Capitolul 29 din Feel the life of the city (S2)

Capitolul 29

Because I've built my world around you

Pespectiva lui Justin

-La dracu’ ! Am tipat , apucand CD-urile din suportul lor si izbindu-le de perete .

Au cazut la podea , faramitandu-se in zeci de bucatele , dar nu ma interesa . Camera mea era si asa distrusa , ce mai conta daca se mai spargea ceva ? Priveam ramasitele CD-urilor mele , si nu puteam sa ma indemn sa imi pese . Toate piesele acelea nu mai aveau nici un sens acum , cand ea nu mai era langa mine si cand inima mea mai mult ca sigur era mai faramitata decat orice obiect din dormitor .

O indepartam . Si o indepartam cu fiecare miscare pe care o faceam .

Durerea din corpul meu ma facea sa vreau sa ma pun in genunchi si sa tip dupa ea sa vina si sa ma salveze . Sa ia toata durerea pe care o simteam si sa o faca sa dispara o data cu a ei . Ceea ce era cel mai rau , e ca pot simti . Pot simti cum se chinuie sa treaca peste fiecare zi . Cum afiseaza un zambet fals , doar pentru a nu ingrijora pe nimeni , dar eu o stiu , si tocmai de asta o pot citi ca pe o carte deschisa . Nimeni nu era atat de atent incat sa descopere detalile ascunse de privirea ei absenta . Dar o vedeam . Si o vedeam atat de clar incat imi venea sa ma bat pe mine insumi , doar pentru simplul fapt ca stiam ca eu sunt responsabil pentru toata suferinta ei .

Eu eram cel care incerca sa par puternic , pentru ca daca cedam , la fel cum a facut ea , sunt mai mult ca sigur ca as ajunge pana in momentul in care m-as gandi destul de serios sa dispar de pe fata pamantului . Daca as stii ca asta ar pune capat suferintei sale , as face-o . Daca as stii ca moartea mea ar face-o pe Britney sa isi revina , nu m-as gandi de doua ori si mi-as pune capat zilelor .

Picioarele imi tremurau si ma faceau sa imi pierd echilibrul , cazand astfel pe podea , cu capul in maini . Lacrimile isi faceau din nou aparitia in ochii mei , corpul meu realizand abea acum lipsa prezentei sale . Lipsa corpului ei micut in bratele mele , lipsa mirosului ei amestecat cu al meu , lipsa ochilor ei curiosi care mereu ii cautau pe ai mei.

Mii de sageti pline cu regret imi loveau corpul , facandu-ma sa imi pierd mintile si sa tanjesc dupa niste iarba , dar stiam ca Gabriel a aruncat-o pe toata .

Am oftat . Aproape ca imi doream ca ziua aceea sa se repete . In ziua aceea voiam ca oricine , absolut oricine sa dea buzna in camera mea in timp ce fumam si sa ma bata pana cand nu mai stiam ce e cu mine , si se pare ca dorinta mi s-a indeplinit...Gabe a intrat val-vartej si a inceput sa arunce pumni in stanga si in dreapta , insa impotriva a ceea ce trebuia sa se intample , nu simteam nimic . Si imediat am stiut de ce . Nimic nu se compara cu durerea care imi facea inima sa se crape in mii de bucatele .

Imi doream sa simt ceva , orice . Ceva ce va face durerea din pieptul meu sa mai dispara , dar in schimb am primit mai multa suferinta , pentru ca acela a fost momentul in care am simtit pe propria piele ca era numai si numai vina mea .

Dar asta nu m-a oprit din a mai adauga de unul singur regrete , pentru ca in fiecare zi , ochii imi zburau spre papusa mea , si vedeam din nou , si din nou , si din nou , cat de mizerabil se simte .

In fiecare zi era la fel . Plecam din camera ei atunci cand pachetul de tigari mi se termina , aducand odata cu aceasta rasaritul soarelui . Ma incruntam mereu , datorita luminii puternice , care imi lovea ochii sensibili din cauza ne-somnului , dar nu ma interesa . Incercam pe cat posibil sa imi ocup timpul cu altceva in afara de iarba pana cand scoala incepea , iar cand era timpul sa imi pun masca pe fata si sa imi joc rolul , incepea adevarata tortura . Buna dispozitia tuturor ma dezgusta si se pare ca nimeni nu o baga in seama pe fata mea care isi tinea acum capul in jos si umerii stransi , in timp ce evita pe cat posibil lumea din jurul ei .

