Capitolul 21 din fikul Feel the life of the city


Capitolul 21

Evertything is lost …I am lost…

Perspectiva lui Britney

Normal ca am pierdut avionul ! Pai da ce ?! Se putea sa nu mi se intample mie ?! Nuu … Bien ca am luat avionul urmator , si inca sper sa ajung la timp in Londra .

Mi-am lipit capul de gemul avionului oftand usor . Ma simteam prost . Simteam un mare gol in stomac , ca si cand ceva lipsea , ceva nu era bine . Tot ceea ce imi trecea prin minte era…Justin . Un oftat mi-a scapt printre buze , facandu-l pe baiatul blond din fata mea sa ma priveasca .

-Esti bine ? M-a intrebat el .

Nu in felul in care al flirta , in felul in care chiar ii pasa .

-Aaa…nu chiar .

Parul blond ii cadea peste ochii de un albastru pur . A facut o miscare a capului intr-o parte , facandu-I parul sa se duca intr-o parte . S-a aplecat spre mine , cu coatele ep genunchi si a intins mana.

-Gabriel !

I-am strans ferm mana , luand aceeasi pozitie ca si el , zambind usor .

-Britney !

-Deci , ce s-a intamplat , Brit ?

-Ei bine…e o poveste destul de lunga …

-Merg la Londra si cred ca am destul timp pentru a asculta . A ras el .

-Mdea si eu…Ei bine…Am plecat din Londra si m-am mutat in New York , la niste prieteni de familie . Parintii mei ...aa...Nu prea aveau timp de mine . Aici am intalnesc cu Justin , fiul lui Jena si a lui Logan , acei prieteni de familie , intelegi ? A dat din cap . La inceput ne tot certam de fiecare data cand ne intersectam dar de la un timp sau mai bine spus de vreo saptamana a devenit mai dragastos si mai …altfel…

-Si acum tu nu iti intelegi sentimentele nu ? A intrebat Gabriel , gesticuland cu mana .

-Exact ! Sim ca si cum acum , ar trebuii sa fiu acolo cu el , chiar daca l-as vedea cu tot felul de tarfulite , vreau numai sa il stiu langa mine .

Am oftat . Nu stiam de ce ii astern toata viata mea pe hartie acestui strain , dar parea ca pur si simplu ma intelege .

-Te-ai gandit ca probabil…nu stiu…tii la el ? Sau ca il iubesti ?

Mi-am dat ochii peste cap si m-am trantit inapoi in scaunul meu .

-E stupid , Gabriel ! Nu il pot iubi pe Justin ! Niciodata nu am simtit asa ceva pentru nimeni si …cum sa iti explic …? Si e prea mult pentru mine , nu il pot iubi .

-Ce simti cand te atinge ?

Ma uitam la el confuza .

-Tu doar raspunde la intrebari si apoi iti spun eu daca il iubesti sau nu , Britney . Deci ?

-Ca vreau mai mult .

-Bun , fii cooperanta . Ce simti cand nu e langa tine ?

-O durere in stomac si nu am gandesc decat la el .

-Ce simti cand il vezi cu altcineva ?

-Ca vreau sa il i-au pe acel cineva si ca vreau sa matur parcarea scolii cu el .

-Poftim ! A tipat el , razand . Il iubesti ! Esti geloasa cand il vezi cu alta , iti vine sa ii rupi hainele dupa el cand il vezi , te doare cand nu e langa tine !

Mi-am aruncat bratul peste ochi si am suierat enervata . Dar…avea dreptate . Gabriel chiar avea dreptate ! Nu pot sa cred ! Asta era raspunsul la toate intrebarile mele . Il …il..il iubeam ! Si chiar era ceva minunat . Simteam cum bucuria imi curge prin vene si imi venea pur si simplu sa sar din avion si sa ma intorc in New York ! Aveam nevoie de el .

-Ai dreptate ! Am ras eu , amar uitandu-ma din nou la Gabriel .

-Vezi ?! Tie ti-a trebuit doar cineva care sa iti deschida ochii .

-Mdea…ai dreptate !

Am batut palma cu el si apoi ne-am continuat drumul in liniste .

-Si…ce te aduce prin Londra ? Am intrebat eu dupa o ora , rupand linistea .

-Pai…sunt adoptat…vreau sa imi caut parintii .

-Wow , imi pare rau pentru tine !

-Nu e nimic . Cu tine ce e pe aici ?

