Capitolul 4 din Filthy

Capitolul 4

Dumb

Perspectiva lui Violet

Seara trece.

Niciun semn.

Martea trece.

Niciun semn.

Trece si miercurea.

Niciun semn.

Ziua de joi trece si ea.

Niciun semn.

Vinerea trece imediat.

Niciun semn.

Am oftat, asezandu-mi capul intre maini. Nu imi dadeam seama de ce se intamplase, dar nu m-a interesat indeajuns de mult incat sa incerc sa dau eu de el. Dar erau momente ca astea in care ma plictiseam de moarte. Momente ca astea in care el era de obicei cu mine. Momente ca astea in care de obicei eram aici impreuna. Momente ca astea in care radeam si ne sprijineam unul de altul fiind mult prea ametiti pentru a ne tine pe propriile noastre picioare.

Simteam cum degetele imi tremura si cum palmele incep sa ma manance. Pe cont propriu fumatul joint-urilor nu avea niciun farmec, asa ca renuntasem la a mai fuma fara Dylan, la fel cum si el renuntase la fumatul acelorasi joint-uri fara mine. Evelyn era in majoritatea timpului plecata dupa ore, Isla si Beatrice preferau sa nu se faca praf in timpul saptamanii, Xavier imi era dator cu mai multe joint-uri decat imi pot aminti, Sebastian fuma doar marfa usoara iar Benjamin iesea automat din discutie.

Dylan, Dylan, Dylan.

Am mai stat un moment privindu-mi tenesii si calcand in picioare pamantul. Imi venea sa tip, sa urlu, sa trantesc, sa injur. Aveam nevoie de iarba. Multa iarba. Voiam sa ma fac praf. Voiam sa uit. Sa imi bag si sa imi scot. Sa fac totul sa dispara. Iar el nu era aici cu mine sa disparem impreuna in Neverland, asa cum faceam de fiecare data.

Pulsul mi se intensifica si mainile mele au gasit imediat telefonul in geanta, degetele umblandu-mi disperate pe ecran.

-Cu cine esti, Violet? M-a intrebat in timp ce imi puneam centura de siguranta.

M-am uitat la Tristan care zambea atat de larg incat ai fi crezut ca a castigat la loterie. Imi venea sa imi dau ochii peste cap, sa ii spun sa intoarca masina si sa ma duca inapoi acasa, insa am tacut, si am indurat privirea sa satisfacuta. Stiam ca nu ma pot intoarce. Cel putin nu atat de repede. Nu cand ei erau inca acolo. Nu cand ei inca ma asteptau.

-Singura. Am spus, sigura pe mine.

Imi venea sa plang. Stiam ca stie ca il mint. Stiam ca stie ca pe dinauntru muream cu fiecare secunde pe care o petrec, nespuandu-i adevarul. Adevarul pe care el il stia de mult si atat, atat de bine. Stiam ca stie ca deja imi  pare rau. Stiam la fel de bine si ca probabil acum era un car si jumatate de nervi. Stiam ca avea sa mearga acasa si avea sa isi verse nervii pe acea consola video. Stia ca stiu.

-Ar fi bine sa fii singura, printesa, pentru ca daca ma minti...

Mi-am muscat buza si mi-am frant mainile intre ele, uitandu-ma cu coada ochiului la Tristan, care acum era prea atent la drum pentru a-mi da orice fel de atentie.

-Nu te mint. Am spus, intrerupandu-l.

L-am auzit oftand, iar linistea care urma spunea absolut totul. Aproape, aproape ca ii puteam auzi gandurile. Aproape, aproape ca il puteam auzi injurand si blestemand si tipand. Aproape, aproape, aproape.

-In regula, atunci. A spus incet, inchizandu-mi.

Am deschis meniul cu mesaje si am inceput sa tastez rapid, injurand in momentul in care nimeream mai mult litere decat cele necesare.

Catre: Dusted piece

Te-am mintit.

            21: 08

Mi-am trecut unghiile peste scoarta copacului de langa mine si am putut simti cum cateva dintre aschii imi inteapata pielea. Nu le-am bagat in seama. Nu am bagat nimic in seama. Vantul imi sufla bretonul in toate directiile si se lupta cu parul meu care era prins intr-o coada, insa pierdea lupta in mod lamentabil.