Nu o mai auzeam trantindu-si usa dulapului , nu ii mai auzeam tocurile lovind podeaua holurilor , nu ii mai vedeam zambetul lenes de dimineata , si nu o mai vedeam pe ea . Pur si simplu nu mai era ea si asta era lucrul care ma frustra cel mai tare . Faptul ca ea s-a schimbat si numai eu puteam observa acest lucru .

Toti prietenii pe care credeam ca ii avem ? Ca prin magie , s-au evaporat . Singurii cu care Britney a mai ramas sunt Jenny si Gabriel , pentru ca eu nu mai aveam pe nimeni . Si nu aveam nevoie de nimeni daca nu o aveam pe ea .

Pe de-o parte ma bucuram ca inca mai are pe cineva care sa o sprijine , dar in acelasi timp imi venea sa ii bat pe toti cei care au pretins ca sunt prietenii nostrii , dar stiam ca nici eu nu eram mai bun decat ei , asa ca i-am lasat in pace si am acceptat nepasarea lor .

Incercam sa merg spre ea si sa ii vorbesc de fiecare data cand o observam ca isi lasa capul in jos , dar vazand ca mereu o ia in directia opusa , am renuntat . Stiam ca nu o pot forta sa ma asculte . Si nu aveam de gand sa imi fortez papusa sa faca ceva ceea ce nu vrea .

E stupid cum inca o numesc „papusa mea” sau „fata mea” dupa cate s-au intamplat , dar nu puteam accepta faptul ca ea nu mai era a mea . Era felul mintii mele de a-mi spune ca inca nu eram pregatit sa ii dau drumul sa plece . Bineinteles ca am sa fac ca pana acum . Am sa ii dau impresia ca o las in pace , ca nu ma bag in viata ei atata timp cat ea nu ma vrea acolo , dar mereu voi fi exact cu un pas in spate , asteptand sa o apar in orice situatie . Pentru ca vrea sa accepte sau nu , o iubesc . Si nu o pot lasa de una singura , mai ales acum cand sunt mai mult ca sigur ca nu se poate descurca singura .

Imagini de noaptea trecuta mi se derulau pe sub pleoape , si atunci mi-am amintit cicatricile de pe incheieturile ei . Am deschis ochii larg .

Mi-am ridicat capul si m-am uitat spre fereastra , lumina soarelui incalzindu-mi fata patata de lacrimi . M-am ridicat cu greu in picioare , tusind din cauza racelii si am mers spre usa , facand ceea ce faceam de obicei .

Trebuia sa o vad . Dupa tot ceea ce s-a intamplat seara trecuta trebuia sa o vad . Nevoia devenea mult prea greu de suportat . Am iesit din camera mea si m-am indreptat spre a ei , mana mea inghetand in momentul in care am pus mana pe clanta .

Nu simteam nimic . Nici durere , nici oboseala , nici suferinta , si ceea ce era mai mai rau era ca nu o mai simteam pe ea . Sangele imi ingheta in vene si am impins usa atat de tare , incat se tranti de perete , facand un zgomot infernal , dar nu ma interesa . Am pasit inauntru si ochii mi-au zburat imediat spre pat , sperand ca o voi gasi ca de obicei acolo , dar nu si de data asta .

-Britney . Am tipat prin camera , invartindu-ma in jurul meu .

Speram ca ea sa fi plecat deja la scoala , dar stiam ca e mult prea devreme pentru asa ceva . Trebuia totusi sa ma conving , asa ca am deschis larg usile dulapului ei si am fost oarecum usurat sa vad ca hainele ei erau inca acolo . Am ajuns la concluzia ca trebuia sa fie pe undeva prin casa , dar asta nu ma facea sa ma panichez mai putin . Puteam simti ca ceva ne e in regula . Puteam simti ca prezenta ei nu mai e aici . Voiam sa cred ca e la bucatarie , sau undeva prin apropiere , dar stiam ca ma minteam de unul singur . Ochii mi-au cazut pe usa de la baie si lacrimile mi s-au adunat imediat in ochi , sangele inghetandu-mi in vene in timp ce picioarele mi se racisera instantaneu .

Stiam prea bine de la ce erau cicatricile alea de pe incheieturile sale , stiam mult prea bine . Fara sa ma gandesc de doua ori am alergat spre baie , apasand pe clanta , asteptandu-ma cumva ca aceasta sa fie deschisa . Dar m-am inselat . Usa era incuiata nu o data , ci de doua ori , blocandu-mi astfel calea .