-Pai…am venit sa semnez nu stiu ce rahat de hartii . Hopa , scuze pentru limbaj .

Mi-am astupat gura cu mainile pentru a nu ami scoate o alta “perla” .

-Ohh , nu iti face griji ! Si eu vorbesc la fel .

Am ras amandoi , dar am fost intrerupti de o stwardesa care tipa strident .

-Domnule de ce ati furat alunele avionului ?!

Ne-am intors repede privirea , vazand-o pe tipa cum arunca o punga de alune peste bietul batranel .

-Da…da…da…dom…dom…dom…nisoara….cred…cred…eam…ca….se….se manaca …s..s…si…av…ava…avand…..i…i…in….ve….ve…vede….re….ca…..su….sunt…ba..ba…batran…su….nt….gr…..a….ti….s …Se balbaia batranul .

Doamne cred ca muream de ras , parca era un alcoolic si tipa nevasta-sa .

-Stiti ceva ?! A intrebat ea luand alunele si deschizand punga . MANCATI ! A luat alunele si I le-a bagat pe gat , pe bune ! Ma prapadeam de ras impreuna cu Gabriel .

-Mu..mu…mu…ltu….me…me..sc ! A raspuns batranelul manacand alunele din gura .

Ok…prea dura faza .

Perspectiva lui Justin

Nu am dormit toata noaptea…Nu puteam concepe ca papusa mea era moarta , fara suflare . Fara acei ochi caprui care erau absolut minunati .Nu ! Nu era posibil ca ea sa fie moarta ! Rafuzam sa cred asta . Acum…cand aveam cel mai mult nevoie de ea …Nu putea sa dispara pur si simplu .

Imi plimbam nervos mana prin par , tragand adanc fum dintr-o tigare .

-Hei , suntem aici ! Au spus Nate si Vanessa intrand in camera mea si inchizand usa in urma lor .

Ma uitam cu ochii mari la ei in timp ce V. a venit spre mine luandu-mi tigarea din mana .

-Ce faci , Vanessa ?! Am intrebat-o eu enervat .

-Ei bine…crezi ca daca Brit era aici te lasa sa te distrugi singur ?! Am vazut stirile , Justin , si am primit mesajul tau . Nici macar nu stii cat de rau imi pare pentru ce s-a intamplat . A spus ea luandu-ma in brate .

I-am luat in brate micuta talie , si bagandu-mi nasul in umarul ei . Dar nu era la fel . Nu era la fel .Nu era ca si acel miros proaspat de pepene galben , era un miros mult prea dulce de caramel . I-am dat drumul simtind din nou lacrimile care imi cadeau peste obrajii déjà rosii . Eu nu aveam nevoie de Vanessa sau de Nate sau demila oricui altcuiva aveam nevoie doar de…EA…

-Justin…Britney….ei bine…Gandeste-te ca a plecat…si ca nu se mai intoarce.

Alt sughit de plans mi-a iesit din gat cand l-am auzit pe Nate spunandu-mi asta . Nu putea sa nu se mai intoarca .Mintea si mai ales sufletul meu nu puteau concepe asa ceva .

-Just …

In mintea mea nu imi rasuna decat numele meu spus de vocea lui Britney :

“…Justin…”

“…Just…”

Nu … Cea care ma striga striga nu avea aceeasi limpezime in voce ca si Brit .

“…Justin…”

Capul imi vajaia si auzeam numai acea voce care ma striga atat de bland incat parea chiar aici . Am deschis ochii …Dar oare cand i-am inchis ? Si am vazut-o pe Vanessa uitandu-se la mine , ingrijorata .

-Justin , esti ok ? A intrebat ea .

“….Justin , esti ok ?....”

Cuvintele lui Britney imi rasunau in minte . Capul ma durea si incepeam sa ametesc . Mi-am dus mainile la cap si am inchis din nou ochii .

-Justin…Esti bine ? Just…raspunde .

Vocea lui Vanessa era ca o muzica de fundal . Numai vocea lui B. era prezenta in capul meu .

“…Ramai aici ? …”

“…Nu ma lasa…”

Capul am durea ingrozitor de tare si simteam cum imi vine sa ma arunc pur si simplu pe geam .Nu mai suportam era prea multa durere pe care nu o puteam duce singur .

-Just…Continua vocea lui V.

“…Just…”

-NU IMI MAI SPUNE ASA ! Am tipat la ea apucand-o strans de umeri in timp ce o zgaltanam .