Am ridicat putin telefonul si m-am uitat la ceas, agitandu-ma imediat. 21: 16.

-Stiu. Am auzit o voce din spatele meu.

O voce care m-a facut sa tresar. O voce care era pe cat de enervanta pe atat de calmanta. M-am intors cu fata la el si mi-am strans mainile la piept, incercand sa imi mentin pozitia corpului neclintita. Niciun pas inainte, niciun pas inapoi. Niciun pas la stanga, niciun pas la dreapta.

-Uita-te putin la tine, vita ingalata ce esti. N-ai pic de rusine? Idioato!

Mi-am muscat buza de jos si l-am privit, stiind ca pentru a primi ceea ce aveam nevoie trebuia sa imi cer scuze, dar nu aveam de gand sa fac asta. Nu de data asta. El era aici ca sa fumam. Ca sa facem ce facem de obicei, nu ca sa aiba grija de mine. Pentru ca nu aveam nevoie de grija lui. Pentru ca de fapt aveam atat, atat de multa nevoie de grija lui.

Imi bagam unghiile in jacheta mea de piele, strangand materialul intre degete si incercand sa imi opresc picioarele care isi doreau cu ardoare sa se indrepte spre el. Sa calce peste tenesii lui si sa se ridice pe varfuri astfel incat bratele mele sa se aseze acolo unde le era locul. Dar m-am uitat la fata sa si imediat impulsul a luat sfarsit, fiind inlocuit de nervii pe care ii cunosteam mult prea bine.

Pozitia lui era mai mult decat rigida. Era mult prea serioasa. Era mult, mult prea incordata. Isi tinea mainile in buzunarele jachetei sale, strangandu-si probabil pachetul de tigari si bricheta intre palme, in timp ce privirea sa nu exprima niciun fel de emotie. Niciun fel de traire. Niciun fel de sentiment.

Mi-am incordat degetele de la picioare, facandu-mi tenesii sa se indoaie si ridicandu-mi capul pe care nu imi dadusem seama ca il lasasem in jos. Tricoul sau albastru era mult prea subtire pentru vantul de afara, iar castile care ii atarnau la baza gatului sigur nu ii tineau de cald.

-Esti bine? M-a intrebat, privindu-ma de parca eram un nimic.

De parca nu dadea doi bani pe mine.

De parca nu ii pasa deloc.

De parca nu contam pentru nimeni.

-De asta nu o sa tina nimeni niciodata la tine. Pentru ca esti o egoista care se gandeste numai la ea si la nimic altceva.

Mi-am tras nasul si mi-am indreptat umerii, uitandu-ma sfidator la el. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Pulsul incepea sa mi se mareasca cu fiecare secunda care trecea. Dintii imi muscau din nou buza de jos, care era satula de acelasi tratament dur care ii era oferit atat de des. Tenesii imi ravaseau pamantul de sub picioare.

Fata lui ma enerva. Fata lui cerea palme. Cerea pumni. Cerea lovituri pe care eu eram capabila de a i le da. Si-a ridicat sprancenele in semn de nerabdare doar pentru a ma enerva mai tare pentru ca stiam amandoi ca rabdarea lui era aproape, aproape infinita. Si-a incrucisat bratele la piept si a asteptat raspunsul meu.

-Da! Am spus nosalanta, privindu-l de sus.

Privirea lui ramasese aceeasi privire rece, insa dupa un moment isi reveni, oftand si dand din cap. A ras sec si si-a strans si mai tare mainile la piept, uitandu-se la mine asa cum o facea in momente ca astea. Ochi obositi si pe jumatate deschisi, zambet fortat si sprancenele stranse intr-o linie dreapta pe fruntea sa.

-Stii ce ma deranjeaza cel mai tare? M-a intrebat, ochii sai albastrii privindu-i bland pe ai mei. Ca in ultimul timp iti vine atat de usor sa ma minti. Atat, atat de usor. A oftat, ravasind niste frunze cu piciorul sau drept.

