scioparto=lenesule
Sporco parassita=profitor jegos
Primele licariri ale zorilor varstau cerul intunecat al noptii cu roz si verde pal.Srefan privea de la fereastra camerei sale din pensiune.Inchiriase aceasta camera pentru trapa din tavan,o trapa care se deschidea pe o platforma de pe acoperis.Acum usa aceea era deschisa si un vant rece sufla pe scara de sub ea.Stefan era imbracat,dar nu pentru ca se trezise devreme,ci pentru ca nici nu se culcase.
Tocmai se intorsese din padure,si pe o latura a ghetei mai avea lipite cateva bucatele de frunze ukmede.Le indeparta cu grija.Auzise comentariile elevilor cu o zi in urma si stia ca ii privisera lung hainele.Intotdeauna se imbraca foarte bine,nu doar din vanitate,ci pentru ca asa se cuvenea.Preceptorul lui ii spusese adeseori:"Un aristrocat trebuie sa se imbrace pe masura pozitiei sale.Daca nu o face,inseamna ca isi arata dispretul pentru ceilalti.".Toata lumea are un loc in lume,iar locul lui fusese odata in randul nobilimii.Odata.
De ce se mai gandea la lucrurile astea?Sigur,ar fi trebuit sa-si dea seama ca daca juca rolul unui elev,asta avea sa-i aduca aminte de vremea cand fusese cu adevarat elev.Acum amintirile il copleseau,intens,cu reppeziciune,ca si cum frunzarea paginile unui jurnal si privirea lui prindea,ici si colo,cate un paragraf.Una in special ii aparu vie:chipul tatalui sau cand Damon anuntase ca renunta la universitate.N-o sa uite niciodata acel moment.Nu-l mai vazuse nicicand ata de furios pe tatal sau...
"Cum adica nu te mai duci?"
Giuseppe era un om drept,dar se aprindea usor,si fiul sa mai mare ii starnea intotdeauna latura violenta.
Fiul acela isi stergea acum buzele cu o batista de matase de culoarea sofranului.
"Credeam ca pana si tu ai putea intelege o pozitie atat de simpla,tata",spuse el."Vrei sa ti-o repet in latina?"
"Damon...",incepu Stefan crispat,ingrozit de aceasta lipsa de respect.
Dar tatal il intrerupse.
"Ceea ce-mi spui tu acum e ca eu,Giuseppe,conte di Salvatori,va trebui sa dau ochii cu prietenii mei stiind ca fiul meu e un scioparto?Un iresponsabil?Un trandav care nu isi aduce contributia folositoare la bunastarea Florentei?"
Servitorii se ratrageau incet in fata furiei crescande a lui Giuseppe.
Damon nici nu clipi.
"Asa se pare.Asta daca ii poti numi prieteni pe toti cei care iti canta osanalele in speranta ca le vei imprumuta bani."
"Sporco parassita!"striga Giuseppe,ridicandu-se din scaun."Nu ajunge ca atunci cand esti la scoala iti irosesti timpul si banii?Oh,da,stiu totul despre jocurile de noroc,despre betii si femei.Si stiu ca daca n-ar fi secretarul tau si preceptorii tai,ai fi ratat fiecare curs.Dar acum vrei sa ma faci cu totul de rusine.Si de ce?De ce?"Mana lui mare se ridica brusc si il apuca pe Damon de barbie."Ca sa te poti intoarce la partidele tale de vanatoare cu soimi si copoi?
Stefan trebuia sa recunoasca:Damon nici macar nu tresari.Ramase nemiscat in stransoarea tatalui sau,un aristocrat diic cap pana-n picioare,de la bereta de o simplitate eleganta de pe capul sau pana la pelerina tivita cu hermina si pantofii din piele moale.Buza superioara ii era arcuita cu o aroganta deplina.
De data asta ai mers prea departe,isi spuse Stefan,privindu-i pe cei doi barbati care se infruntau din priviri.De data asta nici macar tu n-ai fii in stare sa iesi cu fata curata dintr-o asemenea treaba folosindu-ti farmecul.
Dar chiar atunci se auzi un pas usor in pragul camerei de lucru.Stefan se intoarse si fu orbit de ochii de lapislazuli,marginiti de gene dese.Era Katherine.Tatal ei,baronul von Swartzschild,o adusese din taramurile reci ale printilor germani in tinutul rural al Italiei,sperand ca asta o va ajuta sa isi revina dupa o lunga boala.Si din ziua in care sosise Katherine,totul se schimbase pentru Stefan.
"Imi cer iertare.N-am vrut sa deranjez."Vocea ei era dulce si limpede.Facu o miscare usoara inapoi catre usa,ca si cum ar fi vrut sa plece.
"Nu,nu pleca.Ramai:,spuse repede Stefan.
Voia sa spuna mai multe,sa o ia de mana-dar nu indraznea.Nu in prezenta tatalui sau.Tot ce putea sa faca era sa priveasca lung in acei ochi albastri ca niste geme ce erau ridicati catre el.
"Da,ramani",spuse Giuseppe ,si Stefan vazu ca expresia furioasa a tatalui sau se calmase si el ii daduse drumul lui Damon.Facu un pas inainte,indreptandu-si faldurile grele ale robei sale lungi,garnisita cu blana.
"Tatal tau ar trebui sa se intoarca astazi de la treburile lui din oras si va fi incantat sa te vada.Dar obrajii tai sunt palizi,micuta Ktherine.Sper ca nu esti iarasi bolnava?"