Se uita la mine speriata in timp ce ma ruga sa ii dau drumul. Nu vroiam sa aud numele meu spus de cineva mai ales nu “Just” , daca Britney nu era eu ce rost mai aveam ?

-Frate daca iti versi nervii pe Vanessa crezi ca Britney se va intoarca ?! Nu ! Intelege Justin ! E moarta ! A tipat Nate la mine.

I-am dat drumul lui Vanessa si am cazut , pur si simplu . Lacrimile imi curgeau din nou pe obraji si deodata un soc imi strabatu tot corpul . Simteam ca si cum….Brit nu era…nu era moarta .

Perspectiva lui Britney

Cand am ajuns in Londra am stabilit cu Gabriel ca o sa ne mai intalnim si am pornit cu pasi hotarati spre statia de taxiuri . Vroiam sa termin mai repede cu documentele astea si sa plec acasa . Da…acasa …

Am urcat grabita intr-un taxi in care mirosul de fum de tigare era destul de evident . Doamne cat de multi mi doream sa fumez si eu o tigare chiar acum . Mereu cand deveneam stresata fumam . Mdea…de parca asta ma ajuta sa ajung mai repede inapoi in NY .

-La Mayfair , te rog ! Am spus eu trantindu-ma in scaunul meu .

-Imediat !

Am oftat lipindu-mi capul de geam si scotandu-mi telefonul din buzunar . Aveam vreo trei mesaje de la mama in care ma intreba daca sunt ok , daca am ajuns , si daca am patit ceva . Mi-am dat ochii peste cap si am bagat telefonul inapoi in buzunar . Nu aveam chef de mamismele ei acum . Strazile vechi din Londra ma intampinau din nou spunandu-mi “Bine ai revenit !” . Dar nu imi placea … Preferam de o mie de ori strazile laminate din New York . Luminile care mereu ma inspirau sa fac ceva nebunesc . Aici…totul era …pustiu…Nu avea nici un farmec aparte . Oamenii mergeau linistiti pe strada salutandu-se politicos . Asta imi amintea de prietenii mei care mereu au urat rahaturile de genul asta . Prietenii mei…Justin…Doamne cat de dor imi poate fi de el . Si cand ma gandesc la toate lucrurile nasoale pe care I le-am facut imi vine sa imi dau palme . El nu merita asta . Merita mai mult . In momentul de fata vroiam numai sa il i-au in brate si sa il sarut . Nu imi trecea nimic altceva prin cap . Aveam nevoie de el .

-Domnisoara am ajuns ! A spus soferul cu o voce groasa .

Am scos niste bani din geanta si i-am aruncat in poala .

-Merci ! Am raspuns iritata .

Mi-am luat trollerul din portbagaj si l-am trantit cu putere . Masina a plecat , imprastiind aerul care mi-a facut parul sa se zburleasca un pic , avand in vedere ca era prins intr-un coc neglijent . Ochii mi s-au ingustat cand am vazut din nou casa . M-am incruntat usor , si am respirat adanc . Nu vroiam sa fac asta dar trebuia . Cu cat terminam mai repede cu actele puteam pleca acasa .Am mai tras o data aer in piept si am mers cu apsi hotarati si rapizi spre casa , tarand trollerul dupa mine . M-am oprit fix in fata usii gandindu-ma daca sa intru direct sau sa bat la usa . Pana la urma am scos chieile din geanta si le-am rotit de doua ori in broasca .Am apasat pe clanta si am intrat in casa . Tenesii mei faceau un zgomot infernal pe parchetul care parea patat de…sange ?

-Ce se intampla aici ? Ok…era un soptit care era sigur al meu.

Am inchis usa si am fugit pana in bucatarie .

-Mama ! Tata ! Am tipat eu intrand in bucatarie , dar cand am ajuns aici am ramas pur si simplu socata . Tot ceea ce era in frigider era imprastiat pe jos . barul , dulapul si masa erau patate de sange M-am dat un pas in spate tresarind la imaginea pe care o vedeam … Doamne parca era scoasa din filmele Horror .

Am iesit din bucatarie si am urcat repede scarile . Peretele de langa ele era crapat si avea imprimate niste palme la fel de rosii ca si trandafirii . Ucram scarile cu spatele ochii fiindu-mi mari cat doua cesti de cafea . Parchetul scartaia infricosator pe oriunde calcam , facandu-ma sa tresar incet .

“…Sunt aici…”

Justin ! Asta era ! El imi dadea curaj . De asta aveam eu nevoie . Daca scapam mai repede de aici nu aveam nevoie de nici o explicaite , vroiam numai sa merg acasa .

