La multi ani!!!!

Capitolul 30 din Feel the life of the city (S2)

Capitolul 30
Will he know how much I loved him

Perspectiva lui Britney

-Si acum ? E mai bine ? M-a intrebat Gabriel , facandu-ma sa ridica ceasca cu cafea la buze , pentru a evita raspunsul la intrebarea sa .

Nu voiam sa vorbesc despre asta . Era indeajuns de rau ma gandeam la asta in fiecare zi , nu cred ca puteam suporta o discutie pe aceeasi tema . Incercam pe cat posibil sa imi indrept atentia spre altceva , asa ca mi-am lasat ochii sa cada la podea . Imi priveam tenesi si imi amintem de ultima data cand i-am purtat .

-Stii , nu imi amintesc momentul in care ti-am dat voie sa stai incaltata in patul meu. A chicotit Justin de la picioarele mele , privindu-mi Converse-sii mult prea uzati.

Stateam in camera lui , concentrandu-ma pe cartea de Istorie pe care o aveam in maini , ceea ce era aproape imposibil pentru ca Justin nu avea nici un chef de invatat si facea tot felul de tampenii pentru a-mi atrage atentia . Incercam sa nu il bag in seama , dar el nu imi facea treaba mai usoara . Spatele meu era sprijinit de tablia patului sau si el statea la picioarele patului , rostogolindu-se dintr-o parte in alta ca un copil mic si plictisit . Asta s-a intamplat acum o ora...Mi-am strans buzele si am ridicat cartea putin mai sus , inabusindu-mi rasul .

Se pare ca acum ii cazuse pata pe tenesii mei .

-Stii , as putea oricand sa plec . Am spus , neridicandu-mi privirea din carte si folosind acelasi ton pe care l-a folosit si el .

A oftat si mi-a apucat sireturile , rotindu-le intre degetele sale .

-Sau ai putea sa te desclati . A soptit el , privindu-ma pe sub gene .

-Sau . Am chicotit , uitandu-ma la el pentru o secunda , inainte de a-mi indrepta din nou atentia spre carte .

S-a jucat cu sireturile mele pana cand le-a desfacut de tot , dandu-mi tenesii jos din picioare . Voiam sa protestez , dar nu am mai avut timp pentru ca Justin a facut o grimasa si a cazut pe spate , punandu-si o mana peste ochi .

-Ce mai e acum ? Am ras , inchizand manualul si asezandu-l langa mine .

Si-a ridicat putin bratul , privindu-ma , dar la pus repede la loc , scotand un sunet ciudat . M-am incruntat putin , punandu-ma deasupra lui . Picioarele mele erau de o parte si de alta a taliei sale , si mainile mele s-au dus instinctiv spre parul lui rebel , tragandu-l putin . A scos un suspin .

-Iti miros picioarele . A spus el deodata .

M-am blocat , ochii marindumi-se extraordinar de mult . Nu stiam daca ar trebuii sa ma simt jignita , sau pur si simplu amuzata de lucrul stupid pe care tocmai l-a spus . Asa ca am facut singurul lucru pe care stiu sa il fac cel mai bine . L-am facut sa plateasca . M-am dat jos atat de pe el cat si de pe pat . Am apucat tenesii de pe jos si cartea de pe pat si am mers spre usa .

-Hei , hei , hei . A spus Justin , prinzandu-mi mana inainte de a o aseza pe clanta .

M-a intors cu fata la el si a facut cativa pasi spre mine , obligandu-ma astfel sa imi lipesc spatele de perete .

-Iubito , iubito , iubito . A spus el , prinzandu-mi fata in mainile sale si sarutandu-mi gatul . Scumpo . Iubire . Atat , atat de adorabila . Atat , atat de scumpa . Atat , atat de a mea .

Am zambit , dandu-mi capul pe spate .

-Justin , uita-te la mine . Am soptit , ridicandu-i capul de la baza gatului meu .

Aveam nevoie sa ii vad ochii , sa vad orice fel de emotie in ochii sai . Insa ceea ce vazusem m-a speriat atat de tare incat mainile mele functionau singure , impingandu-i corpul .

-Atat , atat de incapatanata . A chicotit el , reluandu-si asaltul asupra gatului , ca si cand nimic nu se intamplase .

Ceea ce vazusem in ochii lui era dorinta . O dorinta atat de puternica . Doar dorinta . Numai dorinta .

-Britney , ai auzit macar ce am spus ? A intrebat Gabriel deodata , facandu-ma sa imi scutur capul si sa revin la realitate .

Ochii lui ma priveau curiosi , in timp ce degetele sale loveau masa in mod repetat , facandu-mi gandurile sa se zguduie . Nu aveam nici o idee despre ceea ce tocmai spusese dar nici nu aveam de gand sa recunosc , asa ca am dat pur si simplu din cap sperand ca a pus o intrebare . Privirea sa s-a transformat imediat intr-una mirata , care m-a facut sa ma gandesc la ce intrebare am dat din cap . Am ridicat din nou ceasca de cafea si mi-am plimbat privirea prin local , analizand oamenii care pareau linistiti si plictisiti de monotonia zilelor . Cupluri care se certau din nimicuri , boboci care isi citeau cartile , adulti care probabil se trezeau dupa o noapte lunga de petreceri si oameni in varsta care pur si simplu incercau sa mai omoare timpul ,  umpleau mesele cafenelei , fortandu-i astfel pe chelneri sa munceasca din greu .

-Nu pot sa cred ca in sfarsit ai de gand sa vorbesti cu Justin ! A tipat Gabe , deodata , facandu-ma sa scuip toata cefeaua pe care in urma cu doua secunde o aveam in gura .

-Poftim ? Nu . Am spus deodata , privindu-l de parca era un om nebun . Nu am de gand sa vorbesc cu el pentru ca e inca in procesul de recuperare . Nu e ca si cand as putea merge acolo sa ii spun „Hei , ma bucur ca esti bine” si asta sa nu il influenteze , sau ba chiar mai rau sa nu il faca sa opreasca tot progresul pe care l-a facut pana acum . Am oftat .

Pentru Gabriel era foarte usor sa vorbeasca . Era la fel de usor de facut ca si respiratul , insa pentru mine nu era asa . Imi era greu sa ma gandesc ca baiatul meu inca era in locul acela mizerabil . Probabil ca nu ar fi fost asa daca l-as fi ascultat cand am avut ocazia , dar incapatanarea mea a dat tot ceea ce a avut mai bun si aici eram . Cu cateva zile inainte de sfarsitul anului scolar , cu mine incercand sa fiu puternica , cu Gabe si Jenny fiind responsabili si cu Justin zacand la reabilitare . Se pare ca in tot acest timp el nu a fumat doar iarba , si asta l-a adus in postura de a fi dependent de tot ceea ce se numea drog .

Imi venea sa plang . Si imi venea sa plang pentru ca eram constienta de faptul ca era numai si numai vina mea . Era numai vina mea ca el ajunsese pana in momentul in care sa fie nevoit sa isi innece amarul in droguri , dar nu puteam nega faptul ca era numai vina lui ca eu ajunsesem sa imi innec practic sangele in baie . La inceput nu mi-am dat seama , insa acum era destul de evident ca pe langa faptul ca ne raneam reciproc , ne raneam si pe cont propriu , ceea ce s-a dovedit a fi intr-un final nesanatos pentru niciunul dintre noi .

Au trecut aproape 6 luni de la incercarea mea de sinucidere si tot atatea luni de cand Justin era inchis la acea clinica privata . Uram locul acela . Si eram sigura ca nu eram singura . Simteam prin vene cum Justin detesta locul acela din ce in ce mai mult pe zi ce trece , dar nu aveam incotro . De multe ori conduceam pana acolo , insa nu aveam niciodata curaj sa intru . Stateam de in fata clinicii asteptandu-ma oarecum ca dintr-un moment in altul Justin sa iasa de acolo si sa urle cat il tin plamanii ca el nu mai suporta , insa acest lucru nu s-a intamplat niciodata .

Am terminat de baut cafeaua cu Gabriel , si m-am uitat la ceas , realizand ca probabil era timpul sa merg si eu spre casa , inainte ca Jenna si Logan sa isi faca griji .

Jena si Logan erau indiferenti in ceea ce priveste soarta fiului lor , lucru care ma scotea din sarite . Nu puteam intelege cum oamenii aceia erau capabili de a-si bea cafeaua linistiti in fiecare dimineata in timp ce stiau ca fiul lor zace la dezintoxicare . Indiferenta lor ma facea sa imi pierd mintile .

De cand Justin a parasit casa , lucrurile s-au schimbat intr-un mod radical . Logan era din ce in ce mai intelegator , facand fel de fel de reguli pentru a pastra calmul si armonia in casa , in timp ce Jena se ocupa in mod exagerat de curatenia si ordinea , atat interioara cat si exterioara .

Aveam de multe ori impresia ca ceea ce ei au asteptau cu adevarat pana acum a fost ca Justin sa nu mai fie prin peisaj . Era o prostie sa ma gandesc la asta , insa Logan si Jena aruncau cateodata in discutie faptul ca de cand Justin a plecat , lucrurile sunt mai linistite .

Am oftat , urcandu-ma in masina , in timp ce Gabriel mi-a prins mana , facandu-ma sa imi indrept atentia spre el . Si-a dus mana la ceafa mea , tragandu-ma putin spre el . Am inchis ochii si i-am strans mana in a mea , in incercarea de a nu lasa gandurile triste sa imi inunde mintea . Si-a lipit buzele de fruntea mea , oftand in momentul in care a simtit cum corpul meu se relaxeaza .

-Stii ca te iubesc , nu ? A intrebat el , dandu-mi drumul si dandu-se cu un pas inapoi .

-Stiu . Am soptit , incercand sa schitez un zambet pentru el .

Mi-a inchis portiera , fortandu-ma astfel sa plec , si sa ma imi reiau sirul gandurilor. Stiam ca trebuia sa fiu acasa la ora sapte jumatate pentru cina , conform noului regulament facut de Jena si Logan pentu ca eu , citez „Sa nu ajung ca Justin” , insa inevitabil masina nu se indrepta spre casa , ci spre clinica lui Justin . Stiam ca nu puteam fi acolo , stiam ca daca ma va vedea tot procesul pe care l-a facut pana acum se va duce pe apa sambetei , dar scrisoarea pe care am primit-o acum cateva luni de la el , inca ardea in buzunarul blugilor mei . Nu intelegeam cum a reusit sa imi trimita o scrisoare avand in vedere ca politica clinicii nu ii permitea acest lucru , dar stiam ca Justin isi putea folosi farmecele pe oricine atunci cand vrea ceva cu adevarat , si asta include si asistentele .

Semaforul din fata clinicii indica culoarea rosie , asa ca am pus frana , sprijinindu-mi capul in mana dreapta si reamintindu-mi pentru a nu stiu cata oare mesajul pe care acea scrisoare il detinea .

Nu imi place locul asta . Toata lumea se uita la mine de parca as fi nebun , si nu sunt , crede-ma , iubito , nu sunt . Doctorul imi spune ca sunt pe drumul cel bun . Imi spune ca starea mea nu e atat de grava precum era la inceput . Ii rad in fata . Pentru ca starea mea se agraveaza pe zi ce trece , si el habar nu are . Poate ca din punct de vedere medical sunt bine , insa inima ma doare , papusa . Inima , plamanii , sangele din vene . Totul ma doare si ma inteapa atunci cand ma gandesc la tine . Cand iti vad ochii in mintea mea . Si te vad des , Britney . Te vad des si peste tot . Te vad si probabil ca imi pierd mintile dar nu ma intereseaza .

Vreau sa ies de aici . Vreau sa ies de aici si sa ma intorc la tine , dar stiu ca nu ma vei primi inapoi . De ce ai face-o , pana la urma ? Sunt nenorocitul care ti-a frant inima , insa vreau sa stii ca nu am intentionat ca asta sa se intample . Stiu ca m-am mai justificat si pana acum , si probabil ca o sa continui in a ma mai justifica pana cand in momentul in care nu voi mai respira . Pentru ca te iubesc , papusa . Te iubesc si trebuie sa stii asta .

As vrea sa te vad . As vrea sa vad ca esti bine , dar toata lumea imi spune ca nu sunt inca pregatit pentru a primi vizite . Psihologul meu imi zice ca probabil esti cel mai rau lucru care mi s-a intamplat vreodata . Nu il cred . De ce l-as crede ? Esti singurul lucru pentru care inca ma mai dau jos din pat dimineata , Britney . Esti singurul lucru pentru care continui sa respir . Esti singura pe care o voi iubi vreodata , pentru ca in ciuda a ceea ce se spune , esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata.

Trebuie sa stau departe de tine , dar nu stiu cum sa fac asta . Cum invat sa iti dau drumul ? Cum sa ma uit in ochii celui care te va avea si sa zambesc , pretinzand ca ma bucur pentru tine ? Da , normal ca m-as bucura pentru tine , iubito . Si m-as bucura pentru tine , pentru ca stiu ca vei fi fericita . Dar de mine imi va parea rau , pentru ca te-am pierdut ca un prost . Pentru ca nu am stiut sa te apreciez . Pentru ca nu am stiut sa te iubesc asa cum m-ai iubit tu pe mine .

Sper ca esti bine , papusa .

Sper ca esti fericita .

Si in ciuda a tot ceea ce s-a intamplat , sper ca nu m-ai uitat .

Lacrimile se adunau din nou in ochii mei , insa am incercat sa le indepartez , indreptandu-mi atentia spre drum . Am intors volanul si am parcat masina in fata clinicii , oprind motorul si stand inauntru pentru inca ceva timp . Aveam nevoie sa ma calmez , pentru ca ceea ce aveam de gand sa fac nu avea de gand sa functioneze daca nu eram calma . Mi-am trecut mainile prin par si am strans , simtind cum firele imi raman printre degete . Un suspin mi-a scapat printre buze , si mi-am lasat spatele sa atinga scaunul , strigand de frustrare in linistea masinii .