-Britney ! Am tipat din nou , batand cu palma in usa .

Nimic .

-Britney ! Am incercat din nou , trantindu-ma in usa . Drace’ !

Corpul ma durea atat de tare , incat aveam senzatia ca am rupt ceva , dar nu ma interesa . Tot ceea ce ma interesa era sa intru baie , pentru ca ceva imi spunea ca fata mea era acolo si mai mult ca sigur ca nu era inauntru pentru a face un dus . Inima imi batea atat de tare , incat aproape ca imi sarea afara din piept . Incercam sa imi pastrez calmul , sa nu intru in panica , dar asta mi se parea din ce in ce mai greu in timp ce loveam usa baii si era destul de clar ca nu o puteam deschide .

Am dat cu pumnul in ea , lasandu-mi capul sa se sprijine de lemnul gros si am oftat frustrat . Pe cat de mult imi doream cu ceva timp inainte sa pot fuma ceva , pe atat de mult regretam in acest moment fiecare joint fumat . Corpul meu era lipsit de putere si obosit , ceea ce ma facea sa imi pun din nou capul in maini si sa trag de par cat de tare puteam . Mi-am ridicat ochii spre tavan si m-am dat cativa pasi in spate , trantindu-mi piciorul de usa chiar daca stiam ca nu se va deschide . Impactul mi-a facut genunchiul sa tremure incontrolabil , dar nu ma interesa . M-am uitat spre marea bucata de lemn care acum era rupta de la locul ei si cazuta la podea si nu ma puteam indemna sa imi pese .

Si atunci am vazut-o . Stand in cada , cu parul ravasit si cu buzele albe . Nu indrazneam sa ma uit la apa in care statea pentru ca stiam ce aveam sa vad . Cicatricile ei erau atat de evidente incat trebuia sa fii cretin sa nu iti dai seama ca ceea ce a incercat sa faca in tot acest timp a fost sa isi provoace durere fizica . Ochii mi-au cazut la pamant , privirea aterizandu-mi pe lama de langa cada , care era patata de sangele ei . M-am uitat din nou spre ea si am inghiti in sec in timp ce am realizat ca apa era atat de rosie , incat corpul fetei mele nu se mai vedea .

Nu m-am gandit de doua ori si am sarit peste usa daramata si direct langa cada , de unde i-am ridicat corpul .

-Britney . Britney . Britney . Am tipat la el , cazand la pamant cu ea in brate . Papusa , deschide ochii . Am plans , incercand sa o fac sa se trezeasca .

I-am prins fata in mainile mele , incercand sa o fac cumva atenta , insa ochii ei erau inchisi . Mi-am fortat picioarele sa ne ridice pe amandoi , dar corpul meu era mult prea slabit . Am alunecat pe gresie si m-am sprijinit de perete , in timp ce o tineam pe Britney in brate . Mi-am indreptat privirea spre incheietura ei si am vazut . Am vazut ceea ce nu imi doream vreodata sa vad la fata mea . Taietura . Taietura lamei , care ii intrase adanc in piele . Am strans ochii si am inceput sa merg , in timp ce vorbeam incoerent .

-Haide , papusa . Nu poti sa ma lasi asa . Nu poti . Plangeam in timp ce coboram scarile . Mi-am promis , la dracu’ ! Mi-ai promis ca nu o sa faci nicio prostie .

Auzeam voci venind dinspre usa de la intrare , dar nu ma puteam indemna sa imi pese . Tot ceea ce conta acum era fata mea , care probabil ca avea sa isi dea ultima suflare la mine in brate , in timp ce eu nu eram destul de barbat incat sa imi fac picioarele si mintea sa functioneze in acelasi timp . Nu imi dadeam seama daca incapabilitatea de a ma concentra venea din cauza drogurilor , a racelii sau a faptului ca nu percepeam inca ceea ce se intampla in jurul meu .

Simteam cum ametesc . Am reusit sa cobor scarile si i-am vazut pe Jenny si Gabriel intrand in casa si alergand spre noi . Eram prea slabit pentru ai intreba ce cauta aici , asa ca am lasat lacrimile sa imi curga in timp ce gafaiam obosit . Il auzeam pe Gabe cum injura in timp ce se intindea sa o ia pe Britney din bratele mele .