Nu vroiam sa vad ce se mai intampla aici asa ca am luat-o la fuga in jos pe scari si am iesit ca o tornada afara din casa . Ce dracu’ s-a intamplat aici ? Am scos telefonul din buzunar si am apelat-o repede pe mama .

-Britney , esti bine ? Ai patit ceva ? Unde esti ? A intrebat ea speriata .

-Da , sunt bine si n-am patit nimic . Am spus eu dandu-mi ochii peste cap .

-Unde esti , draguta ? Venim sa te luam de la aeroport ?

-Sunt acasa , mama ! Am raspuns aspra .

Din partea cealalta a telefonului se auzeau numai respiratiile sacadate ale mamei . Linistea s-a asternut in timp ce eu ma indreptam rapid spre cel mai apropiat hotel .

-Aaaa….acasa …Brit trebuie sa stii ca….

-Mama…nu o mai lungi atata…spune dracului’ mai repede . Am scuipat eu cuvintele .

-Ei bine …eu…eu…

-Du-te dracului ‘ !

Am inchis telefonul si m-am afundat si ami tare in oras si in propriile mele ganduri . ma saturasem de balbaiala ei asa ca am taiat buruiana de la radacina . Nu prea aveam nevoie de o explicatie in momentul de fata pentru ca nu imi pasa . Tot ceea ce aveam nevoie acum era de … casa mea . Si cand spun casa gandul imi zboara imediat la New York , Justin , Jena , Logan , camera mea mare si portocalie … Totul … Am grabit pasul pana cand m-am amestecat cu restul lumii .

Perspectiva lui Justin

Nu stiu cum Dumnezeu au reusit Vanessa si Nate sa ma tarasca pana Ia scoala dar cert este ca au facut-o .

Priveam ingandurat spre locul liber de langa mine in care in mod normal trebuia sa stea papusa mea .Sa se uite la mine incruntata , ochii ei reflectand confuzitatea .

Am oftat indreptandu-mi capul spre tabla unde profa de fizica incerca sa ne explice ceva . Nu eram atent . Parca déjà imi vedeam London-eza intrand in clasa val vartej si spuandu-I profei ceva de genu “ Stii ceva ? Am stat aproape 10 minute in baie sa imi dezinfectez gura dup ace un anume cineva …Si cand spun cineva , Justin , ma refer la tine …ma sarutat . Deci du-te in patrunjel de aici si preda-ti lectia! “ Am suierat la gandul asta stiind ca de fapt nu se va intampla niciodata . Era…era…nici macar nu puteam gandi prostia aia de cuvant .

-Justin ? Ne poti spune tu raspunsul teoremei ? A intrebat profesoara uitandu-se la mine .

- 35 ? Am intrebat eu sperand din tot sufletul sa par innocent .

-Bravo ! Iar acum vom vorbi despre …

Clopotelul a sunat anuntand sfarsitul primei ore . Am sarit ca ars din banca si am fost primul care am iesit din clasa . Vroiam sa merg acasa si sa ma afund din nou in gandurile mele . Afara ploaia si-a facut din nou aparitia , amintindu-mi de aceea zi in care m-am inteles mai mult decat bine cu B.

-Justin unde mergi ?! Am auzit o voce sclifosita din spatele meu , care nu putea fi decat a lui Tiffany .

-La Cucuieti In Deal ! Am tipat eu urcandu-ma pe motocicleta si lasand aerul sa se plimbe prin parul meu imprastiindu-l .

Perspectiva lui Britney

Am urcat in camera de la hotel lasandu-mi trollerul langa usa . Nu o sa stau mult aici . Probabil voi sta pana maine , si apoi ma voi intoarce acasa . M-am trantit in patul mare care avea niste asternuturi de culoarea liliacului . Telefonul imi vibra din nou din buzunarul blugilor in timp ce speram din tot sufletul sa fie Justin , dar nu eram atatd e norocoasa .

-Da , mama ! Ce vrei ?! Am intrebat eu nervoasa , cocotandu-ma fix in varful patului .

-Unde esti , scumpo ?! Trebuie sa vorbim !

-Ma doare fix in pix ca trebuie sa vorbim zi-mi o data unde tresa ma aflu si la ce ora pentru a semna rahaturile alea de harti .

-Dar o sa vorbim acolo , da ?

-Da in fine…nu am duce pe mine cu zaharelul , unde si la ce ora ?