Dintr-un motiv ciudat si necunoscut de mine, ochii incepusera sa mi se umezeasca rapid iar corpul meu nu voia altceva decat sa fie cat mai aproape de prezenta lui, dar nu am facut nimic. Nu aveam nevoie de nesigurantele sale acum. Aveam nevoie ca el sa ma ajute pe mine, nu sa se ajute pe sine. Aveam nevoie de el sa fie puternic. Pentru amandoi.

M-am intors cu spatele la el si mi-am tras nasul, tinandu-mi bratele mai strans in jurul meu. Am clipit, si lacrimile mi-au curs pe obraji facandu-ma sa vreau sa le sterg imediat, insa nu am facut-o. Daca miscarea mea era prea brusca, si-ar fi dat seama, si asta era ultimul lucru de care mai aveam nevoie in momentul asta. Ca el sa isi dea seama.

-Imi pare rau. Am spus, pentru ca stiam ca asta voia sa auda.

Nu stiam insa daca era adevarat, sau daca asta era ceea ce voiam sa spun cu adevarat dar stiam ca asta voia sa auda. Murea sa auda cum ma chinui. Murea dupa parerile mele de rau. Murea, murea, murea. Iar eu muream odata cu el pentru ca stiam ca intr-un final avea sa moara fara mine, fara ca macar sa isi dea seama.

-Asa si trebuie sa iti para. A spus nosalant si aproape ca il puteam auzi cum isi ridica umerii in semn de indiferenta.

Sangele imi fierbea in vene si puteam simti cum nervii mei ating o cota maxima, asa ca m-am intors, mergand apasat spre el. L-am impins, l-am tras, l-am pocnit.

-Prostule! Am tipat la el, dandu-i peste fata pentru ca stiam ca asta il enerveaza cel mai tare, dar el nu facuse altceva decat sa imi rada in fata.

L-am lovit cu picioarele, mai tare ranindu-ma eu decat el.

-Esti cel mai idiot om pe care il cunosc, Dylan! Cel mai idiot!

Am incercat sa il trag de par, insa mi-a prins mana la ceafa lui, tinand-o acolo si tragandu-ma spre el. Da, nu o sa se intample asta. I-am tras tricoul atat de tare incat l-am putut auzi trosnind de la guler. A ras si mai tare, de data asta incercand sa ma dea jos de pe el. M-a impins si s-a aplecat, apucandu-mi picioarele si ridicandu-ma pe umerii sai pentru ca da, eram atat de mica.

-Tampitule! Am tipat din nou la el, lovindu-i spatele cu palmele.

A ras, apucandu-ma putin mai bine si facandu-ma sa ma dezechilibrez in asa fel incat sa cad pe spatele lui cu talia inca pe unul dintre umerii sai. I-am ridicat tricoul si mi-am bagat unghiile in pielea sa, zgariindu-l atat de tare incat l-am putut auzi suierand.

-Nu te mai suport! Nu te mai suport! Nu te mai suport! Am tipat la el, reusind sa ma incolacesc in jurul lui in asa fel incat sa il trag de par.

M-a lasat jos intr-un final, gafaind si trantindu-mi spatele de unul dintre copaci. Ma durea. Totul. Absolut totul. De la maini la picioare. De la piept la coloana. De la maxilar la ceafa. Si-a sprijinit palmele pe genunchi, lasandu-si capul in jos si respirand la fel de greu ca si mine. Mi-am strans ochii si mi-am lasat capul pe spate, dand cu pumii in bietul copac care nu avea nicio vina.

-Te-ai calmat acum? M-a intrebat, ridicandu-si capul si zambindu-mi asa cum obisnuia sa o faca.

Si ca prin minune toate motivele pentru care nu il mai suportam disparusera intr-o gaura neagra a Universului, fiind de mult uitate si mult, mult prea neimportante acum pentru ca stiam ca eram bine. Nu numai eu. Stiam ca amandoi eram bine, desi eram bine pe cont propriu. Stiam ca voia sa imi arate ca era in regula. Stia, totusi, ca nu il cred. Deloc.