-Nu . Am soptit , in momentul in care am simtit cum corpul ei il paraseste pe al meu . Nu . Am spus din nou .

-Iti bati joc de mine , nu e asa ? Trebuie sa fii bolnav daca crezi ca te las sa te mai apropii vreodata de ea . A tipat la mine , facand cativa pasi cu spatele spre usa .

-E fata mea , Gabriel . E fata mea ! Am plans in timp ce ma intindeam spre ea , dar stiam ca era deja mult prea tarziu , pentru ca se pregatea sa faca pasul care il va scoate afara din casa .

A ras batjocoritor , asteptand ca Jenny sa iasa inaintea lui .

-Deschide ochii , Justin . A incetat din a mai fii fata ta cu mult timp in urma .

***

Priveam petele de sange de pe gresia din baia lui Brintey , asteptand oarecum ca ceva sa se intample . Orice . Trecusera aproape zece minute de cand Gabriel o dusese pe fata mea la spital , si mesajul lui de a sta departe de ea era destul de clar avand in vedere ca exact inainte de a pleca m-a pocnit , facandu-ma sa ma trezesc la realitate .

Nu il puteam invinovatii . Nici nu voiam sa o fac . Stiam ca are fiecare drept pentru a ma ura . Pana si eu ma uram pe mine insumi , pentru ceea ce ii facusem lui Britney . Probabil ca realizam ca pana si faptul ca ea a facut prostia pe care a facut-o era tot din vina mea . Daca nu tipam la ea...Daca nu o luam in brate...Daca nu o sarutam...Daca nu lasam nevoia de a o avea langa mine sa ma copleasca . Daca...

Gandurile mi-au fost intrerupte de sunetul telefoului meu , care se agita in buzunarul pantalonilor mei . L-am scos lenes , nefiind in stare sa fac miscari prea bruste pentru ca corpul ma durea ingrozitor de tare . Am citit numarul si inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare .

-Jenny . Am spus , punand o mana pe cada si ridicandu-ma in picioare . Ati ajuns ? S-a intamplat ceva ? E Britney in regula ?

-Respira . A spus ea incet . Gabriel nu vrea ca tu sa stii asta , dar Britney are nevoie de cineva care sa ii doneze sange si...

Nu am lasat-o sa termine .

-Vin imediat . Am spus si am inchis , alergand pe scari pana cand am ajuns la parter .

Nu m-am gandit de doua ori inainte de a-mi lua masina si de a o scaote din garaj . Nu ma interesa ce aveau de gand sa spuna ai mei cand ajungeau acasa . Puteau sa creada ce vor din partea mea . De fapt daca ma gandesc mai bine , tata ar putea sa nu se mai intoarca deloc acasa pentru ca tot nu ar face nici o diferenta .

Sunt mai mult ca sigur ca am trecut peste toate semafoarele rosii pe care le-am intalnit in cale , insa am fost indeajuns de norocos incat sa nu ma prinda nici un radar .    Eram mult prea preucupat de faptul ca fata mea pierduse deja destul de mult sange si daca nu ma grabeam , era o probabilitate sa fi ajuns prea tarziu . Nu voiam sa ma gandesc la asta , asa ca in momentul in care am intrat in curtea spitalului , nici macar nu m-am obosit in a parca masina . Am lasat-o in mijlocul drumului , cu cheile in contact , alergand spre scarile de la intrare .

-Cred ca glumesti . A spus Gabriel , in momentul in care am pasit inauntru , ridicandu-se de pe scaunul pe care statea .

Jenny s-a pus in fata lui , incercand sa ii blocheze calea . Era oarecum imposibil , avand in vedere cat de mare era tipul ala , dar in momentul asta mintea mea era plina cu ganduri care erau indreptate doar spre Britney . Priveam agitat in jurul meu la asistentele care treceau fara sa ne acorde nici un pic de atentie . Trebuia sa vorbesc cu una dintre ele . M-am uitat in sus la Gabe , care era atent la ceea ce spunea Jenny , iar mai apoi se uita la mine .

-Donezi si te cari . A spus el , stragandu-si mainile in pumni pe langa corp .

I-am ras in nas si am facut cativa pasi , oprindu-ma in fata lui .

-Stii ceva ? Daca nu iti convine ca stau aici , poti oricand sa pleci . Crezi sau nu , o iubesc . Nu o sa o las aici singura .