-Peste o ora la primarie .

-Bine , pa .

-Dar , Brit , ast…

I-am inchis telefonul in nas . Ma durea pe mine undeva de ce trebuia ea sa imi spuna . Deja deveneam din ce in ce mai nervoasa si mai suparata pe mama pentru ca nu mi-a zis de la inceput ce se intampal si mai ales pentru ca vroia sa ascunda asta de mine . Asta ma enerva cel mai tare ca a vrut sa ma minta . Mi-am facut un dus rapid si am iesit din casa indreptandu-ma rapid spre primarie . Paseam dur pe pamantul ud in timp ce imi tineam maxilarul atat de inclestat incat credeam ca imi vor pocni dintii in gura . Vroaim sa alerg si sa termin o data cu rahatul asta . Dar nu puteam . Trebuia sa fiu calma .

Am putut-o zari pe mama , care se uita ingrijorata in toate partile strangand niste hartii la piept . Ma vazut si a fortat un zambet .

-Salut , mama ! Am spus eu apropiindu-ma de ea , incet .

-Britney …buna…trebuie sa stii de ce esti aici . Dar intai vreau sa stii ca imi pare nespus de rau ca nu ti-am spus mai inainte . Si de asemenea imi cer scuze ca a trebuit sa afli in acest fel . Dar aste …e viata…Eu si tatal tau…

-Divortam ! A spus tata , venind din spatele ei .

Perspectiva lui Justin

Au trecut déjà doua zile . Doua zile nenorocite de cand ea a…murit…Ma plimbam nervos prin camera mea trangand puternic fum dintr-o tigare .

-Justin , calmeaza-te un pic ! A spus Tiffany care statea pe podea cu leptopul meu in fata .

Mdea…nu am scapat de Tiffany de cand Brit nu mai era . Se tinea dupa mine neincetat incercand sa ma seduca , eu nici macar observand-o . Ori ma uitam la ea si o vedeam pe Brit , ori ma uitam prin ea . Ma durea…Sa stiu ca ea nu se va mai intoarce niciodata aici si sa o i-a pe tarfa asta de par si sa mature cu ea pe jos iar apoi sa o arunce in strada . Ma durea sa stiu ca nici macar prezenta ei nu o puteam simti .

Nu am lasat-o pe Tiff sa stea pe pat pentru ca inca se mai putea simti o dara de parfum minunat de al papusei mele . Si nu vroiam sa il risipesc .

Aseara am incercat sa intru in camera ei si am reusit , dar nu m-a ajutat cu nimic . Pozele ei erau asezate pe birou , pe noptiera si pe acel dulap-schelet . Privirea ei din toate pozele aratau cat de minunata este .

( Pozele cu Brit care le avea afisate prin camera ei sunt chiar aici :

http://images.starpulse.com/Photos/Previews/Hilary_Duff_umvd001.jpg

http://muzica.phg.ro/images/stiri/HILLARY%20DUFF156725729.jpg

http://www.tvleak.com/tv-classics/hillary-duff-joins-gossip-girl/ )

Tot ceea ce ma inconjura imi aducea aminte de ea . Si era dureros . Mult prea dureros pentru mine .

Mi-am trecut nervos mana prin par si mi-am aruncat privirea spre Tiffany care zambea victorioasa .

-Ce e atat de amuzant , Tiffany ?! Am intrebat-o eu nervos .

-Nimic , iubitule !

Ohh , tocmai nu a spus asta . Mi-am inclestat pumnii si am incercat sa imi pastrez vocea calma .

-Iesi afara !

-Ce ?! Justin , nu !

-IESI AFARA AM SPUS !

-Dar…tu ai nevoie de mine in momentele astea .

-Tu nu intelegi ?! Am tipat eu la ea tragand-o in sus de tricou , ea smucindu-se . Nu am nevoie de tine ! Am nevoie de ea ! Asa ca iesi afara , acum !

Cred ca ne-am certat vreo jumatate de ora eu folosind cuvinte obscene si ea spuanndu-mi tot felul de rahaturi cum ar fi “ Iubitule , iubitel “ . Ma scarbeau toate rahaturile astea .

Perspectiva lui Britney

Am semnat nenorocitele alea de acte fara ca macar sa imi pese de ce divortau . Daca nu se intelegeau asta nu era problema mea . Am semnat si actele si dupa o serie de intrebari am iesit ca un trasnet din primarie . Ajunsa la hotel m-am plictisit de moarte incercand sa vorbesc cu Justin pe mess , dar nu mi-a raspuns . Normal ! La ce ma asteptam ?! Sa imi spuna ca ii e dor de mien cum si mie imi e dor de el ?! Nu…Nu eram in filme aici . Aici imi traiesc viata .