-Ai de gand sa stai acolo ca o mica incapatanata ce esti? M-a intrebat, dandu-se in spate si asezandu-se pe un bustean daramat de furtuna.

Si-a dat capul intr-o parte si si-a asezat castile in jurul gatului, bagandu-si una dintre ele in urechi, asa cum facea de fiecare data. Ignorandu-ma pe jumatate. Bagandu-ma in seama doar pe jumatate. Oferindu-mi indiferenta pe jumatate. Oferindu-mi atentie doar pe jumatate. Mi-am tras nasul si am facut doi pasi mari si rapizi, asezandu-ma in genunchi in fata lui si incolacindu-mi bratele in jurul taliei sale. A oftat, afudandu-si nasul in parul meu si dandu-se jos de pe bustean, astfel incat sa fie la acelasi nivel cu mine. Mi-a tras parul, obligandu-ma sa ma uit la el.

-Ridica-te. Mi-a spus rece in timp ce ma tragea in sus, obligandu-ma sa nu mai stau in genunchi.

M-am asezat langa el, in timp ce isi punea o mana in jurul umerilor mei asa cum facea de fiecare data, facandu-ma sa ma sprijin de umerii lui. Am oftat si mi-am tras nasul, simtind cum incep sa ma linistesc. Aerul din plamani imi iesea usor printre buzele intredeschise. Degetele imi framantau bluza de sub jacheta. Vantul imi sufla parul care ramasese inca prins in coada aceea nenorocita. Ochii mi se plimbau lenesi dintr-o parte in alta, iar creierul imi era mult prea obosit pentru a functiona.

-Plangi, printesa. Mi-a spus asa de incet, incat pentru un moment nu eram sigura daca l-am auzit sau nu.

Mi-am dat ochii peste cap si am chicotit, dandu-i mana la o parte de pe umerii mei si cautandu-mi pachetul de joint-uri in buzunarul blugilor.

-Oh, haide! Sa nu indraznesti sa plangi, Violet. Ar fi cel mai stupid lucru pe care l-ai facut pana acum. A spus dur, apucandu-mi obrajii cu o singura mana si tragandu-mi fata spre a lui.

Am aprins un joint si am tras din el, tinand fumul inauntru mult mai mult decat trebuia sa il tin. Am simtit cum mana lui imi apuca ceafa, tragandu-ma mai aproape, dar nu l-am bagat in seama. Mi-am inchis ochii si am expirat, fara a mai verifica daca Dylan reusise sa apuce ceva. Stransoarea lui asupra gatului meu si chicotitul sau usor ragusit imi spuneau ca a fost destul de rapid incat sa se agate de mica cantitate de iarba care mai ramasese. Mi-a smuls joint-ul din mana si l-a varat intre buzele lui, facandu-ma sa imi deschid ochii atat de repede incat pentru un moment, cred ca vazusem lumina alba de la capatul tunelului.

-N-am chef de plans. Am spus zambind, si uitandu-ma in sus la el.

Si-a ridicat mana pe care o tine pe umerii mei si a intins-o pentru cateva secunde, trosnindu-si cotul si frecandu-si fruntea de parul meu. Mi-a apucat dur parul de la ceafa si mi-a tras capul pe spate, facandu-ma sa imi dau usor ochii peste cap. Am deschis gura si am lasat fumul sa iasa din plamanii mei si sa patrunda in ai lui.

-Deschide ochii, micuta nenorocita ce esti. A soptit, asezandu-se cu picioarele incrucisate in fata mea.

Stiam ce urmeaza. Stiam atat de bine ce urmeaza incat imi doream sa nu urmeze deloc. Imi doream sa ma lase sa ma mai bucur putin de felul in care iarba slaba ma afecta mult prea tare dupa tot timpul in care nu mai fumasem. Imi doream sa am mai mult timp sa il privesc cum inspira si expira, zambind lenes printre norii de fum. Imi doream sa ma lase sa savurez modul in care pieptul meu se ridica si cobora greoi prin hainele mult prea subitiri. Dar stiam ca planurile lui pentru seara asta sunt putin mai diferite decat ale mele.