Puteam vedea ca se chinuie din greu sa isi pastreze calmul , dar eu eram de mult plecat din locul meu in care pur si simplu imi vedeam fata suferind . Aveam de gand sa lupt pentru ea . Si aveam de gand sa lupt al dracului de tare .

-Ne are pe noi . A spus el deodata .

-Nu e de ajuns . Am spus , facand un pas inapoi .

Una dintre asistente a aparut langa noi , intreband daca au gasit donatorul si am plecat cu ea , uitandu-ma peste umar doar pentru a ma asigura ca totul avea sa fie okay cat timp o sa fiu in cabinet . Spre mirarea mea Jenny avea cam acelasi efect asupra lui Gabriel pe care Britney il avea asupra mea si reusea sa il calmeze instantaneu .

Am oftat , asezandu-ma pe scaun si asteptand in timp ce imi plimbam ochii pe pereti . Voiam sa aflu mai multe . Voiam sa aflu ce se intampla de fapt in locul in care fata mea zacea acum . Am ignorat intepatura acului , stiind mult prea bine ca durerea din pieptul meu era de sute de ori mai puternica decat acea mica piscatura .

-Cum se simte ? Am intrebat incet , vocea mea fiind destul de ragusita .

Asistenta si-a ridicat privirea spre mine , masurandu-ma din cap pana in picioare .

-Destul de rau . Pe langa faptul ca a pierdut mult sange , am descoperit o hemoragie interna . A spus , intreptandu-si din nou atentia spre bratul meu .

Am oftat , lovindu-mi capul de spatarul scaunului .

Rezista , papusa . Rezista . Te rog . Te implor . Rezista . Pentru mine . Doar...Rezista .

Nu stiu pentru cat timp am stat acolo , pur si simplu rugandu-ma ca fata mea sa fie bine si sa supravietuiasca , insa trebuie sa fi fost ceva pentru ca ma simteam din ce in ce mai slabit in momentul in care mi s-a  spus sa ma ridic si sa ma retrag pe hol , pana cand noi vesti vor aparea .

Cand am iesit , Gabriel nu a zis nimic . Pur si simplu a privit cum m-am asezat de pe un scaun pe altul , cu capul in maini , oftand din cand in cand . Jenny in schimb era atat de agitata incat ma facea sa cred ca ceva rau avea sa se intample . La un moment dat s-a hotarat sa mearga sa caute ceva de mancare , lasandu-ma singur cu Gabriel .

-Ai idee cat de mult te iubeste ? M-a intrebat Gabriel deodata , facandu-ma sa ma uit la el .

Vocea lui nu mai era deloc furioasa si nici suparata . Era pur si simplu absenta si sincera.

-Ai idee cat de mult o iubesc eu pe ea  ? L-am intrebat , privindu-l curios .

Ochii sai erau obositi si tristi , puteam spune asta dupa modul in care isi inchidea incet pleoapele iar apoi le deschidea , doar pentru a fi ametit pentru cateva secunde .

-Banuiesc ca destul de mult...Dar ce ai facut nu schimba lucrurile , Justin . Ai ranit-o . La naiba . Ai facut-o sa se raneasca singura . A spus Gabe , lasand doua lacrimi sa i se scurga pe obraji .

Mi-am lasat din nou capul in maini , strangadu-mi parul atat de tare incat simteam cum se rupea incet . Imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii . Ma dezgustam . Am ajuns sa fiu tot ceea ce am zis ca nu voi fi niciodata . I-am promis fetei mele ca nu o voi rani niciodata , si totusi am facut-o . Am ranit-o atat de tare , incat durerea devenise mult prea puternica pentru a mai putea indura . Si stiam asta . Stiam ca nu sunt altceva decat un bastard nenorocit .

-Si crezi ca nu ma invinovatesc destul pentru chestia asta ? Crezi ca nu imi doresc sa fiu eu acolo in locul ei ? Crezi ca nu imi doresc sa nu fi facut acel pariu prostesc atunci cand ea s-a mutat in oras ? Chiar crezi ca nu tin deloc la ea ? Am suspinat , vocea spargandu-mi cand am spus ultima propozitie .

Mi-am mutat privirea spre geam si am vazut cum intunericul pusese deja stapanire pe oras . Banuiesc ca aveam cateva ore bune de cand suntem aici si inca nici un semn de la nici un doctor .

-Vine doctorul . A spus Gabriel , ridicandu-se imediat in picioare .