Ochii mi-au zburat spre poza noastra care inca statea langa oglinda . Eram fericiti . Eram atat de fericiti incat ma durea sa imi amintesc de acea perioada . Ma durea sa imi amintesc de zambetul lui , la ochii lui sinceri care se innecau in ai mei , la palmele lui care imi cuprindeau usor fata , la buzele lui lipite de ale mele . Mi-am arcuit spatele datorita suspinului care imi iesise din gat si oasele mi-au trosnit , facandu-ma sa imi doresc sa se rupa de tot . Stiam ca trebuia sa fiu puternica , insa habar nu aveam pentru cat timp trebuia sa mai fiu puternica . Nu stiam ce sa fac , cum sa actionez , ce sa spun , cum sa ma comport , nu stiam sa fiu eu fara el . Si numai gandul ca el suferea in clinica asta nenorocita ma facea sa imi pierd mintile .

Am pus mana pe portiera deschizand-o , fara a ma gandi de doua ori la ceea ce urma sa fac . Tot ceea ce stiam era ca trebuia sa il vad . Trebuia sa stiu ca e bine . Trebuia sa ma asigur ca nu era atat de nebun precum il credea toata lumea . Trebuia sa ma conving pe mine insami ca nu incepeam sa innebunesc de tot .

Am blocat usile masinii si mi-am bagat cheile in buzunarul jachetei , indreptandu-ma hotarata spre usile spitalului . Simteam cum sangele imi curge prin vene cu o viteza inimaginabila , iar inima imi batea atat de tare incat simteam ca imi va sari din piept , fugind inaintea mea , in timp ce tipa dupa inima lui sa o asculte . Tipa si se zbatea , certandu-mi picioarele care erau mult prea incete si corpul care era mult prea slabit . Palmele imi transpirau si capul mi se invartea in timp ce marile usi se deschideau in fata mea .

Mi-am lasat capul in jos si m-am oprit pentru un moment , incercand sa realizez ceea ce se intampla in jurul meu . Fata imi era uda , palmele imi erau transpirate , iar aerul devenea din ce in ce mai inchis in jurul meu . Am privit in jos la asfaltul care acum cateva momente era uscat . Picaturi de ploaie se asezau pe pamant , udandu-mi hainele si tenesii , facandu-ma sa ma sufoc oarecum . Lacrimile mele curgeau , luandu-mi aerul , iar acest lucru amestecat cu ploaia care curgea in jurul meu ma facea sa ametesc .

Imi doream insa sa fi fost numai asta . Chiar imi doream . Dar stiam ca nu e asa . Stiam ca e aproape . Il puteam simti . Il puteam simti in jurul meu ca un camp magnetic ce inconjoara planeta . Il puteam simti cum poate orice om sa simta aerul care ii invadeaza plamanii in momentul in care respira . Il puteam simti .

Aproape . Atat , atat de aproape . Prea aproape . Mult , mult prea aproape .

Iubire ? Tipa inima mea dupa a lui , batand atat de tare incat ameninta sa iasa din pieptul meu .

Iubire . Raspundea inima lui , batand la unison cu a mea .

Il auzeam cum respira deasupra capului meu , insa ma temeam ca o halucinatie . O iluzie . Era aproape imposibil ca el sa fie aici . Acum . Peste mine . In jurul meu . Inauntrul meu . Era atat , atat de imposibil . Probabil ca incepeam sa innebunesc . Probabil ca incepeam sa imi pierd mintile . Probabil ca...

-Britney . A soptit el , atat de incet incat abea l-am auzit .

Si atunci mi-am ridicat capul si l-am privit . L-am privit cum nu l-am privit sase luni . L-am privit cum l-am privit in momentul in care mi-am dat seama ca simt ceva pentru el . L-am privit cum ma privea el pe mine odata . Insa acum privirea lui era goala . Niciun gest , niciun zambet , nicio cuta de incruntare care sa indice vreun semn pe chipul lui . Nimic . M-am dat inapoi un pas , incercand sa il vad mai bine . Stiam prea bine ca acest strain nu era baiatul meu . Era aproape imposibil . Arata ca el , insa nu era el . Desi corpul meu ii simtea prezenta , inima mea inca alerga disperata in cautarea lui . Iar el nu era acolo . Era o pauza totala in ceea ce il privea . Fizic era acolo , in fata mea , facandu-ma sa imi pierd mintile , insa emotional si psihic era atat de departe incat ma durea sa fiu atat de aproape de el .

-Umm...M-au externat azi . Nu stiam ca te-au anuntat pe tine . A spus el , dand din umeri ca si cand nu ar fi fost mare chestie .

M-am incruntat , incercand sa ma sustin in picioare . Era greu . Era atat de greu . Era al naibii de greu sa il simt atat de distant fata de mine . Atat de rece . Atat de diferit . Voiam sa ii simt bratele in jurul meu . Voiam sa simt cum mirosul lui imi invaluie toate simturile , insa nimic nu s-a intamplat . Am ramas exact asa cum erau pentru o perioada care era comparabila cu eternitatea , pur si simplu uitandu-ne unul la altul .

-La naiba . A spus el , privindindu-ma de parca eram Emma sau Jenny sau oricine altcineva in afara de mine . Nu ti-au spus nimic , nu e asa ?

Dintr-un motiv foarte ciudat nu imi puteam gasi vocea , nu imi puteam gasi in adancul meu puterea de a scoate vreun sunet , asa ca am dat pur si simplu din cap , sperand ca va intelege .

A oftat .

-Si atunci ce cauti aici , Britney ? M-a intrebat , incrucisandu-si bratele la piept si privindu-ma incruntat .

Nu puteam sa fac nicio miscare . Nu puteam sa respir . Nu puteam sa imi misc picioarele . Nu simteam nimic . Absolut nimic . Nimic in afara de inima mea care inca tipa dupa a lui .

Iubire . Iubire . Iubire . Iubire . Iubire ?

Nimic .

-Stii ceva ? Nici macar nu mai conteaza . Du-ma acasa , Britney . Te rog . A spus el in momentul in care a vazut ca nu i-am dat niciun raspuns .

A trecut pe langa mine , lovindu-si umarul de al meu iar acela a fost momentul in care s-a oprit , aplecandu-si putin capul spre valurile de par rebel care imi imbracau bratele . A stat un moment acolo , facandu-mi oarecum corpul sa revina la viata , dar pana si acea vapaie de lumina se stinse in momentul in care a oftat trecand mai departe .

Cumva am gasit puterea de a-mi cauta telefonul in buzunar si de a trimite singurul mesaj la care m-am putu gandi catre singura persoana la care m-am putut gandi . M-am intors cu fata spre masina , uitandu-ma la Justin Smith . Baiatul care acum se urca pe locul din dreapta . Baiatul care a atins fotografia noastra de langa oglinda . Un pas . Baiatul care acum aprindea bricheta de la masina , lasand-o sa se incalzeasca . Inca un pas . Baiatul care acum o ridica in mana . Inca un pas . Baiatul care intr-o mana tine poza noastra si intr-o mana tine bricheta . Inca un pas . Baiatul care isi analizeaza palmele . Inca un pas . Baiatul care apropie focul de foaie . Inca un pas . Baiatul care da foc amintirilor noastre . Inca un pas . Baiatul care isi curata mainile de scrum . Pun mana pe portiera si o deschid . Baiatul care isi ridica privirea spre mine . Intru in masina . Baiatul care candva ma iubea . Inchid si blochez usile . Baiatul care ma priveste asa cum ma privea odata . Bag cheia la locul ei . Baiatul care obisnuia sa ma iubeasca . Imi pun centura de siguranta . Baiatul care acum e indiferent , calculat si rece . Am pornit motorul .

-Ai niste explicatii de dat .

Si cam asta ar fi cu sezonul 2 din Feel the life of the city . Peste putin timp voi reveni cu un epilog in care se vor lamuri anumite lucruri , iar unele vor ramane la fel de nelamurite ca pana acum . Sper ca acesta este un capitol destul de reusit si astept comentariile voastre .

Kisses and Hugs.

-Alma.

Happy Holidays!

Blogul nostru trece de inca un Craciun iar echipa noastra vrea sa va multumeasca ca ati fost alaturi de noi si sa va ureze un calduros La multi ani si un Craciun fericit alaturi de cei dragi!!!

XoXo,Laura&Alma

3 ani.

                "Din an , in an..." , am ajuns la 3 ani . Am sa presupun ca nu toata lumea stie cand a luat blogul nastere , asa ca ma simt obligata sa fac aceasta "sarbatoare"cunoscuta . Blogul nostru a luat viata in iarna anului 2009 , pe data de 16 Decembrie . Nu am sa povestesc cum am inceput sa scriu , sau cat de mult aceasta activitate mi-a marcat viata pana acum . Am sa spun doar cat de mandra sunt atat de evolutia mea cat si de evolutia Laurei in ceea ce priveste toata munca pe care am facut-o aici .
                Sunt mandra de blog pentru ca in momentul de fata , nu imi pot imagina cum ar fi fost viata mea daca nu as fi l-as fi avut . Nu imi pot imagina unde m-as fi aflat eu daca nu imi concentram atentia pe un lucru atat de simplu si de sincer precum scrisul . Nu imi pot imagina cum ar fi fost sa nu o fi cunoscut niciodata pe Laura , care m-a ajutat atat de mult cand am avut nevoie de o parere fie subiectiva , fie obiectiva .
                Vreau doar sa spun ca sper ca toata activitatea noastra de aici sa continue , intr-un mod mai constant decat pana acum , si sper ca o sa fiti alaturi de noi si atunci cand blogul va face 4 ani .

Capitolul 21-"Esenta"!

Capitolul 21-It's not the way you plan ii, It's how you make it happen!

O lumina puternica,calda,de soare in plin apogeu strabatea ferestrele mari ale casei si ma inconjura odata ce ce revarsa asupra trandafirilor in nuante de roz si mov care se aflau de masa din sufragerie.In aer se simtea mirosul prajiturilor pe care tocmai le scosesem din cuptor.Un micut ingeras cobora scarile,entuziasmat si energic tinand o coala de hartie in mana stanga.
-Mama,mama,uite ce am desenat!!!a zis plin de un zambet.Am luat coala si am privito,ne desenase,pe noi,familia noastra tinandune de mana.I-am zambit inapoi si l-am pupat matern pe frunte.
-Hm,atata talent,bravo dragul meu!Intr-o zi o sa stau si o sa iti privesc desenele intr-un muzeu si o sa le spun mandra celor ce se opresc sa il admire:”fiul meu a facut asta!” si ei or sa fie invidiosi ca nu au un copil mai dragut si mai talentat decat al meu.Acum dute si spalate pe maini,trebuie sa mancam.Mike,masa este gata, pot sa vi!!
Mike si-a facut aparitia din biroul sau,venind ca un copil pe care l-ai chemat sa manance toate dulciurile din lume.Cand privirile ni s-au intalnitm simteam conexiunea dintre noi, mi-a zambit dulce si odata ce razele soarelui ii scaldau suvitele de par saten deschis emana atata caldura ce ma facea sa fiu si mai fericita daca asta era posibil.
-Pot sa te intreb la ce lucrezi?!l-am intrebat pe Mike in timp ce ma lua in brate.
-Lucruri plictisitoare,cred ca o numesc munca si responsabilitatea de a avea un job.
-Aha…am zis in timp ce ma apropiam mai mult de el ca sa ma sarute.
-Mami…tati,sunt gata!
-Asa de repede,ce voinic esti!!Sus pe scaun,sa ne improspatam fortele!!!a zis Mike in timp ce l-a luat pe Victor si la pus la masa pe scaunul dintre noi doi.
Am mancat linistiti razand din cand in cand despre nazbatiile pe care fiul nostru ni le povestea sau la glumele spune de Mike care incerca sa il faca pe Victor sa rada.Dupa ce am terminat de mancat m-am ridicat vesela de la masa ca sa aduc desertul,i-ar cand l-am pus pe masa eu si Mike ne-am privit lung apoi am vorbit.
-Victor Stefan!!!a zis Mike incercand sa para ridicul de serios.
-Da,tata!!!
-Cum sti mami are niste treaba in Londra,pentru putin timp,si cum ai luat vacanta eu si tati ne-am gandit ca am putea merge cu toti ca sa petrecem mai mult timp impreuna.Si dupa ce termin treaba la noul bar pe care o sa il deschidem acolo o sa ne plimbam putin prin zona si o sa mergem sa vizitam faimoasa gara King’s Cross,pentru ca mami si tati si-au facut temele si stiu cat de mult iti place Harry Potter.
-Super!!!a tipat de bucurie Victor sarind de pe scaun.
-Oho,stai jos,mami inca nu a terminat de spus ce avea!!a zis Mike incercand sa nu rada prea tare.
-Asa,si pentru ca nu putem sa ignoram ca o sa fie in curand ziua ta,si cum doar odata in viata faci 6 ani,o sa terminam ceea ce am inceput in Florida,la parcul Harry Potter si la Disney Land!!!!
In momentul urmator a sarit de pe scaun luandune si pe mine si pe Mike in brate in acelasi timp.
-Multumesc!!!Va iubesc!!!
-Si noi te iubim!!!Si inca ceva,dupa ce terminam cu Marea Britanie,in drumul nostru spre Florida,o sa ne oprim in New York,la matusa Cristina,pentru ca este acolo si a zis ca vrea sa isi vada nepotul preferat.A,si dupa toata calatoria asta daca o sa mai fi in stare,cand ne intoarcem inapoi in California o sa avem o petrecere pe plaja cu ce invitati vrei tu!!!
-Foarte tare!!a zis strangandune si mai mult in brate.Pot sa il sun pe prietenul meu Jamie si sa ii spun toate astea!!!
-Desigur,fugi!!a adaugat Mike si am ramas amandoi zambind ca l-am facut pe fiul nostru fericit si privindul cu dragoste.Desi Cristina este la NY?
-Da!A acceptat jobul pe care i l-am prezentat.Sunt mandra de ceea ce a denevit!
-Te-a avut pe tine si asta este tot ce a contat!!Este norocoasa ca are o sora ca tine,Miss Mckenzie!!!
-Hmm,nu stiu ce sa zic.Cred ca eu sunt norocoasa ca o am pe ea,pe voi toti!!!
Mike s-a ridicat si m-a sarutat pe frunte,apoi s-a indreptat spre sufragerie.
-Ma duc sa pregatesc filmul la care vroia sa ne uitam Victor!!a mai zis.
-Ok,eu o sa aduc sucurile si popcornul!!am zis indreptanduma spre bucataria si pregatinduma pentru o seara frumoasa.
______________________________________________________________________________