Trecuse prea mult timp de cand avusesem o discutie ca asta ultima data, iar seara asta parea a fi oportunitatea perfecta din punctul lui de vedere. Seara asta. Dintre toate serile posibile el alege seara asta. Nemernic, nemernic, nemernic.

Mi-am incrucisat bratele la piept ca un copil razgaiat si am asteptat reactia lui care nu intarzie sa apara. A ras. Mi-a ras in fata si a murmurat ceva de semana cu „little Vix” . A tras un fum iar eu mi-am lins buzele, simtind cum fiecare nerv din corpul meu se trezeste la viata datorita anticiparii. Dar nimic nu s-a intamplat. Nenorocitul a suflat fumul in partea cealalt, privandu-ma de ceea ce era de fapt al meu. Mi-am mijit ochii la el, dar nu a facut altceva decat sa dea din umeri de parca nu era nimic important.

-De ce, Violet? M-a intrebat, privindu-ma atat de fix incat aproape ca m-a durut.

Mana mea se dusese instinctiv spre par, tragandu-l putin si incercand sa imi oblige mintea sa se gandeasca la orice numai la asta nu.

I don’t know who you think you are, but before the night is thr...

Oare Sookie o sa se mai culce cu Eric? Pentru ca daca nu, sunt sigura ca cineva ar face-o.

Gah, blond cu ochi albastrii. Exact ca Isla. Fiinta aia e stiupid de perfecta.

Nu cred ca avem teme de facut pe luni, si chiar daca avem nu am sa le fac. Cred...

-De ce, ce? L-am intrebat inocenta, prefacandu-ma ca nu inteleg unde bate.

Mi-a aruncat o privire care clar imi spunea ca nu are chef de jocurile mele in seara asta dar nu ma puteam abtine pentru nici eu nu aveam de asta acum. Nu in seara asta. Nu. Nu. Nu. Si-a dat ochii peste cap si a mai tras un fum din joint-ul meu. Bastardul.

-De aia. I-am spus nosalanta lasandu-ma pe spate si tragandu-mi manecile peste degete.

Puteam vedea ca se enerva cu fiecare secunda care trecea si in care eu nu ii spuneam adevarul. M-am intins dupa joint, insa Dylan s-a ferit, dandu-si mana mai in spate, astfel incat sa nu pot ajunge la ceea ce imi doream. Gatul imi ardea atat de tare incat incepusem sa inghit in sec. A oftat.

-Cum esti? M-a intrebat, suflandu-mi fumul in fata.

Am intins mana spre el si l-am tras de tricou, obligandu-l sa se apropie de mine si sa imparta asa cum se cuvine. Si-a strans buzele intr-o linie perfect dreapta, lucru care ma facut sa ii strang obrajii cu o singura mana pentru a lasa fumul sa patrunda intre buzele mele. Am inhalat si am soptit un „bine” inchizandu-mi ochii.

Mi-a apucat gatul cu una dintre mainile sale in incercarea de a ma face sa ii acord atentia mea. Picioarele mi s-au desfacut putin iar el s-a asezat intr-un final intre ele, fiind mult prea plictisit sa astepte.

-Nici saptamana trecuta nu minteai atat de prost ca acum. Mi-a spus dur, maxilarul inclestandui-se.

Nu avea de gand sa participe la spectacolul meu de data asta. Dar nici eu nu aveam de gand sa fac asta acum. Nu in seara asta. Nu. Nu. Nu. Asa ca am continuat sa il privesc sfidatoare si sa ma mentin indiferenta in timp ce trageam fumuri mici si i le suflam in fata. Puteam vedea ca rabdarea lui atinge cote maxime dupa modul in care incepea sa respire din ce in ce mai greu pe nas. Si n-am facut nimic. Nu mi-am cerut scuze. Nu l-am tras de limba. Nu i-am tipat in fata. Nu l-am lovit. Nu, nimic. Am asteptat pur si simplu sa clacheze. Sa explodeze.

Tic-tac. Tic-tac.

Boom, boom.

Lucru care nu intarzie sa se intample. Venele de la gatul sau se incordasera atat de tare incat le puteam vedea cu usurinta in intunericul noptii, palmele i se stransesera in pumni pe langa corp, ochii i se intunecasera mult prea mult.