I-am urmat imediat exemplul , aticipatia curgandu-mi prin vene . Un nod mi se stabilise in stomac si urmatorul lucru pe care il stiu , e ca doctorul vorbea despre simptome in timp ce eu voiam sa sar imediat la subiect .

-E bine ? Am intrebat , intrerupandu-l .

S-a uitat la mine ca la un om nebun , dar poate ca asta deveneam . Poate ca incetul cu incetul incepeam sa imi pierd mintile .

-E treaza . A spus el . Camera 286 . A indicat cu capul undeva in stanga .

Nu m-am gandit de doua ori si am alergat in acea directie , neinteresandu-ma ca poate si Gabe si Jenny vor sa o vada . Trebuia sa ma asigur ca e in regula , ca e in viata . Ca si-a revenit . Aveam nevoie sa ii vad ochii deschisi . Sa ii simt respiratia . Sa ii simt degetele atingandu-le pe ale mele .

Treceam cu privirea rapid peste numere pana cand am ajuns la 286 , unde am apasat pe clanta si am intrat . Inima mi s-a oprit si aerul devenise deodata inexistent .

-Justin...A soptit ea , privindu-ma cu lacrimi in ochi .

In urmatoarea secunda eram langa ea , apucandu-i fata in mainile mele si sarutandu-i fruntea . Am inghetat . Nu gandeam ce fac si impulsul fusese mult prea mare pentru a ma gandi macar sa ma opresc .

-Esti bine ? Esti in regula ? Te doare ceva ? Am intrebat-o , dadu-i bretonul la o parte din ochi .

S-a uitat la mine , inghitind in sec , si stiam ca nu era pregatita sa vorbeasca . Poate ca acela a fost momentul in care am realizat ca nimic nu s-a schimbat de fapt . Durerea si suferinta erau inca prezente in ochii ei . Nu am spus nimic . Pur si simplu am privit-o .

-Imi pare rau . Am spus deodata , fara ca macar sa ma gandesc .

Raspunsul ei a fost unul neasteptat de aceasta data .

-Te iert . A spus , lasand lacrimile sa ii cada pe obraji . Si vrei sa stii de ce ? Pentru ca te-am iubit , Justin . Si te-am iubit atat de mult incat am ajuns sa fac numai lucruri prostesti . Dar acum trebuie sa iti dau drumul sa pleci...

Am dat din cap si m-am ridicat pe de pat , stiind exact ce inseamna asta . Era felul ei de a scapa de asta . Era felul ei de a acoperi rana si de a se vindeca . Era felul ei de a trece peste toata situatia asta . Era felul ei de a-mi spune mie ca totul s-a terminat , pentru ca era destul de clar ca ei insasi isi spusese deja asta . Orice gand cu privire la a lupta pentru ea se evapora , pentru ca in acel moment ea a incetat din a mai lupta pentru mine . Cu mine . Impotriva a mea . Isi arunca armele si ridica un steag alb intre noi , facadu-ma sa imi pierd mintile .

-Te iubesc . Am spus , stand inca cu spatele la ea .

Am mai facut cativa pasi spre usa , intorcandu-ma cu fata la ea in momentul in care mintea mea facuse niste conexiuni .

-Stiai ca o sa vin , nu e asa ? Am intrebat-o .

-Poftim ? A intrebat ea , incruntandu-se putin .

Am oftat .

-Stiai ca o sa vin dupa tine . Daca nu ai fi stiut , ai fi taiat pe verticala si nu pe orizonatala . Esti destul de inteligenta incat sa iti dai seama ca pentru o moarte rapida si sigura trebuie sa tai pe verticala . Am suspinat , lasand lacrimile sa imi cada pe obraji.

S-a uitat la mine cu o expresie pe care nu o puteam citi .

-Ma iubesti . A spus ea simplu .

-Mereu . Am spus , inainte de a iesi din camera sa .

Asta e capitolul 29 si stiu ca e cam scurt , dar nu puteam sa il fac mai lung pentru ca nu mai aveam ce sa mai pun in capitolul 30 . Stiu ca e aproape 1 dimineata ceea ce inseamna ca nu mai e Sambata de o ora , dar asta e ! Sper sa va placa si sa comentati , am vazut ca nu prea a comentat lumea la celalalt capitol ...

Au mai ramas 2 capitole . Cum se simte toata lumea ? Prevede cineva cum se va termina ? Cateva idei ?

Pana Sambata viitoare...

Kisses and Hugs .

-Silver.