Au trecut déjà patru zile de cand sunt in Londra si maine vreau sa ma intorc acasa . Vreau sa imi vad New York-ezul privindu-ma si spunandu-mi pur si simplu ca e aici langa mine . Nu stiu de ce am mai stat aici ! Cu siguranta trebuia sa ma intorc sis a imi incep vechea rutina de la scoala . Sa eis noaptea in cluburi cu Justin si ziua sa imi pierd vreamea cu Jenny si ceilalti .

M-am gandit ca mai bine i-as anunta pe ai mei ca plec . Am mers repede spre hotelul in care era cazata mama , avand in vedere cam in ce hal arata casa si am intrat rapid in camera ei .

-Brit , esti bine ?

-Da , mama ! Aaa….maine plec inapoi in New York .

-Ce?! Nu ! Mai stai ! Macar inca o saptamana !

Ok..a cam tipat la mien si stia foarte bine ca mie nu imi plac fazele astea .

-Mama , vreau acasa ! Am tipat si eu la ea .

-Esti acasa !

-Asta nu e casa mea ! Am spus eu cu dezgust .

-Nesimtito !

Palam ei a facu tcontact cu fata mea atat de puternic incat nu mai simteam pamantul sub picioarele mele .

-Du-te draculu’ , mama ! Cum indraznesti sa dai in mine ?! Daca tu nu ai stiut cum sa ma pretuiesti asta nu inseamna ca ei nu o fac . Jena si Logan au fost mult mai buni decat tine si decat tata !

Am spus asta si am plecat pur si simplu . Nu o mai suportam . Tot ce simteam fata de ei la ora actual era o ura nemarginita .

Perspectiva lui Justin

Ma distrugea sa vad prin fiecare fata , fata ei . Fata papusei mele . Cred ca durerea m-a inebunit de tot pentru ca am inceput sa scriu cantece . Aseara m-am apucat de unul si azi l-am terminat . Mintea mea vroia sa creada ca ea doar a plecat dar sufletul imi spunea cu totul alta poveste . Nu vroiam sa le cred pe niciuna dar trebuia sac red ceea ce mintea mea stia déjà . Trebuia sa ma resemnez . Dar nu puteam . Durerea avea o influenta mai mica asupra mea dar era inca prezenta.

Am pasit din nou in camera fetei mele inspirandu-I mirosul pur de pepene galben .

The next steps from Feel the life of the city :

-Mai chemat ?

-Sunt aici , Justin ! Shh .

Britney il linistes-te mangaindu-i usor parul .

Saruturile (din nou) .

Explicatiile dintre cei doi .

Justin stand cu o chitara in fata lui Brit .


-------------------------------------------------------

Ok...am cam intarziat (adika am intarziat super mult ) Dar capitolul e postat mort si copt . :)):)) Sper din tot sufletul ca a meritat sa asteptati . :) Iar acum...cate ceve despre capitol nu ? Pai plin de sentimente...Dure as putea spue , dar sper sa va placa :)) . Nu uitati sa comentati ! Xo xo Alma

6 comments:

normal ca a meritat asteptarea:X
sper s anu dureze mult pana il pui pe urmatorul..
chiar sunt curioasa ce o sa se inampla in cap urmator
cat de distrus e justin:|
ma intreb de ce au divorat parintii ei:-?
am o banuiala..dar nu stiu ce sa zic despre ea:))
cred k e cam nebuneasca..dat nu o spun aici:))
dak vrei sa o stii zi-mi pe mess:)):D

 

poza e de la minee :P si imi place mult :)
vreau sa stiiiu banuiala ta "nebuneasca" :)))

 

iubesc capitolul :X
e genial :>

 

a meritat asteptarea dar sa nu ne mai faci sa asteptam:P
ah...ai niste idei geniale:X:D

 

scuze ca n.am lasat com mai devreme..nu mergea..
asa..mi.a placut...ne.ai pus sa asteptam...a meritat...dar nu ne mai pune ink o data sa astepyam:
D

 

wow... ce fain e sa am o multime de capitole de citit.... sa nu fierb >:) dar ce ma fac knd ajung la ultimul? :((
deci superb din nou shy din nou shy din nou :X

 

Trimiteți un comentariu