Numele meu este Mey-Bella Hall,am 19 ani si 3 luni,sunt studenta si noaptea trecuta am avut un vis superb.Am visat ceva ce acum cateva luni speram sa se indeplineasca si era scopul meu in viata,si poate ar fi fost si ieri daca luptam pentru asta,dar cat de bine m-am simtit in acel vis,la cat de perfect a fost si reprezentand ceva ce de obicei as da tot ce am ca sa ajung acolo, si cat de multi inca il iubesc pe Mike,nu este ceea vreau in momentul de fata.Da,recunosc ca inca il iubesc,nu este usor sa treci peste cineva care a fost atat de important,cel mai important pana in momentul de fata,nu este usor sa trece peste ceea ce simti pentru toate persoanele mai speciale din viata ta in general.Pentru toti baietii pe care i-am placut o sa simt ceva mereu,pentru ca ceea ce am avut pentru ei nu am avut pentru oricine si astfel sentimentele nu pot sa dispara de tot,iar cand iubesti pe cineva si traiesti ceva ca ceea ce am trait eu alturi de Mike este si mai grav,te chinui mai mult dar in final totul o sa fie bine.De azi trebuie sa am noi vise,pentru ca pe cele vechi nu le mai vreau,trebuie sa gasesc ceva nou in care sa cred si pe care sa il fac sa merite.

Capitolul 20-"Esenta"!

Capitolul 20-Every day is the start of something beautiful(The Statement)

-Imi place ploaia.este ca un nou inceput.Curata,schimba totul.Este ca o descarcare de energii,ca o eliberare de sub stres,de sub orice ce pune presiune pe tine.Poti vedea ploaia ca o adunare a viselor tale si ca aceste vise sa se indeplineasca trebuie sa lei dai drumul,sa le imprastii in jurul tau,sa cada de unde le tii ascunse asa cum cade ploaia.Poate dasta am vrut sa vin aici la facultate,sa traiesc aici,pentru ploaie,te provoaca sa iti folosesti imaginatia.In fine,ploaia poate fi comparata cu orice,nu stiu de ce este subiectul principal in discutia asta.Sincer sa fiu imi place caldura,vara si daca as avea ocazIa as fugi in California pentru ca oricat ar aduce celelalte anotimpuri ploaie,momentele mele bune au fost vara.Vara m-am distrat cel mai mult,am realizat cel mai mult.Vara l-am cunoscut pe Alex,vara am dat bacul si am luat note exceptionale,vara am putut sa fac majoritatea cursurilor extra scolare,vara soarele se juca pe pielea mea,vara ...vara m-a cerut Mike in casatorie.Desi aveam doar 18 ani am acceptat ca un copil ce eram,ce sunt.Da,logodita la in ajun de 19 ani,si cateva luni mai tarziu ma aflu aici cu inelul inca pe deget desi logodna mea a incetat sa mai existe in momentul in care mi-am prins pritenul sarutanduse cu fosta mea colega.Stiu ca vrei sa sti mai multe si daia te-am chemat.Cand te-am luat de la biblioteca,cand am venit la tine atat de repezita si ametita a fost pentru ca vreau ca asta sa fie o noua zi pentru mine si am nevoie de tine sa asculti ce am de zis in liniste.Vreau sa spun tot fara sa fiu intrerupta si judecata si din cat am interactionat cu tine stiu ca esti o persoana pe care as vrea sa o am ca prietena.Oamenii vin si pleaca.Momentan numai am prietene pentru ca au plecat sau le-am lasat eu sa plece pentru ca numai am nevoie de ele.Cand treaba este facuta oamenii trebuie sa plece.Tu ai venit la mine si nu este timpul sa pleci.Am senzatia ca pot sa am incredere in tine si am nevoie sa zic toate astea cuiva ca sa pot incepe din nou,sa incerc sa traiesc cu ceea ce am adunat in ultimele luni cand am fost mai mult de una singura.Uneori oamenii au nevoie sa petreaca timp singuri ca sa nu fie influentati de persoanele din jurul lor.Asta am facut si dupa ce am invatat,am citit tot ce trebuia citit,am vizionat diferite seriale si am analizat tot am ajuns la momentul cand trebuie sa fac ceva.Asta o sa fie singura data cand o sa ma auzi vorbind despre asta,despre tot,de la inceput pana la sfarsit.Cum sti eu nu sunt de aici,dar ajungand aici am realizat ca aici ar fi trebuit sa ma nasc,aici ma simt ca acasa.Daca ma pot sa zic ca ma simt ca acasa ca nu stiu exact ce inseamna acel sentiment.Familia mea mereu a fost una destul de rece si ocupata si mereu am fost singura si m-am descurcat singura.L-am avut pe Mike…de mica,cel mai bun prieten…l-am avut de fiecare data cand ai mei se certau,cand ma loveam,cand eram fericita,de fiecare sarbatoare,cand am avut primul esec in dragoste.Alex.Alex este numele tipului pe care credeam ca il iubesc si ca este alesul inimii mele,dar acum recunosc ca eram copil si vorbeam prostii.Apoi am tot avut relatii dar am inceput sa il vad pe Mike altfel,ceea ce cred ca a dus la ceva inevitabil in toate relatiile de prietenie dintre persoane de sex opus.Am fost cu Mike si s-a sfarsit tragic,inselanduma.Prietene carora sa le impartasesc ceea ce i-am impartasit lui Mike nu am avut,acum nu cred ca am nici macar amice.Vezi tu,prieteniile mele au fost doar sa fie,sunt un genul de versoana sociabila dar care crede ca este mai bine sa nu ai prea multe persoane in jurul tau.Poate asta a fost cauza,sau oricare alta pe care nu doresc sa o cunosc caci numai are rost,dar in ziua cand am inceput sa fiu cu Mike eu mi-am pierdut cel mai bun prieten,si cateva luni mai tarziu l-am piedut ca persoana.Am trecut prin multe,si inca sper sa evoluez ca om ca sa ajng sa salvez lumea,dar nu pot sa spun cu fermitate ca m-am schimbat.Schimbarea este inevitalibila,nu trebuie sa ne laudam cu ea sau sa demonstram ceva cu ea,toti o avem,ea este defapt faptul ca crestem,imbatranim,asa numita maturitate.Si nu o sa imi cer scuze nimanui pentru ceea ce am facut in trecut si pentru ceea ce o sa fac in viitor.Nu regret nimic,pentru ca asta ma face sa fiu ceea ce sunt azi,si sunt foarte multumita.Nu o sa dau vina pe nimeni pentru ca stiu ca si eu am partea mea de vina in tot.Doar vreau sa scap de gandurile mele,sa eliberez gustul dragostei pe care l-am simtit,de momentele cand am pretuit si nu am pretuit ce aveam,sa visez si sa vad cum visele mele se revasca asupra mea si fac un inceput din tot,un inceput frumos.Ash,tu imi esti simpatica,si simt ca pot avea incredere in tine.Sunt o persoana complicate care incearca sa fie si mai complicata si diferita de cei din jur.Vad putin din asta si in tine si de aceea te vreau ca prietena,si iti multumesc ca ai incercat sa ma ajuti.Poate ai facuto cand ai venit si mai scos din starea ciudata in care ma aflam.Aveam nevoie de nebunia ta.Stiu ca suntem la inceput,dar avem timp sa facem ceva grandiose din asta.Mersi.
-Mey,cu placere.Ai iesit in evidenta,si mie imi place,ma pot lauda cu tine!!!
-Ha,laudat,daia stai cu mine nu?!? Sa te lauzi:”hei,eu sunt Ash.A,da deja ma stiti.Vroiam doar sa va anunt ca am pus mana pe ciudata campusului.”
-Termina.
Am inceput sa radem amandoua .Eram fericita de viata mea dupa foarte mult timp.Stiu ca tot ce are un inceput are si un sfarsit.M-am impacat cu asta si dau tot ce am eu sa fac din ce va urma numai lucruri geniale,asa ca mine si sa-mi creez o cale unica si tipica mie,sa fiu cat mai pozitiva sis a accept tot,rau sau bun caci suntem oameni si avem nevoie sa le avem si sa le simtit pe toate ca sa reusim sa fim cine vrem.De putina vreme am realizat exact cine sunt si ce trebuie sa fac in continuare,nu spun ca asta nu o sa se schimbe,doar ca pentru moment ma simt excelent,si atunci cand nu ma simt excelent este doar pentru ca ma simt vinovata ca nu ma simt rau desi totul in jurul meu se prabuseste.Lumea este un loc rece,si incerca sa ne darame,dar de fiacare data o sa ma ridic si o sa fac tot ce pot sa fie si mai bine.


____________________________________________________________________________________
NA:pot sa spun ca asta a fost cel mai greu capitol pe care l-am scris vreodata,m-am chinuit mult sa iasa asa si tot cred ca se putea mai mult.Precizez ca acest capitol este dedicat colegei mele Alma!!!
-Laura

Teaser capitolul 30

Capitolul 30 nu e gata inca . Inainte de intra in panica , repet . INCA ! Pana Sambata viitoare va asigur ca va fi gata . Am scris ceva din el , dar nu e cine stie ce . Asa ca , pentru a nu va lasa inca o saptamana fara nimic , va ofer un mic Teaser din ceea ce va fi in capitolul 30 , pentru a va face o idee . Here we go .

-Stii , nu imi amintesc momentul in care ti-am dat voie sa stai incaltata in patul meu. A chicotit Justin de la picioarele mele , privindu-mi Converse-sii mult prea uzati.

Stateam in camera lui , concentrandu-ma pe cartea de Istorie pe care o aveam in maini , ceea ce era aproape imposibil pentru ca Justin nu avea nici un chef de invatat si facea tot felul de tampenii pentru a-mi atrage atentia . Incercam sa nu il bag in seama , dar el nu imi facea treaba mai usoara . Spatele meu era sprijinit de tablia patului sau si el statea la picioarele patului , rostogolindu-se dintr-o parte in alta ca un copil mic si plictisit . Asta s-a intamplat acum o ora...Mi-am strans buzele si am ridicat cartea putin mai sus , inabusindu-mi rasul .

Se pare ca acum ii cazuse pata pe tenesii mei .

-Stii , as putea oricand sa plec . Am spus , neridicandu-mi privirea din carte si folosind acelasi ton pe care l-a folosit si el .

A oftat si mi-a apucat sireturile , rotindu-le intre degetele sale .

-Sau ai putea sa te desclati . A soptit el , privindu-ma pe sub gene .

-Sau . Am chicotit , uitandu-ma la el pentru o secunda , inainte de a-mi indrepta din nou atentia spre carte .

S-a jucat cu sireturile mele pana cand le-a desfacut de tot , dandu-mi tenesii jos din picioare . Voiam sa protestez , dar nu am mai avut timp pentru ca Justin a facut o grimasa si a cazut pe spate , punandu-si o mana peste ochi .

-Ce mai e acum ? Am ras , inchizand manualul si asezandu-l langa mine .

Si-a ridicat putin bratul , privindu-ma , dar la pus repede la loc , scotand un sunet ciudat . M-am incruntat putin , punandu-ma deasupra lui . Picioarele mele erau de o parte si de alta a taliei sale , si mainile mele s-au dus instinctiv spre parul lui rebel , tragandu-l putin . A scos un suspin .

-Iti miros picioarele . A spus el deodata .

M-am blocat , ochii marindumi-se extraordinar de mult . Nu stiam daca ar trebuii sa ma simt jignita , sau pur si simplu amuzata de lucrul stupid pe care tocmai l-a spus . Asa ca am facut singurul lucru pe care stiu sa il fac cel mai bine . L-am facut sa plateasca . M-am dat jos atat de pe el cat si de pe pat . Am apucat tenesii de pe jos si cartea de pe pat si am mers spre usa .

-Hei , hei , hei . A spus Justin , prinzandu-mi mana inainte de a o aseza pe clanta .

M-a intors cu fata la el si a facut cativa pasi spre mine , obligandu-ma astfel sa imi lipesc spatele de perete .

-Iubito , iubito , iubito . A spus el , prinzandu-mi fata in mainile sale si sarutandu-mi gatul . Scumpo . Iubire . Atat , atat de adorabila . Atat , atat de scumpa . Atat , atat de a mea .

Am zambit , dandu-mi capul pe spate .

-Justin , uita-te la mine . Am soptit , ridicandu-i capul de la baza gatului meu .

Aveam nevoie sa ii vad ochii , sa vad orice fel de emotie in ochii sai . Insa ceea ce vazusem m-a speriat atat de tare incat mainile mele functionau singure , impingandu-i corpul .

-Atat , atat de incapatanata . A chicotit el , reluandu-si asaltul asupra gatului , ca si cand nimic nu se intamplase .

Ceea ce vazusem in ochii lui era dorinta . O dorinta atat de puternica . Doar dorinta . Numai dorinta .

Deci ? Pareri ? Sunt foarte curioasa sa vad ce teorii aveti in vedere cu capitolul 30 , dupa acest teaser . Si bineinteles ca raspunsul la intrebarea vesnica din mintea voastra este : Da , imi place sa ma joc cu mintea voastra . :))

Astept comentariile voastre si imi pare rau ca trebuie sa mai aman cu inca o saptamana , dar am avut o saptamana destul de nasoala cu multe teme si chestii de genul ( si care nu sunt de genul ) . 