A ranjit smecher.

-Ti-a dat-o bine, Violet? M-a intrebat batjocoritor in timp ce intindea o mana spre fata mea, mana de care m-am ferit. Te-a facut sa te simti ca o adevarata domnisoara, micuto?

Uram zambetul ala. Zambetul ala superior pe care il folosea cu aproape oricine ii iesea in cale. Zambetul ala de „sunt-mai-bun-decat-voi-toti” . Dar mai presus de toate uram tonul pe care tocmai il folosise.

Te urasc. Te urasc. Te urasc.

Imi venea sa plang insa in loc de a face asta am inceput sa chicotesc ragusita.

-Mult mai bine decat ai facut-o tu. I-am soptit cu fata la doar cativa centimerii de a lui.

Vedeam ca il omoara. Vedeam ca sangera pe dinauntru. Vedeam ca isi dorea sa imi dea cateva perechi de palme doar pentru a-mi baga mintile in, dar si el vedea la fel de bine ca nu ma interesa.

-Termina cu atitudinea asta cand vorbesti cu mine. A spus dur, mascand totul.

Clovnul naibii. Bine ati venit, doamnelor si domnilor la circul nostru. Cortina tocmai s-a tras. A oftat, iar eu m-am intins dupa pachetul de tigari de pe pamant, apucandu-l si scotand un alt joint de acolo. Si-a scos bricheta din buzunarul jachetei de piele si mi-a aprins iarba, dandu-si ochii peste cap in momentul in care am ridicat o spranceana spre el. Am suflat fumul in sus si i-am dat lui joint-ul, fiind hotarata sa impart si sa nu ma fac praf in seara asta.

Dylan l-a apucat fara sa se gandeasca prea mult si mi-a zambit, intinzand mana spre capul meu si ciufulindu-mi parul. Nervii erau deja uitati undeva in trecut iar atmosfera se destinsese vizibil in momentul in care chicotitul meu sparsese tacearea apasatoare. A ras, leganandu-se putin in fata si in spate.

-Ai tai? M-a intrebat pe la jumatatea tigarii pe care pana atunci o fumase de unul singur.

M-am ridicat putin din pozitia in care eram si am clipit atat de des si atat de repede incat ma mirasem ca pleoapele mele nu scoteau mici sunete in momentul in care se atingeau intre ele ca in anime-uri. Am dat din cap si m-am intins dupa joint, insa acel mic nemernic s-a ferit, asezandu-l intre buzele lui si tragand un fum lung, doar pentru a-mi face in ciuda. Mi-a prins mai apoi fata intre palmele lui si mi-a strans obrajii pentru a-mi sufla fumul prin buzele mele intredeschise. Si-a dat ochii peste cap si eu m-am lasat pe spate, privind cerul care era orice numai instelat nu.

-Sa intreb macar ce ti-au mai facut acum? M-a intrebat indiferent, aruncand chistocul pe pamant si frecandu-si palmele intre ele.

Erau momente ca astea in care ma intrebam de ce naiba ma mai intreaba daca oricum avea de gand sa pretinda ca nu il afecteaza si ca nu il intereseaza. Vazand totusi ca nu spun nimic, si il privesc imbufnata, a continuat pe un ton mult prea prefacut pentru gustul meu.

-Ce ti-au mai facut acum, printesa?

Zambea. Zambetul acela care cu siguranta voia sa para seducator si care sigur il ajuta in ametirea zapacitelor de varsta lui. Zambetul acela care nu facea altceva decat sa ma lase rece.

-Nimic. Am spus sec, incrucisandu-mi bratele la piept.

A ramas blocat pentru cateva secunde, dar nu dura mult si rasul lui imi sparsese impanele si ma facuse sa imi strang si picioarele la piept si sa le strang cu bratele. Am presupus ca isi dadea seama de cat de nervoaasa eram pentru ca se opri din ras si isi daduse acea casca nenorocita jos din ureche, privindu-ma cu mainile aruncate peste picioarele usor desfacute.

-Mama ta? M-a intrebat, fiind deodata mult, mult prea serios.

