incat ma speria si pe mine .
-Hei , hei sunt aici . I-am spus , dandu-i parul al o parte de pe fata transpirata .
-SCOATE-L AFARA ! A tipat ea la mine disperata .
Asa am facut . Am stat toata noaptea si am ajutat-o pe Elena sa dea nastere unuei baietel mai mult decat minunat . Nasterea nu durase mai mult de o ora dar Elena m-a rugat sa stau cu ea fiindca nu ii placea sa stea singura . Parintii ei se mutasera in Chicago .
Urmatoarea zi eram asa de obosit incat m-am oprit direct la cafea cu ziarul in mana .
Titlul de pe prima pagina m-a facut sa zambesc automat .
Autor : Elena Gilbert
Titlul articolului : ANDREW SALVATORE , GINECOLOG DE EXCEPTIE .
THE END !
Well , asta e Epilogul . Hope you guys like it . Nu uitati de comm-uri .
-Silver.