Sa curga teoriile . :))

Kisses and Hugs .

-Alma.

Capitolul 29 din Feel the life of the city (S2)

Capitolul 29

Because I've built my world around you

Pespectiva lui Justin

-La dracu’ ! Am tipat , apucand CD-urile din suportul lor si izbindu-le de perete .

Au cazut la podea , faramitandu-se in zeci de bucatele , dar nu ma interesa . Camera mea era si asa distrusa , ce mai conta daca se mai spargea ceva ? Priveam ramasitele CD-urilor mele , si nu puteam sa ma indemn sa imi pese . Toate piesele acelea nu mai aveau nici un sens acum , cand ea nu mai era langa mine si cand inima mea mai mult ca sigur era mai faramitata decat orice obiect din dormitor .

O indepartam . Si o indepartam cu fiecare miscare pe care o faceam .

Durerea din corpul meu ma facea sa vreau sa ma pun in genunchi si sa tip dupa ea sa vina si sa ma salveze . Sa ia toata durerea pe care o simteam si sa o faca sa dispara o data cu a ei . Ceea ce era cel mai rau , e ca pot simti . Pot simti cum se chinuie sa treaca peste fiecare zi . Cum afiseaza un zambet fals , doar pentru a nu ingrijora pe nimeni , dar eu o stiu , si tocmai de asta o pot citi ca pe o carte deschisa . Nimeni nu era atat de atent incat sa descopere detalile ascunse de privirea ei absenta . Dar o vedeam . Si o vedeam atat de clar incat imi venea sa ma bat pe mine insumi , doar pentru simplul fapt ca stiam ca eu sunt responsabil pentru toata suferinta ei .

Eu eram cel care incerca sa par puternic , pentru ca daca cedam , la fel cum a facut ea , sunt mai mult ca sigur ca as ajunge pana in momentul in care m-as gandi destul de serios sa dispar de pe fata pamantului . Daca as stii ca asta ar pune capat suferintei sale , as face-o . Daca as stii ca moartea mea ar face-o pe Britney sa isi revina , nu m-as gandi de doua ori si mi-as pune capat zilelor .

Picioarele imi tremurau si ma faceau sa imi pierd echilibrul , cazand astfel pe podea , cu capul in maini . Lacrimile isi faceau din nou aparitia in ochii mei , corpul meu realizand abea acum lipsa prezentei sale . Lipsa corpului ei micut in bratele mele , lipsa mirosului ei amestecat cu al meu , lipsa ochilor ei curiosi care mereu ii cautau pe ai mei.

Mii de sageti pline cu regret imi loveau corpul , facandu-ma sa imi pierd mintile si sa tanjesc dupa niste iarba , dar stiam ca Gabriel a aruncat-o pe toata .

Am oftat . Aproape ca imi doream ca ziua aceea sa se repete . In ziua aceea voiam ca oricine , absolut oricine sa dea buzna in camera mea in timp ce fumam si sa ma bata pana cand nu mai stiam ce e cu mine , si se pare ca dorinta mi s-a indeplinit...Gabe a intrat val-vartej si a inceput sa arunce pumni in stanga si in dreapta , insa impotriva a ceea ce trebuia sa se intample , nu simteam nimic . Si imediat am stiut de ce . Nimic nu se compara cu durerea care imi facea inima sa se crape in mii de bucatele .

Imi doream sa simt ceva , orice . Ceva ce va face durerea din pieptul meu sa mai dispara , dar in schimb am primit mai multa suferinta , pentru ca acela a fost momentul in care am simtit pe propria piele ca era numai si numai vina mea .

Dar asta nu m-a oprit din a mai adauga de unul singur regrete , pentru ca in fiecare zi , ochii imi zburau spre papusa mea , si vedeam din nou , si din nou , si din nou , cat de mizerabil se simte .

In fiecare zi era la fel . Plecam din camera ei atunci cand pachetul de tigari mi se termina , aducand odata cu aceasta rasaritul soarelui . Ma incruntam mereu , datorita luminii puternice , care imi lovea ochii sensibili din cauza ne-somnului , dar nu ma interesa . Incercam pe cat posibil sa imi ocup timpul cu altceva in afara de iarba pana cand scoala incepea , iar cand era timpul sa imi pun masca pe fata si sa imi joc rolul , incepea adevarata tortura . Buna dispozitia tuturor ma dezgusta si se pare ca nimeni nu o baga in seama pe fata mea care isi tinea acum capul in jos si umerii stransi , in timp ce evita pe cat posibil lumea din jurul ei .

Nu o mai auzeam trantindu-si usa dulapului , nu ii mai auzeam tocurile lovind podeaua holurilor , nu ii mai vedeam zambetul lenes de dimineata , si nu o mai vedeam pe ea . Pur si simplu nu mai era ea si asta era lucrul care ma frustra cel mai tare . Faptul ca ea s-a schimbat si numai eu puteam observa acest lucru .

Toti prietenii pe care credeam ca ii avem ? Ca prin magie , s-au evaporat . Singurii cu care Britney a mai ramas sunt Jenny si Gabriel , pentru ca eu nu mai aveam pe nimeni . Si nu aveam nevoie de nimeni daca nu o aveam pe ea .

Pe de-o parte ma bucuram ca inca mai are pe cineva care sa o sprijine , dar in acelasi timp imi venea sa ii bat pe toti cei care au pretins ca sunt prietenii nostrii , dar stiam ca nici eu nu eram mai bun decat ei , asa ca i-am lasat in pace si am acceptat nepasarea lor .

Incercam sa merg spre ea si sa ii vorbesc de fiecare data cand o observam ca isi lasa capul in jos , dar vazand ca mereu o ia in directia opusa , am renuntat . Stiam ca nu o pot forta sa ma asculte . Si nu aveam de gand sa imi fortez papusa sa faca ceva ceea ce nu vrea .

E stupid cum inca o numesc „papusa mea” sau „fata mea” dupa cate s-au intamplat , dar nu puteam accepta faptul ca ea nu mai era a mea . Era felul mintii mele de a-mi spune ca inca nu eram pregatit sa ii dau drumul sa plece . Bineinteles ca am sa fac ca pana acum . Am sa ii dau impresia ca o las in pace , ca nu ma bag in viata ei atata timp cat ea nu ma vrea acolo , dar mereu voi fi exact cu un pas in spate , asteptand sa o apar in orice situatie . Pentru ca vrea sa accepte sau nu , o iubesc . Si nu o pot lasa de una singura , mai ales acum cand sunt mai mult ca sigur ca nu se poate descurca singura .

Imagini de noaptea trecuta mi se derulau pe sub pleoape , si atunci mi-am amintit cicatricile de pe incheieturile ei . Am deschis ochii larg .

Mi-am ridicat capul si m-am uitat spre fereastra , lumina soarelui incalzindu-mi fata patata de lacrimi . M-am ridicat cu greu in picioare , tusind din cauza racelii si am mers spre usa , facand ceea ce faceam de obicei .

Trebuia sa o vad . Dupa tot ceea ce s-a intamplat seara trecuta trebuia sa o vad . Nevoia devenea mult prea greu de suportat . Am iesit din camera mea si m-am indreptat spre a ei , mana mea inghetand in momentul in care am pus mana pe clanta .

Nu simteam nimic . Nici durere , nici oboseala , nici suferinta , si ceea ce era mai mai rau era ca nu o mai simteam pe ea . Sangele imi ingheta in vene si am impins usa atat de tare , incat se tranti de perete , facand un zgomot infernal , dar nu ma interesa . Am pasit inauntru si ochii mi-au zburat imediat spre pat , sperand ca o voi gasi ca de obicei acolo , dar nu si de data asta .

-Britney . Am tipat prin camera , invartindu-ma in jurul meu .

Speram ca ea sa fi plecat deja la scoala , dar stiam ca e mult prea devreme pentru asa ceva . Trebuia totusi sa ma conving , asa ca am deschis larg usile dulapului ei si am fost oarecum usurat sa vad ca hainele ei erau inca acolo . Am ajuns la concluzia ca trebuia sa fie pe undeva prin casa , dar asta nu ma facea sa ma panichez mai putin . Puteam simti ca ceva ne e in regula . Puteam simti ca prezenta ei nu mai e aici . Voiam sa cred ca e la bucatarie , sau undeva prin apropiere , dar stiam ca ma minteam de unul singur . Ochii mi-au cazut pe usa de la baie si lacrimile mi s-au adunat imediat in ochi , sangele inghetandu-mi in vene in timp ce picioarele mi se racisera instantaneu .

Stiam prea bine de la ce erau cicatricile alea de pe incheieturile sale , stiam mult prea bine . Fara sa ma gandesc de doua ori am alergat spre baie , apasand pe clanta , asteptandu-ma cumva ca aceasta sa fie deschisa . Dar m-am inselat . Usa era incuiata nu o data , ci de doua ori , blocandu-mi astfel calea .

-Britney ! Am tipat din nou , batand cu palma in usa .

Nimic .

-Britney ! Am incercat din nou , trantindu-ma in usa . Drace’ !

Corpul ma durea atat de tare , incat aveam senzatia ca am rupt ceva , dar nu ma interesa . Tot ceea ce ma interesa era sa intru baie , pentru ca ceva imi spunea ca fata mea era acolo si mai mult ca sigur ca nu era inauntru pentru a face un dus . Inima imi batea atat de tare , incat aproape ca imi sarea afara din piept . Incercam sa imi pastrez calmul , sa nu intru in panica , dar asta mi se parea din ce in ce mai greu in timp ce loveam usa baii si era destul de clar ca nu o puteam deschide .

Am dat cu pumnul in ea , lasandu-mi capul sa se sprijine de lemnul gros si am oftat frustrat . Pe cat de mult imi doream cu ceva timp inainte sa pot fuma ceva , pe atat de mult regretam in acest moment fiecare joint fumat . Corpul meu era lipsit de putere si obosit , ceea ce ma facea sa imi pun din nou capul in maini si sa trag de par cat de tare puteam . Mi-am ridicat ochii spre tavan si m-am dat cativa pasi in spate , trantindu-mi piciorul de usa chiar daca stiam ca nu se va deschide . Impactul mi-a facut genunchiul sa tremure incontrolabil , dar nu ma interesa . M-am uitat spre marea bucata de lemn care acum era rupta de la locul ei si cazuta la podea si nu ma puteam indemna sa imi pese .

Si atunci am vazut-o . Stand in cada , cu parul ravasit si cu buzele albe . Nu indrazneam sa ma uit la apa in care statea pentru ca stiam ce aveam sa vad . Cicatricile ei erau atat de evidente incat trebuia sa fii cretin sa nu iti dai seama ca ceea ce a incercat sa faca in tot acest timp a fost sa isi provoace durere fizica . Ochii mi-au cazut la pamant , privirea aterizandu-mi pe lama de langa cada , care era patata de sangele ei . M-am uitat din nou spre ea si am inghiti in sec in timp ce am realizat ca apa era atat de rosie , incat corpul fetei mele nu se mai vedea .

Nu m-am gandit de doua ori si am sarit peste usa daramata si direct langa cada , de unde i-am ridicat corpul .

-Britney . Britney . Britney . Am tipat la el , cazand la pamant cu ea in brate . Papusa , deschide ochii . Am plans , incercand sa o fac sa se trezeasca .

I-am prins fata in mainile mele , incercand sa o fac cumva atenta , insa ochii ei erau inchisi . Mi-am fortat picioarele sa ne ridice pe amandoi , dar corpul meu era mult prea slabit . Am alunecat pe gresie si m-am sprijinit de perete , in timp ce o tineam pe Britney in brate . Mi-am indreptat privirea spre incheietura ei si am vazut . Am vazut ceea ce nu imi doream vreodata sa vad la fata mea . Taietura . Taietura lamei , care ii intrase adanc in piele . Am strans ochii si am inceput sa merg , in timp ce vorbeam incoerent .

-Haide , papusa . Nu poti sa ma lasi asa . Nu poti . Plangeam in timp ce coboram scarile . Mi-am promis , la dracu’ ! Mi-ai promis ca nu o sa faci nicio prostie .

Auzeam voci venind dinspre usa de la intrare , dar nu ma puteam indemna sa imi pese . Tot ceea ce conta acum era fata mea , care probabil ca avea sa isi dea ultima suflare la mine in brate , in timp ce eu nu eram destul de barbat incat sa imi fac picioarele si mintea sa functioneze in acelasi timp . Nu imi dadeam seama daca incapabilitatea de a ma concentra venea din cauza drogurilor , a racelii sau a faptului ca nu percepeam inca ceea ce se intampla in jurul meu .

Simteam cum ametesc . Am reusit sa cobor scarile si i-am vazut pe Jenny si Gabriel intrand in casa si alergand spre noi . Eram prea slabit pentru ai intreba ce cauta aici , asa ca am lasat lacrimile sa imi curga in timp ce gafaiam obosit . Il auzeam pe Gabe cum injura in timp ce se intindea sa o ia pe Britney din bratele mele .

-Nu . Am soptit , in momentul in care am simtit cum corpul ei il paraseste pe al meu . Nu . Am spus din nou .

-Iti bati joc de mine , nu e asa ? Trebuie sa fii bolnav daca crezi ca te las sa te mai apropii vreodata de ea . A tipat la mine , facand cativa pasi cu spatele spre usa .

-E fata mea , Gabriel . E fata mea ! Am plans in timp ce ma intindeam spre ea , dar stiam ca era deja mult prea tarziu , pentru ca se pregatea sa faca pasul care il va scoate afara din casa .

A ras batjocoritor , asteptand ca Jenny sa iasa inaintea lui .

-Deschide ochii , Justin . A incetat din a mai fii fata ta cu mult timp in urma .