Siii...S-a strigat Bingo!

Aparent tacerea mea era cel mai bun raspuns in ultimul timp pentru ca Dylan incepuse sa vorbeasca atat de repede incat abia il mai intelegeam.

-Nu inteleg ce are femeia aia cu tine, iti jur! E ca si cum ar fi geloasa pe faptul ca esti o versiune mult mai tanara si mai frumoasa a ei, ceea ce e clar stupid! A tipat ridicandu-se in picioare, iar eu m-am ridicat in genunchi in fata lui.

O parte din mine era in extaz pentru ca adoram momentele in care tipul asta avea excese de furie. Atunci cand nu mai gandea limpede si cand nimic nu conta mai mult decat bunastarea mea. Desi eram destul de convinsa de faptul ca drogurile mele erau de sute de ori mai importante decat bunastarea mea la orice ora din zi si din noapte.

Dar o parte mai mica din mine era oarecum ingrijorata de ce ar putea face Dylan daca isi pierdea pur si simplu autocontrolul.

-Dezbraca-te. A spus autoritar, punandu-si mainile pe umerii mei si tragandu-ma in sus spre el.

Ochii mi se marisera atat de tare incat aveam senzatia ca o sa imi aisa din craniu si ca o sa cada in palma lui in secunda urmatoare. Pulsul meu o luase razna iar unghiile mi se prinsesera aproape instinctiv de jacheta lui.

Mi-am strans buzele intr-o linie dreapta si i-am zgariat bratele, facandu-l sa imi dea drumul si sa se dea un pas inapoi. Si-a bagat mainile in buzunare si a asteptat sa prestez. Cu un oftat mi-am apuact dur manecile gecii de piele si le-am tras, dand jos materialul si aruncandu-l pe pamantul prafuit. S-a uitat nervos la mine de parca ar fi preferat sa imi sfasie el hainele decat sa astepte sa mi le dau jos singura. Am ridicat manecile bluzei mele in dungi si le-am intins spre el, inzicand ochii si asteptand verdictul.

Speram cumva sa nu observe vanataile care imi acopereau bratele in locurile in carea ea a strans si a smucit, dar nu aveam norocul asta.

A inghitit in sec si mi-a apucat bratele in mainile lui murmurand lucruri pe care nu eram in stare sa le inteleg. Si-a trecut degetele mari peste rani, facandu-ma sa tresar vizibil.

-Stii ca o urasc, nu? M-a intrebat in soapta, cu ochii inca lipiti de bratele mele.

Nu am raspuns. Stiam cat de mult imi detesta Dylan parintii pentru ca nici eu nu eram mai prejos de el. Nu puteam sa ii sufar si de multe ori nici nu ma mai oboseam sa ascund asta.

-Dormeam cand a ajuns ea acasa. Am soptit, stiind ca ma va intreba ce se intamplase de data asta. Si poate ca am tipat un pic cam prea tare la ea. A ridicat o spranceana spre mine, facandu-ma sa inchid ochii si sa ii spun si continuarea. Si poate ca i-am spus ca plec de acasa.

Mi-a strans bratele atat de tare incat simteam ca voia sa isi bage degetele fix in venele mele, doar pentru a simti cum sangele meu curge mult prea repede, dar nu s-a intamplat nimic. Mi-a dat drumul si s-a intors cu spatele la mine, trantindu-si piciorul de pamant si ravasind frunzele cazute. A dat cu pumnul intr-un copac si a injurat de toti mortii si de toti ranitii in timp ce eu incercam sa ma imbrac cat mai repede, doar ca jacheta aia nenorocita lucra impotriva mea cu manecile pe dos.

-Si te-ai gandit ca ar fi bine sa te plangi la Tristan? A tipat el, intorcandu-se cu fata la mine si pasind apasat.