***

Priveam petele de sange de pe gresia din baia lui Brintey , asteptand oarecum ca ceva sa se intample . Orice . Trecusera aproape zece minute de cand Gabriel o dusese pe fata mea la spital , si mesajul lui de a sta departe de ea era destul de clar avand in vedere ca exact inainte de a pleca m-a pocnit , facandu-ma sa ma trezesc la realitate .

Nu il puteam invinovatii . Nici nu voiam sa o fac . Stiam ca are fiecare drept pentru a ma ura . Pana si eu ma uram pe mine insumi , pentru ceea ce ii facusem lui Britney . Probabil ca realizam ca pana si faptul ca ea a facut prostia pe care a facut-o era tot din vina mea . Daca nu tipam la ea...Daca nu o luam in brate...Daca nu o sarutam...Daca nu lasam nevoia de a o avea langa mine sa ma copleasca . Daca...

Gandurile mi-au fost intrerupte de sunetul telefoului meu , care se agita in buzunarul pantalonilor mei . L-am scos lenes , nefiind in stare sa fac miscari prea bruste pentru ca corpul ma durea ingrozitor de tare . Am citit numarul si inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare .

-Jenny . Am spus , punand o mana pe cada si ridicandu-ma in picioare . Ati ajuns ? S-a intamplat ceva ? E Britney in regula ?

-Respira . A spus ea incet . Gabriel nu vrea ca tu sa stii asta , dar Britney are nevoie de cineva care sa ii doneze sange si...

Nu am lasat-o sa termine .

-Vin imediat . Am spus si am inchis , alergand pe scari pana cand am ajuns la parter .

Nu m-am gandit de doua ori inainte de a-mi lua masina si de a o scaote din garaj . Nu ma interesa ce aveau de gand sa spuna ai mei cand ajungeau acasa . Puteau sa creada ce vor din partea mea . De fapt daca ma gandesc mai bine , tata ar putea sa nu se mai intoarca deloc acasa pentru ca tot nu ar face nici o diferenta .

Sunt mai mult ca sigur ca am trecut peste toate semafoarele rosii pe care le-am intalnit in cale , insa am fost indeajuns de norocos incat sa nu ma prinda nici un radar .    Eram mult prea preucupat de faptul ca fata mea pierduse deja destul de mult sange si daca nu ma grabeam , era o probabilitate sa fi ajuns prea tarziu . Nu voiam sa ma gandesc la asta , asa ca in momentul in care am intrat in curtea spitalului , nici macar nu m-am obosit in a parca masina . Am lasat-o in mijlocul drumului , cu cheile in contact , alergand spre scarile de la intrare .

-Cred ca glumesti . A spus Gabriel , in momentul in care am pasit inauntru , ridicandu-se de pe scaunul pe care statea .

Jenny s-a pus in fata lui , incercand sa ii blocheze calea . Era oarecum imposibil , avand in vedere cat de mare era tipul ala , dar in momentul asta mintea mea era plina cu ganduri care erau indreptate doar spre Britney . Priveam agitat in jurul meu la asistentele care treceau fara sa ne acorde nici un pic de atentie . Trebuia sa vorbesc cu una dintre ele . M-am uitat in sus la Gabe , care era atent la ceea ce spunea Jenny , iar mai apoi se uita la mine .

-Donezi si te cari . A spus el , stragandu-si mainile in pumni pe langa corp .

I-am ras in nas si am facut cativa pasi , oprindu-ma in fata lui .

-Stii ceva ? Daca nu iti convine ca stau aici , poti oricand sa pleci . Crezi sau nu , o iubesc . Nu o sa o las aici singura .

Puteam vedea ca se chinuie din greu sa isi pastreze calmul , dar eu eram de mult plecat din locul meu in care pur si simplu imi vedeam fata suferind . Aveam de gand sa lupt pentru ea . Si aveam de gand sa lupt al dracului de tare .

-Ne are pe noi . A spus el deodata .

-Nu e de ajuns . Am spus , facand un pas inapoi .

Una dintre asistente a aparut langa noi , intreband daca au gasit donatorul si am plecat cu ea , uitandu-ma peste umar doar pentru a ma asigura ca totul avea sa fie okay cat timp o sa fiu in cabinet . Spre mirarea mea Jenny avea cam acelasi efect asupra lui Gabriel pe care Britney il avea asupra mea si reusea sa il calmeze instantaneu .

Am oftat , asezandu-ma pe scaun si asteptand in timp ce imi plimbam ochii pe pereti . Voiam sa aflu mai multe . Voiam sa aflu ce se intampla de fapt in locul in care fata mea zacea acum . Am ignorat intepatura acului , stiind mult prea bine ca durerea din pieptul meu era de sute de ori mai puternica decat acea mica piscatura .

-Cum se simte ? Am intrebat incet , vocea mea fiind destul de ragusita .

Asistenta si-a ridicat privirea spre mine , masurandu-ma din cap pana in picioare .

-Destul de rau . Pe langa faptul ca a pierdut mult sange , am descoperit o hemoragie interna . A spus , intreptandu-si din nou atentia spre bratul meu .

Am oftat , lovindu-mi capul de spatarul scaunului .

Rezista , papusa . Rezista . Te rog . Te implor . Rezista . Pentru mine . Doar...Rezista .

Nu stiu pentru cat timp am stat acolo , pur si simplu rugandu-ma ca fata mea sa fie bine si sa supravietuiasca , insa trebuie sa fi fost ceva pentru ca ma simteam din ce in ce mai slabit in momentul in care mi s-a  spus sa ma ridic si sa ma retrag pe hol , pana cand noi vesti vor aparea .

Cand am iesit , Gabriel nu a zis nimic . Pur si simplu a privit cum m-am asezat de pe un scaun pe altul , cu capul in maini , oftand din cand in cand . Jenny in schimb era atat de agitata incat ma facea sa cred ca ceva rau avea sa se intample . La un moment dat s-a hotarat sa mearga sa caute ceva de mancare , lasandu-ma singur cu Gabriel .

-Ai idee cat de mult te iubeste ? M-a intrebat Gabriel deodata , facandu-ma sa ma uit la el .

Vocea lui nu mai era deloc furioasa si nici suparata . Era pur si simplu absenta si sincera.

-Ai idee cat de mult o iubesc eu pe ea  ? L-am intrebat , privindu-l curios .

Ochii sai erau obositi si tristi , puteam spune asta dupa modul in care isi inchidea incet pleoapele iar apoi le deschidea , doar pentru a fi ametit pentru cateva secunde .

-Banuiesc ca destul de mult...Dar ce ai facut nu schimba lucrurile , Justin . Ai ranit-o . La naiba . Ai facut-o sa se raneasca singura . A spus Gabe , lasand doua lacrimi sa i se scurga pe obraji .

Mi-am lasat din nou capul in maini , strangadu-mi parul atat de tare incat simteam cum se rupea incet . Imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii . Ma dezgustam . Am ajuns sa fiu tot ceea ce am zis ca nu voi fi niciodata . I-am promis fetei mele ca nu o voi rani niciodata , si totusi am facut-o . Am ranit-o atat de tare , incat durerea devenise mult prea puternica pentru a mai putea indura . Si stiam asta . Stiam ca nu sunt altceva decat un bastard nenorocit .

-Si crezi ca nu ma invinovatesc destul pentru chestia asta ? Crezi ca nu imi doresc sa fiu eu acolo in locul ei ? Crezi ca nu imi doresc sa nu fi facut acel pariu prostesc atunci cand ea s-a mutat in oras ? Chiar crezi ca nu tin deloc la ea ? Am suspinat , vocea spargandu-mi cand am spus ultima propozitie .

Mi-am mutat privirea spre geam si am vazut cum intunericul pusese deja stapanire pe oras . Banuiesc ca aveam cateva ore bune de cand suntem aici si inca nici un semn de la nici un doctor .

-Vine doctorul . A spus Gabriel , ridicandu-se imediat in picioare .

I-am urmat imediat exemplul , aticipatia curgandu-mi prin vene . Un nod mi se stabilise in stomac si urmatorul lucru pe care il stiu , e ca doctorul vorbea despre simptome in timp ce eu voiam sa sar imediat la subiect .

-E bine ? Am intrebat , intrerupandu-l .

S-a uitat la mine ca la un om nebun , dar poate ca asta deveneam . Poate ca incetul cu incetul incepeam sa imi pierd mintile .

-E treaza . A spus el . Camera 286 . A indicat cu capul undeva in stanga .

Nu m-am gandit de doua ori si am alergat in acea directie , neinteresandu-ma ca poate si Gabe si Jenny vor sa o vada . Trebuia sa ma asigur ca e in regula , ca e in viata . Ca si-a revenit . Aveam nevoie sa ii vad ochii deschisi . Sa ii simt respiratia . Sa ii simt degetele atingandu-le pe ale mele .

Treceam cu privirea rapid peste numere pana cand am ajuns la 286 , unde am apasat pe clanta si am intrat . Inima mi s-a oprit si aerul devenise deodata inexistent .

-Justin...A soptit ea , privindu-ma cu lacrimi in ochi .

In urmatoarea secunda eram langa ea , apucandu-i fata in mainile mele si sarutandu-i fruntea . Am inghetat . Nu gandeam ce fac si impulsul fusese mult prea mare pentru a ma gandi macar sa ma opresc .

-Esti bine ? Esti in regula ? Te doare ceva ? Am intrebat-o , dadu-i bretonul la o parte din ochi .

S-a uitat la mine , inghitind in sec , si stiam ca nu era pregatita sa vorbeasca . Poate ca acela a fost momentul in care am realizat ca nimic nu s-a schimbat de fapt . Durerea si suferinta erau inca prezente in ochii ei . Nu am spus nimic . Pur si simplu am privit-o .

-Imi pare rau . Am spus deodata , fara ca macar sa ma gandesc .

Raspunsul ei a fost unul neasteptat de aceasta data .

-Te iert . A spus , lasand lacrimile sa ii cada pe obraji . Si vrei sa stii de ce ? Pentru ca te-am iubit , Justin . Si te-am iubit atat de mult incat am ajuns sa fac numai lucruri prostesti . Dar acum trebuie sa iti dau drumul sa pleci...

Am dat din cap si m-am ridicat pe de pat , stiind exact ce inseamna asta . Era felul ei de a scapa de asta . Era felul ei de a acoperi rana si de a se vindeca . Era felul ei de a trece peste toata situatia asta . Era felul ei de a-mi spune mie ca totul s-a terminat , pentru ca era destul de clar ca ei insasi isi spusese deja asta . Orice gand cu privire la a lupta pentru ea se evapora , pentru ca in acel moment ea a incetat din a mai lupta pentru mine . Cu mine . Impotriva a mea . Isi arunca armele si ridica un steag alb intre noi , facadu-ma sa imi pierd mintile .

-Te iubesc . Am spus , stand inca cu spatele la ea .

Am mai facut cativa pasi spre usa , intorcandu-ma cu fata la ea in momentul in care mintea mea facuse niste conexiuni .

-Stiai ca o sa vin , nu e asa ? Am intrebat-o .

-Poftim ? A intrebat ea , incruntandu-se putin .

Am oftat .

-Stiai ca o sa vin dupa tine . Daca nu ai fi stiut , ai fi taiat pe verticala si nu pe orizonatala . Esti destul de inteligenta incat sa iti dai seama ca pentru o moarte rapida si sigura trebuie sa tai pe verticala . Am suspinat , lasand lacrimile sa imi cada pe obraji.

S-a uitat la mine cu o expresie pe care nu o puteam citi .

-Ma iubesti . A spus ea simplu .

-Mereu . Am spus , inainte de a iesi din camera sa .

Asta e capitolul 29 si stiu ca e cam scurt , dar nu puteam sa il fac mai lung pentru ca nu mai aveam ce sa mai pun in capitolul 30 . Stiu ca e aproape 1 dimineata ceea ce inseamna ca nu mai e Sambata de o ora , dar asta e ! Sper sa va placa si sa comentati , am vazut ca nu prea a comentat lumea la celalalt capitol ...

Au mai ramas 2 capitole . Cum se simte toata lumea ? Prevede cineva cum se va termina ? Cateva idei ?

Pana Sambata viitoare...

Kisses and Hugs .

-Silver.

Capitolul 28 din Feel the life of the city (S2)

Capitolul 28

Still stuck in that time when we called it love

Perspectiva lui Britney

O saptamana .

Doua .

Trei .

Patru . 

Cinci .

Cinci saptamani de cand i-am adresat ultimele cuvinte lui Justin , iar acelea au fost de a nu se mai intoarce niciodata in camera mea . Bineinteles ca nu m-a ascultat si ca a continuat sa se intoarca in fiecare seara de parca nu a auzit nici un cuvant pe care eu l-am spus . Cateodata vorbea cu mine , uitandu-se absent spre balcon , iar cateodata statea pur si simplu acolo fumand si plangand in liniste in timp ce sorbea din cand in cand din sticle pline de alcool . Ma intrebam daca nu avea sa intre in coma alcoolica intr-o zi , insa se pare ca tipul acesta de probleme nu se abateau asupra lui Justin . Ma gaseam de multe ori seara , intrebandu-ma neincetat de ce plange , de ce se tot intoarce si de ce se consuma in halul acesta . Insa ca de obicei toate acestea erau intrebari fara raspuns pentru mine . Aveam momente in care plangeam alaturi de el , lasand lacrimile sa imi cada in parul care era insirat , iar mai apoi pe perna .

La scoala totul devenea din ce in ce mai rau . Pe langa faptul ca il evitam pe cat posibil pe Justin , el nu imi usura deloc treaba , incercand sa imi atraga constant atentia . Si el poate ca nu stie asta , insa reusea . Profesorii se plangeau ca nu mai invata , ca tot ceea ce face , face la misto si din cate am inteles de la Nate , nu a mai venit la cursuri de cateva zile , ceea ce ma ingrijora putin pentru ca nici seara nu mai trecea pe la mine . Intradevar nu ar trebuii sa ma mai intereseze nimic din ceea ce il priveste , insa nu pot nega faptul ca l-am iubit si ca probabil inca il iubesc . Voiam sa nu ma mai gandesc atat de mult la unele lucruri , sa nu ma mai intereseze , pur si simplu sa nu imi mai pese . Dar una e sa iti impui psihic si e cu totul alta sa incerci sa iti opresti inima din a bate din ce in ce mai tare in momentul in care il vezi .

Am oftat , dandu-mi ochii peste cap . Deveneam patetica , si toate astea din cauza unui baiat . Un simplu baiat care a inceract sa imi dea lumea peste cap .

M-am uitat in jos la ghirlanda pe care o tineam in maini , iar mai apoi la bradul pe jumatate impodobit . Inevitabil craciunul a venit , iar casa avea sa fie din nou plina . Singurul lucru diferit de aceasta dataz insa , era faptul ca mama avea de gand sa petreaca sarbatorile cu noi . Nu mi se parea atat de ciudat , datorita faptului ca divortase de tata si ca acum locuia singura .

-Britney , stii cumva unde e Justin ? m-a intrebat Jenna , carand o alta cutie plina cu globuri din pod .

O priveam in timp ce aruncam ghirlanda pe brad . Nu stiu cum imi imaginam ca va fi acest Craciun . Bineinteles ca stiam ca va fi altfel , insa nu ma asteptam sa fie atat de diferit .

In ultimele luni relatia mea cu mama a evoluat destul de mult si nici pana la ora actuala nu imi dadeam seama cum am ajuns de la persoane care nu isi vorbeau decat necesarul si nimic mai mult , la tipicul relatiei bune dintre mama si adolescenta . Nu puteam sa ii spun lui Jenny si lui Gabe ce se intampla cu adevarat in mintea mea pentru ca singurul lucru de care mai aveau ei nevoie acum erau problemele mele . Jenny era insarcinata in trei luni acum si poftele ei deveneau din ce in ce mai mari , facandu-l pe bietul Gabrie sa alerge toata noaptea dupa trufe franceze , fructe de mare si capsuni proaspete innecate in ciocolata . Aproape in fiecare seara primeam cate un telefon de la el si ma intreba unde poate gasi nu mai stiu ce avioane de feluri de mancare .

Am oftat . Deci era destul de clar ca viitorul cuplu de parinti era un mare NU pentru problemele mele personale . Asa ca singura prsoana la care m-am putut intoarce a fost mama . A ajuns in cele din urma , dupa indelungate discutii , sa afle despre toata relatia mea cu Justin , iar reactia ei a fost un mare „Da , stiam deja .” la care chiar nu ma asteptam . Nu am intrebat-o de unde si-a dat seama pentru ca sunt sigura ca se citea pe fata mea cat de indragostita eram . Spre surprinderea mea mama nu a comentat nimic in legatura cu preferintele mele la baieti si nici nu m-a judecat , insa Justin nu a scapat asa de isor de gura ei murdara . Nu mi-a scapat din vedere nici faptul ca mama a devenit din ce in ce mai intelegatoare si mai sociabila de cand a divortat de tata . Nu stiam inca daca ar trebui sa iau asta ca pe un lucru bun sau rau .

Mi-am ridicat privirea spre Jenna , care inca astepta un raspuns de la mine .

-Um...nu . M-am balbait , atarnand beteala in pom . Nu stiu nimic de Justin .

...si nici nu vreau sa stiu , am completat in gand , intorcandu-mi atentia spre niste globuri colorate pe care Jenna le-a adus din pod .

Se pare ca aici Craciunul nu era o sarbatoare de care toti membri familiei se bucurau impreuna in timp ce impodobeau bradul si beau ciocolata calda . Aici fiecare isi vedea de treaba in timp ce traditia Craciunului devenea pur si simplu o povara . Logan era pe la nu stiu ce intalnire de la care nu se intorcea pana maine dimineata , Jenna era disparuta in bucatarie lucrand la niste schite cat si la mancare , in timp ce Justin era disparut de-a binelea . Ultima data cand l-am vazut a fost marti seara . Asta a fostu acum noua zile . Ma gandeam la lucrurile pe care le-a spus atunci cand s-a asezat la locul lui obisnuit din fata patului meu , insa nimic nu imi veni in minte . Tot ceea ce a facut a fost sa planga in liniste in tip ce eu ma prefaceam ca dorm , cand de fapt lasam lacrimile nenorocite sa imi cada de pe obraji pe perna , in timp ce il priveam .

Cateodata ma temeam ca a facut ceva ce il putea pune in pericol , insa stiam ca Justin nu era atat de nesabuit . Agatam si ultimul glob auriu din cutia pe care Jenna tocmai o adusese , in timp ce ea se agita de colo-colo prin casa , vorbind zgomotos la telafon . Nu dura mult si ea era deja la usa cu geanta pe umar si cu mapele in maini , anuntandu-ma din mers , sau mai bine zis din alergat , ca seful ei tocmai o chemase sa termine schitele impreuna . Nu am spus nimic , insa nu mi-a scapat faptul ca era aproape zece noaptea , ceea ce insemna ca probabilitatea ca ea sa se intoarca cu Logan maine dimineata era din ce in ce mai mare . M-am rasucit pe calcaie si m-am aplecat spre o alta cutie care era plina cu ghirlande in nuante de auriu si rosu . Timpul nu mai avea nici o relevanta pentru mine , in timp ce puneam de una singura decoratiunile in brad pe ritmul linistit al colindelor de Craciun . Chiar si asa , gandurile mele nu erau deloc unde trebuiau sa fie . Mi se parea destul de aiurea ca singurul copil al lui Logan si Jenna era disparut de o saptamanna si jumatate si ei nu faceau nimic in legatura cu asta . Dar , din nou , poate ca nu era prima data . Am oftat si mi-am indtreptat atentia spre bradul pe jumatate impodobit . Si atunci l-am auzit .

-Britney ? Vocea lui era groasa si dura si sunt aproape sigura ca nasul ii era infundat .

M-am intors cu fata la el si ghirlanda mi-a cazut la picioare in momentul in care l-am vazut . Purta pantaloni de pijama , in carouri albastre si un tricou alb simplu , in timp ce talpile ii erau goale . Umerii ii erau acoperiti de patura de pe patul sau si cand mi-am ridicat privirea spre fata lui , ceea ce am vazut ma soca . Buzele care de obicei erau umede si pline de culoare ii erau acum uscate si crapate . Nasul ii era atat de rosu si sensibil , incat m-am cutremurat putin . Ochii sai plini de viata erau obisiti si injectati de sange , in timp ce parul ii era intr-un dezastru total . O mana o avea la gat , tinand patura stransa si cu cealalta se freca lenes la ochi .

Am stat un moment si m-am gandit ce ar trebui sa fac . Era destul de clar ca era bolnav si ca avea nevoie de ajutor , dar nu eram sigura daca merita sau nu ajutorul meu dupa tot ceea ce a facut . Bineinteles ca raspunsul era un mare „nu” , dar totusi era om . Si avand in vedere ca nu era nimeni in casa care sa aiba grija de el , cred ca ar trebuii sa...sun pe cineva sa vina , fiindca eu eram doar miza pariului .

-Ma simt rau . A spus el deodata , dezechilibrandu-se si apucand balustrada scarilor .

In urmatoarea secunda eram langa el , stiind automat raspunsul pe care il cautam .

Eu trebuia sa fiu cea il ajuta . Nu puteam sa il las asa . Poate ca el ma ranise pe mine , dar eu nu puteam sa il las sa sufere in halul acesta . Sitam prea bine ca si eu sufeream , dar nu a fost nici macar o seara in care el sa nu fi plans cu mine in timp ce statea pe podeaua dormitorului meu .

-Imi e foarte , foarte rau . S-a panicat Justin , punandu-si mainile pe talia mea pentru sprijin .

Atingerea lui ma ardea . Ma facea sa ma smucesc cat mai departe de el si in acelasi timp sa ma lipesc de corpul lui si sa nu mai plec . Nu mi-am dat seama de cat de mult tanjeam dupa atingerea lui pana in acest moment . M-am uitat in jos la parul lui ciufulit si la capul lui care acum statea in umarul meu . Starea lui ma facea sa imi pierd mintile din simplul motiv ca nu stiam ce sa fac . Daca era oricare alta persoana , situatia era mult mai simpla , insa aici era vorba de Justin . Nu de Ash , Nate sau chiar Gabe .

-E okay . Am soptit , buzele mele atingandu-i usor firele de par . Nu mi-a scapat din vedere faptul ca nu imi dadea nici un fel de atentie , ba chiar se panica din ce in ce mai tare .

Asa ca am incercat din nou , insistand putin mai mult de aceasta data .

-Justin ! Am spus mai tare , apucandu-i fata in mainile mele , in incercarea de a-l face atent . O sa fie bine .

Vazand ca i-am captat atentia , incepeam sa observ cu totul alte detalii in privirea lui , pe care aveam sa le ignor momentan .

-Haide . Sa te ducem sus .

S-a uitat la mine , usor mirat atunci cand l-am apucat de talie pentru a-l ajuta sa urce cele cateva trepte pe care le coborase . Nu aveam nici cea mai vaga idee cu privire la ceea ce faceam sau la ceea ce urma sa fac , dar un lucru era sigur . Nu il puteam lasa asa . Poate ca el e baiatul care pur si simplu mi-a frant inima in mii de bucatele , insa era om si nu era nimeni altcineva in casa care sa aiba grija de el . Cele trei trepte se simteau ca treizeci de trepte in timpul incercarii mele de a-l duce pe Justin inapoi in dormitor . Mana sa dreapta era tinuta mai mult in batjocura pe talia mea in timp ce isi punea toata forta in cealalta mana cu care se tinea de balustrada scarilor .

Greutatea lui nu era deloc mare , insa corpul meu lipsit de orice fel de energie , nu era in stare sa ne care pe amandoi . Dar nu m-am plans si am continuat sa merg , fortandu-ma sa reusesc sa il duc pe Justin sus .

Aveam senzatia ca o sa ma sufoc in momentul in care picioarele noastre au trecut peste pragul usii de la camera sa . Mainile sale se dezlipisera de pe corpul meu si m-am oprit , uitandu-ma alarmata la el . Nu a facut nici un gest care sa ma faca sa ma gandesc la ceva anume . Si-a apucat patura pe are o tinea pe umeri cu o mana si cu cealalta se tinea de perete si se tara pana la pat . L-am privit pentru cateva secunde , asigurandu-ma ca nu avea sa cada dintr-un moment in altul . Am lasat un oftat sa imi scape printre buze , iar acela a fost momentul in care am realizat ca respiratia mea era mai mult un gafait . Bretonul imi cadea in ochi , facandu-ma sa imi trec mana prin par de cateva ori , pana cand acesta sa fie la locul lui obisnuit . Mi-am ridicat privirea din podea , si in momentul in care am crezut ca totul avea sa fie bine , Justin s-a prabusit pe pat , cu un geamat adanc de durere . Statea culcat pe pat , cu capul in patura pe care nu cu mult timp in urma o tinea pe umeri si ofta usor , inchizandu-si ochii .

Am facut cativa pasi spre pat , orice urma de gand rational disparand in momentul in care am vazut at de transpirat era si cat de rosu se facu la fata . M-am asezat cu grija langa el , si l-am privit pentru cateva secunde amintindu-mi din nou de ce fac asta . Dar nu gaseam nici un motiv . O faceam pentru ca nu puteam suporta sa il vad asa . Nu puteam sa stau si sa impodobesc bradul in timp ce el era intre agonie si extaz .

Voiam sa ii dau parul la o parte din ochi si sa ma aplec pentru ai saruta obrazul , insa mi-am strans mainile in pumni , bagandu-mi unghiile adanc in piele pentru a ma abtine .

-Justin . Am soptit cand am vazut ca adormea . Nu , nu , nu , nu , nu . Haide . Ridica-te . I-am spus , apucandu-l de umar in incercarea de a-l aduce spre marginea patului pentru a putea avea grija de el .

Ofta in timp ce se tara din mijlocul patului , iar eu am coborat , asezandu-ma in genunchi pentru a fi la acelasi nivel cu el . Isi sprijinea capul in maini si puteam vedea cu usurinta cum degetele i se strangeau in pumni , pana in momentul in care articulatiile i se albeau . Dar se pare ca asta nu il opri . Isi strangea parul din ce in ce mai tare , si eu doar il priveam . Era tot ceea ce puteam face . Nu intelegeam ce e in mintea lui in acest moment si oricat de mult ma chinuiam nu imi puteam forta corpul sa faca vreo miscare prin care sa ii opreasca asaltul asupra bietului sau par .

Voiam sa imi pun mainile peste ale lui si sa il calmez , insa atingerea lui fierbinte de pe talia mea inca imi ardea pielea , facandu-ma sa ma gandesc de doua ori inainte de a face orice fel de miscare spre el .

M-am uitat in jos la talpile mele goale si am oftat , scuturandu-mi capul . Eram in stare sa fac orice pentru baiatul asta . Absolut orice . Nu conta de cate ori ma ranea , de cate ori tipa la mine , sau de cate pariuri facea pe la spatele meu , aveam sa fiu acolo pentru el cand va avea nevoie de mine .

Nu mi-am dat seama de faptulc a Justin plangea silentios pana in momentul in care lacrimile sale imi udau picioarele . Pentru un moment am ramas blocata , nestiind ce se intampla . Mi-am ridicat incet privirea de la talpile mele la Justin , care isi dinea capul in maini si parul strans in pumni , in timp ce umerii ii tremurau incontrolabil .