M-am dat cu cativa pasi inapoi si mi-am lovit glezna de unul dintre busteni. Am tras manecile gecii peste degete si mi-am intreptat spatele, privindu-l de sus. Era nervos. Foarte nervos. Mult prea nervos. Si stiam de ce era nervos. Stiam atat de bine. Stiam ca o dadusem in bara rau de tot de data asta. Si totul din cauza ei. Acea nenorocita. S-a apropiat de mine si mi-a prins parul in mana lui, obligandu-ma sa imi las capul mai in jos si sa ii apuc parul de la spate si sa trag. Tare. Si-a dat putin ochii pe spate si a scos un sunet ciudat, dar apoi s-a uitat la mine si m-a impins in spate, pana in momentul in care corpul lui era perfect aliniat peste al meu. Respiratia mi s-a oprit.

-Spune-mi, Violet. Te-a ajutat? Ti-a spus tot ceea ce voiai sa auzi? Ti-a dat parul dupa ureche si ti-a lins gatul? M-a intrebat el dur, in timp ce se uita la mine in scarba.

Mi-am infipt unghiile in ceafa lui si l-am tras mai aproape de mine, soptindu-i cu buzele la doar cativa centimetrii de ale lui:

-Da, Dylan. Mi-a suflat intre picioare si mi-a muscat gatul. L-am mintit eu, indreptandu-mi capul.

Vedeam ca moare de nervi. Vedeam ca ii vine sa ma ucida pe loc. Dar si el ma vedea atat de bine. Si mai presus de toate ma citea atat, atat de bine. Ma citea atat de bine incat ma ranea acolo unde durea cel mai tare. Intorcand cutitul in rana. Presarand sare pe deasupra. Facandu-ma sa ma simt la fel de mica precum eram. Stiam ca era de fapt nervos pe ceea ce imi faceau ai mei si nicidecum pe faptul ca iesisem cu Tristan. De fapt, era destul de nervos pe faptul ca Tristan era cel cu care am fost dupa incident si nu el, dar prefera sa ma scoata din acea sfera. Prefera sa ma faca sa nu ma mai gandesc la asta. Si ce mai mod avea...

-Minti. A marait spre mine, impingandu-ma si facandu-ma sa cad in fata lui.

S-a asezat in fata mea si mi-a prins capul in mainile lui si m-a tras pana cand isi ingropase nasul in parul meu. A inhalat aproape automat si puteam auzi cum se calmeaza.

-Mint. Am soptit, bagandu-mi fata in jacheta lui.

Dar muschii lui se contractasera din nou, pentru ca Dylan nu era genul de persoana care sa lase un lucru ca cel care mi s-a intamplat sa treaca asa. Mi-a strans talia cu o mana si pe cealalta si-a bagat-o in buzunar, cautand Dumnezeu stie ce.

-Nu meriti nimic din ceea ce ti se intampla. A soptit el printre dintii inclesatati.

S-a ridicat in picioare iar eu am incercat sa ma agat de el, dar fara succes. Mi-a alunecat printre degete si mi-a scapat intr-o fractiune de cateva secunde. Nu voiam sa stiu ce avea de gand sa faca. Nu voiam sa stiu in ce prostie o sa se mai amestece de data asta. Nu voiam sa stiu incotro o sa se indrepte dupa o sa ma lase singura. Si urma sa ma lase singura pentru ca incepea sa isi verifice buzunarele in cautarea pachetului de tigari. Bricheta bineinteles ca zacea langa degetele mele, pe pamant.

Mi-a aruncat o cutie micuta si neagra in brate si s-a aplecat spre mine.

-La multi ani, printesa. A soptit, sarutandu-mi fruntea, pentru ca stia cat de mult adoram momentele in care facea asta.

Iar apoi s-a facut nevazut. A disparut, lasandu-ma singura cu cadoul de ziua mea. Ziua mea de care credeam ca uitase complet. Ziua mea de care nu m-am mai ocupat de ani de zile. Ziua mea care nu mi se mai parea atat de importanta. Ziua mea.

Am deschis cutia si respiratia mi se oprise pentru a nu stiu cata oara in seara aceasta. Argint, argint, argint. Stia cat de mult adoram argintul asa ca nemernicul mi-a facut un lant din argint. Mic, finut, stralucitor lant de care erau atarnate doar doua cifre dintr-un pandantiv.

16.

Intrebare: Este toata lumea indeajuns de confuza?