Intram oficial in panica . Numai faptul ca il vedeam intr-o stare ca asta ma facea sa imi pierd mintile , dar sa stiu si ca eram neputincioasa , era de sute de ori mai rau . Lacrimile mi se adunau in ochi pentru ca simteam cum toata durerea pe care am tinut-o in mine pentru atatea luni , avea sa explodeze in fata lui . Era ca si cum faptul ca el e in starea asta era picatura care a umplut paharul . Toate noptile pe care le-am petrecut impreuna , cu el suspinand si cerandu-si scuze in pumni in timp ce credea ca eu dorm , si cu mine ascultandu-l si plangand in perna mi se derulau in fata ochilor , facandu-ma sa imi pierd mintile .

Voiam sa tip la el , sa urlu si sa imi lovesc pumnii de pieptul lui in timp ce ii ceream o explicatie . O explicatie pe care stiam ca nu o avea . Nu avea cum sa explice faptul ca el s-a distrat pe seama mea cu Nate si ca de fapt nu ii pasa deloc de mine . O lacrima imi cazu pe obrazul stang si am sters-o imediat , stiind ca in momentul asta nu conta deloc cat de tare m-a ranit , tot ceea ce conta era ca el sa isi revina .

-Justin...Am soptit , punandu-mi mainile pe genunchii sai , pentru a ma ridica putin , astfel incat fruntea mea sa fie aproape de a lui .

Palmele ma ardeau atat de tare incat impulsul de a le indeparta devea aproape insuportabil , dar m-am incruntat si am inghitit in sec , nepasandu-mi de durerea din piept care devenea din ce in ce mai puternica sau chiar de sentimentul incomfortabil din palme . Mi-am muscat buza si mi-am asezat mainile peste ale lui , in incercarea de a-l face sa nu isi mai smulga parul . In momentul in care mainile ni s-au atins , un suspin i-a iesit printre buze si si-a indepartat mainile , facandu-ma sa tresar , si le-a pus pe talia mea , tragandu-ma rapid in bratele lui .

Am icnit si inconstient , mainile mi s-au dus spre ceafa lui , tragandu-i fata cat mai aproape de a mea . Ma tinea in brate asa cum isi tine un parinte copilul . Cu picioarele mele unite si puse peste piciorul sau stang , in timp ce corpul imi era rezemat de piciorul drept . Nu stiam de unde adunase atata putere de a ma ridica si de a ma imbratisa , avand in vedere ca abea se misca , insa nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la asta , pentru ca ochii lui albastrii ii intalnisera pe ai mei . Parul ii cadea in ochi , atingandu-mi fruntea si eu ma uitam la el , simtind cum frica imi pulseaza prin vene . Gura ii era intre deschisa , iar el gafaia , in timp ce o mana o tinea pe picioarele mele si una pe umarul meu , aproape de baza gatul . Tot corpul imi tremura . Aveam senzatia ca o sa pocnesc dintr-o secunda in alta . Pe cat de mult voiam sa imi despart mainile de gatul lui , pe atat de mult nu le puteam lua de acolo . Ochii lui imi spuneau in zeci de moduri diferite ca ma vrea . Asta era prima data cand il avea asa de aproape inca din seara cu balul . Cu mainile sale pe gatul lui si cu mainile sale in jurul corpului meu . Cu fruntea lui lipita de a mea , cu ochii atintiti spre ai mei , cu respiratia fierbinte care se izbea de buzele mele intre deschise , cu privirea sa care incerca sa imi spuna constant ceva .

Voiam sa plang . Voiam sa plang si sa il iau in brate in timp ce ii spuneam cat de tare ma doare . Cat de mult sufar . Cat de dor mi-a fost de el , asa de aproape . Asa de aproape... Ma simteam de parca eram drogata . Orice gand rational disparea in timp ce ochii lui ii cercetau pe ai mei , si era inlocuit cu sentimente de dorinta si durere . Una dintre mainile mele cazu pe pieptul lui si acela a fost momentul in care m-am trezit din efectul eforic al lui Justin asupra mea si am realizat de fapt el a venit sa imi ceara ajutor pentru ca se simtea rau . Tricoul sau era ud . Atat de ud incat aveam senzatia ca a intrat cu el in dus .

Mi-am dres vocea si i-am indepartat mainile de pe corpul meu in timp ce ma dadeam jos din imbratisarea lui si ma ridicam in picioare langa pat . Si-a ridicat ochii spre mine si privirea lui spunea totul . Era speriat . Atat de speriat incat imi venea sa ma pun in genunchi in fata lui si sa il imbratisez . Dar nu am facut asta . In schimb i-am ridicat mainile sus , m-am aplecat sa ii apuc baza tricoului . Parul imi cadea de pe umerii aproape de fata sa si l-am simtit cum inhaleaza inainte de a exhala si a inhala din nou . Am apucat tricoul si l-am ridicat , auzind cum sopteste :

-Imi pare rau . – inainte de a i-l ridica peste cap .

Tricoul a cazut la podea si eu m-am asezat din nou pe vine , cercetandu-i privirea .

-Iti pare rau ? Am intrebat acid .

A dat din cap , aprobandu-mi cuvintele .

-Foarte bine . Am spus , lasandu-mi ochii sa cada la podea .

Nu puteam trece cu vederea faptul ca abdomenul lui parea mult mai bine lucrat acum . Era ca si cum tot ceea ce a facut in ultimele luni a fost sa mearga la sala si sa lucreze . Dar eu stiam mai bine . Stiam ca nu era atat de puternic precum voia sa para la scoala . Voia sa para in continuare Jsutin Smith , tipul fara limite , fara reguli , fara compromisuri . Dar in momentul in care calca pragul camerei mele , devenea vulnerabil , cu sute de compromisuri si cu ganduri de zeci de feluri .

M-am ridicat in picioare si m-am uitat in jurul meu , cautand cu privirea un tricou aruncat neglijent pe scaun sau chiar pe canapea , insa nu am vazut nimic , asa ca am vrut sa ma indrept spre dulap . Mana lui Justin a apucat-o pe a mea , facandu-ma sa ma intorc , ingrijrata , spre el .

-Nu o sa ma lasi asa , nu ? A intrebat el , privindu-ma cu lacrimi in ochi .

Asta m-a facut sa ma intorc inapoi langa el pe pat si sa il apuc de gat , tragandu-l spre mine si imbratisandu-l , in timp ce el isi ingropa capul in umarul meu .

-Nu . Normal ca nu . Am raspuns , privind tavanul in incercarea de a face lacrimile sa nu imi vada pe obraji . Stii prea bine ca nu te pot lasa asa .

...si profiti la maxim de chestia asta , am completat in gand , trecandu-mi mainile prin parul sau ravasit . Era la fel cum imi amintea , catifelat si incalcit ici si colo . Am stat pentru cateva minute asa , cu el respirand cu greu in umarul meu si cu mine manganindu-i parul , dar in momentul in care am vazut a corpul incepe sa ii tremure , am hotarat ca era timpul sa ma ridic si sa ii caut un tricou . I-am dezlipit mainile de corpul meu si i-am dat parul pe spate , inainte de a ma ridica si a merge spre dulap .

L-am deschis si am scos primul tricou pe care am reusit sa pun mana . Era exact ca cel ud de pe podea , dar stiam prea bine ca Justin nu avea de gand sa comenteze . Oricum el avea ce avea cu tricourile albe , de asta avea nu stiu cate zeci in dulap . M-am apropiat de pat si l-am surprins pe Justin , uitandu-se la incheieturile mainilor mele . Stiam la ce se uita , asa ca mi-am dres vocea , facandu-l sa se uite in sus la mine . I-am aruncat tricoul in brate si m-am dus spre baie , de unde am luat un prosop uscat pe care l-am gasit pe jos .

M-am incruntat , stiind prea bine cat de pretentios e Justin cu privire la curatenie , dar nu aveam de gand sa comentez nimic . Am intrat inapoi in dormitor si m-am pus pe pat langa Justin , stergandu-i corpul transpirat . Ma urmarea . Simteam cum privirea lui imi ardea fata , in timp ce eu incercam sa imi distrag atentia de la pieptul lui bine lucrat . Am oftat , si am strans prosopul in maini in timp ce il stergeam .

-Atat de frumoasa...A soptit Justin , deasupra capului meu .

M-am blocat . Totul se intampla cu o viteza atat de mica , incat aveam senzatia ca pentru un moment pana si respiratia mi s-a oprit . Mi-am ridicat ochii , fara sa realizez cat de apropiati eram unul de celalalt , pentru ca urmatorul lucru pe care il stiu sunt buzele sale atingandu-mi fruntea .

-Atat , atat de frumoasa . A soptit , facandu-ma sa imi scutur capul si sa ma indepartez de el .

- Opreste-te . I-am spus , enervata de comportamentul lui .

Am apucat dur tricoul si i l-am pus peste cap , ridicandu-ma mai apoi de pe pat si miscandu-ma dintr-o parte in alta a camerei , nestiind ce sa mai fac . Eram nervoasa . Eram nervoasa pentru ca stia prea bine de ce e in stare . Stia prea bine ce efect are asupra mea . Stia ca daca folosea cuvintele potrivite , ma avea la picioarele lui , plangand si implorandu-l sa faca orice . Orice ar indeparta durerea care se stabilise in pieptul meu de mult prea mult timp .

Simteam ca ma sufoc . Simteam ca tot aerul pe care il aveam in plamani avea sa ma omoare . Inima imi batea atat de tare si lacrimile se adunau in ochii mei , facandu-mi viziunea neclara . Stiam ca ma priveste . Tanjeam dupa privirea lui . Tanjeam sa ma intorc si sa ma uit la el cu aceeasi intensitate cu care el se uita la mine , dar nu am faacut-o . In schimb , m-am lasat in jos si mi-am apucat strans parul , fiind determinata sa il rup de la radacini . Nu mai suportam . Nu puteam sa stau in aceeasi camera cu el . Si nu pentru ca ma simteam dezgustata de el , ci pentru ca simplul fapt ca il simteam atat de aproape de mine ma facea sa imi pierd mintile . Corpul meu era impartit in doua . Partea din mine care voia sa ii sara in brate si partea de mine care stia ca trebuie sa ma abtin si sa am doar grija de el , pentru ca eu eram doar miza pariului . Dar gandul acela palea tot mai mult in comparatie cu energia pe care Justin o emana in momentul acesta spre mine .

Mi-am trecut mainile prin par , iar mai apoi mi le-am impreunat in fata nasului , intorcandu-ma cu fata la el . Privirea lui m-a socat . Era ca si cum ma uitam intr-o oglinda . Arata de parca toate durerile omenesti ii stateau pe umeri . Ochii ii erau tristi si goi in timp ce varsau lacrimi , patand tricoul pe care abea il schimbasem , nasul ii era mai rosu decat inainte si buzele crapate se albeau din ce in ce mai tare . Dar ochii lui . Ochii lui spuneau totul . Nu aveam nevoie de cuvinte . Stiam prea bine ca sufera . Puteam sa vad asta de la o posta . Privirea sa imi spunea lucruri pe care nu sunt sigura ca voiam sa le stiu.

-Esti bine ? L-am intrebat , neschimband pozitia in care stateam .

Se uita la mine , lasand lacrimile sa ii curga siroaie pe obraji , si a aprobat din cap .  -Sunt bine . A spus , prvindu-ma .

L-am privit pentru cateva secunde , clipind si lasand si eu , la randul meu , lacrimile sa imi cada .

-Bine...Am soptit , ridicandu-ma in picioare . Intinde-te .

Am mers spre pat , stergandu-mi lacrimile , numai ca acestea sa fie inlocuite imediat de altele . Justin s-a intins pe marginea patului , cu fata spre usa , strangadu-si picioarele la piept . Am apucat patura si i-am acoperit corpul , trecandu-mi inca o data mana prin parul , pentru ca tentatia era mult prea mare . A zumzait si si-a lasat capul sa cada in palma mea , inchizandu-si ochii . A expirat . Am inspirat . A deschis ochii . Am inchis ochii .

***

Orele treceau fara ca macar sa imi dau seama . Am stat cu Justin pana cand a adormit , iar mai apoi am coborat in bucatarie unde am pregatit niste ceai si o supa . Nu stiam ce altceva puteam sa fac . Nu era ca si cum as fi putut sa sun un doctor sa vina pana aici doar pentru ca baiatul meu era bolnav . Asa ca am cautat niste medicamente prin casa , doar ca sa dau in cele din urma peste niste antibiotice . Le-am luat din dulap impreuna cu un bol de supa si am urcat inapoi in camera lui Justin , impodobirea bradului fiind de mult uitata .

Am oftat . Inca dormea cand am ajuns acolo .

Bineinteles ca incapatat cum era , nu a vrut sa manance sau sa isi ia pastilele , insa pana la urma a cedat si dupa ce tot castronul era gol si antibioticul era luat , a cazut din nou intr-un somn atat de adanc incat trebuia sa ma asigur din cand in cand ca inca mai respira .

Iar acum stateam . Pur si simplu stateam , pentru ca , ce altceva puteam face ? Asteptam ca termometrul sa ii ia temperatura in timp ce ii mangaiam parul si priveam pentru prima data in ultimele luni cu adevarat camera lui Justin . Nu mai era camera ordonata pe care o stiam candva . Biroul era plin de foi si carti deschise la pagini aleatorii , dulapul avea una dintre usi rupte in timp ce alta era pocnita in diferite locuri . Hainele nu mai stateau la locul lor , ba chiar mai mult erau imprastiate prin toata camera iar singurul lucru care ramasese intact in tot dezastrul de la picioarele patului era un umeras pe care statea geaca lui de piele . Mi-am mutat privirea mai departe spre peretele cu usa si ceea ce am vazut ma bloca . Lovituri . Urme de pumni si de lovituri impanzeau peretele dintr-o parte in alta . Rafturile cu carti de langa usa de la baie , erau rasturnate , iar cartile erau aruncate undeva spre balcon , unde perdelele erau sfasiate si unul dintre geamuri crapate .

-Dumnezeule . Am soptit .

E sigur de spus ca in momentul de fata camera lui Justin era un dezastru . Pur si simplu un dezastru . Mana mea era inca in parul lui , mangaind si atingand usor scalpul , in timp ce mi-am lipit capul de al sau .

-De ce ai facut-o ? Am soptit , afundandu-mi nasul in parul lui .

Mirosul lui de menta ma lovi imediat , facandu-ma sa clipesc de cateva ori . Stiam prea bine ca nu ma poate auzi , dar nu ma interesa .

-De ce ai facut-o ? De ce , Justin ? De ce ? Am intrebat , lasandu-mi lacrimile sa ii ude parul .

Nu ma refeream doar la dezastrul din camera . Ma refeream si la dezastrul din inima mea . Ma refeream la toate noptile de extaz care acum au devenit nopti de pura agonie . Ma refeream la dragostea mea pentru el .

-De ce ai distrus-o , Justin ? De ce ? Am intrebat din nou .

-Doare , papusa . A spus el , deodata , facandu-ma sa tresar .

„Papusa” . Doamne , cat de dor mi-a fost sa il aud spunandu-mi asa .

-Doare atat de tare . A spus el , plangand .     Nu pot sa mananc , nu pot sa functionez , nu pot sa respir . Nu pot . Nu pot sa fac nimic fara tine .

Stiam cum e , intelegeam perfect sentimentul . Nu l-am oprit , l-am lasat sa continue , stiind ca amandoi aveam nevoie sa auzim asta .

-Ai cea mai vaga idee de cum e sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa nu te gasesc acolo ? Sa stiu ca te-am pierdut ? Si macar daca ar fi fost cea mai rea parte . A ras in batjocura . M-as rani pe mine de o mie de ori doar ca sa stiu ca tu vei fi bine . Dar tu nu erai bine . Si inca nu esti bine . Asta ma omoara .

S-a intors cu fata la mine , facandu-ma sa imi cobor ochii pentru ai intalni privirea . Asa cum ma asteptam , ochii lui varsau lacrimi amare , facandu-ma si pe mine sa las lacrimile sa imi cada pe obraji .

-Imi pare rau . A soptit el , punandu-si o mana pe obrazul meu . Imi pare atat , atat de rau .

Mana s-a a alunat spre ceafa mea , tragandu-ma putin in jos , pana cand corpul sau aproape ca il acoperea pe al meu . Nu intelegeam ce se intampla . Eram mult prea preocupata sa procesez ceea ce Justin tocmai spusese , in timp ce el ma tragea spre el , fara ca macar eu sa imi dau seama . Ma simteam atat de adancita in gandurile mele , incat nu mi-am dat seama cand fata baiatului meu era mai aproape de a mea , inchizand distanta dintre noi prin a-si lipi buzele de ale mele . Am deschis imediat ochii , vazand stelute aurii din cauza impactului prea puternic cu lumina din dormitor . Ma pierdeam . Nu aveam puterea de a-l indeparta . Era ca si cand eram drogata . Corpul meu nu mai era al meu . Era al lui . Numai al lui si nici macar eu nu puteam sa contest acest lucru .

Dupa tot acest timp , mainile mele aveau acelasi obicei stupid de a se afunda in parul lui ciufulit in timp ce mainile sale stateau pe talia mea , tinandu-ma nemiscata . Sarutul lui nu era deloc unul calm si iubitor , era unul violent si grabit , ca si cand fiecare secunda pe care o pierdea pentru a lua o gura de aer , era ultima lui secunda din viata . Iar eu ? Ei bine , eu stateam inghetata sub el cu ochii deschisi , mainile in parul sau si asteptam . Astepam ca efectul lui asupra mea sa se diminueze . Asteptam ca el sa se opreasca , pentru ca nu aveam puterea de a-l opri . Corpul meu era intr-o euforie totala .

Buzele sale le fortau pe ale mele , facandu-ma astfel sa imi dau ochii peste cap . Incercam cu toate puterile pe care inca le mai aveam , sa nu ma las prada sarutului salbatic al lui Justin , care acum isi mutase o mana pe obrazul meu , tragandu-ma mai aproape . Lacrimile lui Justin inca cadeau , udandu-mi obrajii in timp ce alea mele imi patau tricoul . L-am tras de apr atat de tare , incat a fost nevoit sa isi mute buzele la baza gatului meu , unde s-a oprit gafaind . Si-a ridicat putin mana , inclestand-o strans in parul de la ceafa mea , ridicandu-si capul si tragandu-ma de par , pana cand fata mea era la acelasi nivel cu a lui . Scalpul ma durea din cauza stransorii lui , dar nu imi pasa . Eram constienta de faptul ca tanjeam dupa atingerea lui , orice fel de atingere . Ma uitam in orice parte numai in ochii lui nu .

-Uita-te la mine , Britney . A spus el , vocea lui fiind mult mai groasa decat de obicei .

Ochii mei s-au dus instinctiv in directia sa , cautandu-i pe ai lui . Albastrul era acum negru si ma facea sa ma incrunt .

-Poate ca nu e cel mai corect lucru pe care pot sa il spun fata de tine , dar e tot ceea ce mi-a mai ramas , papusa . Te iubesc . A soptit , lacrimile curgandu-i pe obraji .

Si atunci am reactionat . Tot corpul meu era eliberat de efectul sau si gandurile mi se limpezeau in timp ce sangele imi curgea rapid prin vene . Mi-am ridicat mainile si le-am pus pe pieptul lui , impinagnadu-l jos de pe mine si coborand la randul meu din pat .

-Ma iubesti ? Am tipat la el , plangand . Tu ? Ma iubesti ? Cum poti sa spui asta , Justin ? Cum poti sa spui asta , cand stim amandoi ca nu esti altceva decat un mincinos ? Atata timp , atata timp . M-ai mintit atata timp , pentru ce ? Pentru ce ? Am plans , privindu-l cum se ridica in picioare .

M-am indepartat de el , mergand spre birou .

-Si ce vrei sa fac , Britney ? Ce vrei sa mai fac ? Nu pot sa fac nimic . Ai idee cata iarba am bagat in mine in ultimele luni ca sa pot trece peste fiecare zi ? Ai idee cat de greu e sa stau departe de tine ? Sa te vad in fiecare zi la scoala cum te feresti de privirea mea si cum ma ignori ? Ai idee cum e sa stiu ca e totul doar din vina mea ?

Tot corpul imi tremura si durerea devenea atat de mare incat imi venea sa ma pun in genunchi si sa implor pentru ajutor , dar stiam ca nu voi primi nimic . Asa ca , m-am dus spre el si i-am impins pieptul , dorind sa il ranesc si eu pe el , la fel de tare cum m-a ranit si el pe mine .

-Si crezi ca pentru mine nu e la fel ? Crezi ca imi e usor sa ma uit acum la tine si sa ma gandesc ca fiecare cuvant pe care mi l-ai spus vreodata a fost doar o minciuna ? Am plans , impingandu-i din nou pieptul .

Justin a plecat de langa mine , mergand spre birou si trantind tot ceea ce era pe el pe podea , inainte de a ma privi din nou .

-Tu chiar nu vrei sa intelegi ca nu e asa ? Chiar nu vrei sa intelegi ca te iubesc ? Si ca toata situatia asta ma omoara ? Pur si simplu , ma omoara . Nu pot . Intelegi ca nu pot sa functionez ? Intelegi ca probabil ca am o saptamana de cand am mancat , timp in care nu am facut altceva in afara de a fuma iarba si de a lucra la sala pentru a face altceva in afara de a ma gandi la tine ? Si bineinteles ca esuam ca de obicei , si seara veneam sa te vad . Pentru ca am stat acolo in fiecare seara , Britney Allen . Am stat acolo in fiecare seara , si te-am privit in timp ce dormeai , pentru ca era singura cale prin care te puteam avea aproape fara ca tu sa fugi . Intelegi toate astea ?

L-am privit , lasand lacrimile sa cada pe obraji si cuvintele sa treaca pe langa mine .

-Uitasem complet de pariul ala stupid . A apucat portofelul sau care statea inca pe birou si l-a deschis , aruncad toti banii pe care ii avea inauntru pe podea . Crezi ca 3000 de dolari ma ajuta la ceva daca nu te am pe tine ? Pentru mine nu a fost ceea ce vrezi tu ca a fost .

-Si atunci ce a fost , Justin ? Am plans , strangadu-mi mainile in jurul stomacului , in incercarea de a face durerea sa dispara . Sex pe bani ?

             -Sex pe bani ? A tipat el . Tu auzi macar ce spui ? Daca voiam sa fac sex cu tine te drogam si ti-o trageam , pentru ca hai sa fim seriosi , nu cred ca m-ai fi refuzat . Normal ca esti incapatanata si nu vrei sa ma asculti . Dar nu ma intereseaza , Britney . Spune-mi ce vrei . Spune-mi ce vrei ca sa nu mai suferi . Sunt in stare sa fac orice pentru tine , si tu stii asta . Poti sa traiesti cu impresia ca nu te-am iubit pentru tot restul vietii , dar amandoi stim ca as fi in stare sa fac si moarte de om pentru tine . A facut cativa pasi spre mine , atingandu-mi obrazul cu mana sa . As face orice ca sa imi vad din nou fata zambind .

              M-am smucit departe de atingerea lui si am ajuns intr-o secunda in cealalta parte a camerei , nefiind sigura daca ma mai puteam tine pe picioare din cauza durerii care mi se urcase pana in gat .

              -Stii ce imi doresc , Justin ? Am spus , inghitindu-mi lacrimile .

Se uita pierdut la mine .

              -Orice iti doresti...e al tau . Spune-mi doar . A implorat el .

              -Imi doresc sa nu te fi cunoscut . Am spus , deschizand usa de la dormitorul sau si iesind pe holul intunecat , lasand din nou lacrimile sa mi se scurga pe obraji .

***

               Cateva ore au trecut de cand am iesit din camera lui Justin , iar dimineata veni , facandu-ma sa ma dau jos din pat si sa merg sa imi fac o baie lunga si calda . Nu aveam de gand sa merg la scoala , pentru ca durerea inca imi injecta foecare parte a corpului .                   Asa ca aveam de gand sa stau .

                Iar acum eram in cada din baia mea , invartind mica chestie metalica in degetele mele , privind-o abseta . Telefonul suna de pe podea , facandu-ma sa tresar putin . Am privit ecranul si am hotarat ca puteam macar sa raspund .

                -Hey , Jenny . Am spus , in timp ce tuseam .

                -Pe bune ? Intai Justin iar acum tu ? El a fost primul care a disparut , iar acum tu ? Ce s-a intamplat ?

                Atentia mea era din nou indreptata spre mica piesa din metal dintre degetele mele .

                -Nimic . Am spus , simtind cum corpul imi ia foc apei care acum era rece .            Doar nu vreau sa vin azi la scoala . E oricum ultima zi , nu are nici un sens .

                 Il auzeam pe Gabe mormaind ceva pe fundal , iar apoi Jenny vorbi din nou .

                -Esti sigura ? Vrei sa venim pe acolo ? A intrebat ea .

                -Nu . Am spus absenta . Nu . O sa fiu bine .

                -Nu , nu putem sa te lasam asa . Venim diseara acolo cu mancare italieneasca .

                Pana atunci totul se va rezolva . Durerea nu imi va mai inunda corpul . Va trece .

                -Bine . Am spus , inainte de a inchide telefonul si apoi aruncandu-l inapoi pe podea .

                Priveam din nou mica chestie metalica , lasandu-mi mintea sa umble aiurea .

Am simtit doua maini pe umerii mei si am oftat relaxandu-ma . Justin . M-am intors cu fata la el si mi-am pus mainile in jurul taliei sale , plangand in umarul sau .

-Shhh , papusa , sunt aici . A soptit el , mangaindu-mi parul .

-Cine spune ca nu te pot termina ? A intrebat el , privindu-ma seducator printre gene .

-Poate ca ar trebuii sa te violez si eu , ca sa iti treaca poftele .

-Iar apoi voi veni la tine cu patetica scuza ca eram beat . Paote ca imi voi taia si venele ca sa adaug putin efect . Iar tu ca o proasta ma vei ierta .

-Dar nu am sa o fac . A soptit el calm , dandu-mi parul dupa ureche .

-Te iubesc ca un prost si tu nici macar nu vezi asta ! Nu vezi fiindca esti prea oarba pentru a observa ceea ce sta chiar in fata ochilor tai ! M-am saturat sa stau sa te dadacesc de parca ai fi un copil mic si nenorocit . Am inteles , ai fost violata , treci peste ! Viata nu se termina aici ! Si de fiecare data cand facem si noi un pas inainte ca un cuplu normal , trebuie sa facem zece pasi inapoi fiindca iti mai amintesti tu de nu stiu ce drama din copilarie .

-Doare , papusa .

- As face orice ca sa imi vad din nou fata zambind .

Mi-am scuturat capul , incercand sa alung toate acele amintiri . Am ridicat mica piesa metalica si am dus-o spre incheietura mea , apasand pe piele pana in momentul in care lichidul rosu isi facu aparitia , murdarind apa .

-Spuneai ca vrei sa iti vezi fata zambind...Am soptit mai mult pentru mine . Papusa ta . Am ras batjocoritor .

Am apasat mai tare pe piele , facand astfel lichidul rosu sa tasneasca din mai multe directii , murdarind din ce in ce mai tare apa .

            -Ei bine , asta e papusa ta zambind . Am soptit , inchizand ochii si lasand piesa metalica sa cada pe podea , in timp ce asteptam ca durerea sa dispara de tot .

Dupa cum am promis , este Sambata , asa ca postez capitolul 28 . Stiu ca trebuia sa postez si pe parcursul verii , dar am fost mai mult pe drumuri decat pe acasa , asa ca...Am inceput sa scriu capitolul 29 , si pana acum merge destul de bine . Samabata viitoare va fi si acela postat . Acestea fiind spus , astept sa aud parerile voastre .

Sunt foarte curioasa ce credeti despre acest capitol , asa ca lasati un comentariu mai jos .

Kisses and Hugs .

-Silver.