"Stiti ca intotdeauna sunt palida,domnule.Nu folosesc dresuri precum indraznetele voastre fete italiene."
"N-ai nevoie de ele",spuse Stefan inainte sa se poata orpi,si Katherine ii zimbi.Era atat de frumoasa.Stefan simti o durere in piept.
Tatal lui continua:
"Si te vad prea putin in timpul zilei.Atat de rar ne oferi placerea companiei tale inainte de amurg."
"Am studiile si rugaciunile pe care sa le fac in camera mea,domnule",spuse incet Katherine,lasandu-si genele lungi in jos.
Stefan stia ca asta nu era adevarat.Dar nu spuse nimic;nu avea sa-i tradeze niciodata secretul.Ea ridica din nou privirea catre tatal lui.
"Dar acum sunt aici,domnule."
"Da,da,e adevarat.Si trebuie sa ma ingrijesc ca seara aceasta sa avem o cina foarte speciala in cinstea intoarcerii tatalui tau.Damon...noi doi o sa vorbim mai tarziu."
Giuseppe ii facu semn unui servitor si iesi cu pasi mari din incapere,iar Stefan se intoarse incantat spre Katherine,caci rareori puteu vorbi fara prezenta tatalui lui sau a lui Gudren,trupesa ei doica germana.
Dar ceea ce Stefan vazu in acea clipa fu ca o lovitura puternica in stomac.Katherine zambea-acel zambet usor,tainic,pe care adeseori i-l adrese.Doar ca acum nu se uita la el.Privirea ei era indreptata spre Damon.
In acel moment,Stefan il uri pe fratelui lui,ii uri frumusetea intunecata si gratia si senzualitatea care atrageau femeile catre el precum o flacara atrage fluturii de noapte.In acea clipa vru sa-l loveasca pe Damon,sa distruga pentru totdeauna frumusetea aceea.In schimb,trebui sa stea acolo si sa o priveasca pe Katherine cum se indreapta incet catre fratele lui,pas cu pas,cu rochia ei lung de brocart atingand cu un fosnet usor pardoseala de piatra.
Si,in vreme ce el privea,Damon intinse o mana spre Katherine,avand pe buze zambetul nemilos al triumfului...
Stefan se intoarse cu o miscare brusca de la fereastra.
De ce deschidea rani vechi?Dar,chiar pe cand isi spunea asta,scoase de sub camasa lantul subtire de aur pe care il purta la gat.Mangaie cu degetul mare si aratatorul inelul atarnat de el,apoi il ridica in sus,in lumina.
Cercul ingust era lucrat cu maiestrie in aur,iar cele cinci secole scurse nu ii stersesera stralucire.Avea incrustata in el o singura piatra,un lapislazuli de marimea unghiei de la degetul mic a lui Stefan.Acum el se uita la piatra,apoi la inelul greu de argint,tot cu lapislazuli,de pe mana lui,si simti in pipt o durere familiara.
Nu putea uita trecutul,si de fapt nici nu dorea asta.In ciuda a tot ce s-a intamplase,isi amintea cu dragoste de Katherine.Dar exista o amintire pe care trebuia sa nu o tulbure,o pagina a jurnalului pe care trebuia sa nu o intoarca.Daca ar trebui sa retraiasca acea oroare,acea...monstruozitate,ar inebuni.La fel cum inebunise de durere in acea zi,acea ultima zi,cand isi privi propria damnare...
Stefan se rezema de fereastra,lipindu-si fruntea de geamul rece.Preceptorul lui avea o alta vorba:"Raul nu-si va gasi nicicand pacea.Poate ca va triumfa,dar nu-si va gasi nicicand pacea."
Oare de ce venise in Fell's Church?
Sperase sa gaseasca aici pacea,dar asta era imposibil.Nu va fi niciodata asceptat,nu se va linisti niciodata.Nu putea schimba ceea ce era.
In dimineata acea,Elena se trezi mai devreme decat de obicei.O auzea pe matusa Judith foindu-se prin camera ei,pregatindu-se sa-si faca dusul.Margaret inca mai dormea,ghemuita ca un soricel in patul ei.Elena trecu fara zgomot prin fata usii,pe jumatate deschisa,de la camera surorii ei mai mici si o lua de-a lungul coridorului pentru a iesi din casa.
Aerul era proaspat si limpede in dimineata asta;in gutui nu se aflau decat obisnuitele gaite si vrabii.Elena,care cu o seara inainte se culcase cu o durere naucitoare de cap,isi ridica fata catre cerul azuriu fara nori si respira adanc.
Se simtea mai bine decat se simtise ieri.Ii promisese lui Matt ca se intalneste cu el inainte de scoala si,desi nu astepta cu nerabdare intalnirea asta,era convinsa ca totul avea sa fie in regula.
Matt locuia la doar doua strazi de liceu.Era o casa simpla,cu barne din lemn,la fel ca toate celalate de pe acea strada,poate doar ca leaganul de pe vereanda era putin mai tocit,vopseaua ceva mai cojita.Matt era deja afara,si pentru o clipa inima ei batu mai tare la vederea lui,asa cum facuse intotdeauna.
Stiu ca nu e tot capitolul dar n-am avut timp sa transcriu tot....Promit ca intr-o saptamana termin detranscris tot capitoul....Enjoy!!!
Laura-Maria
0 comments:
Trimiteți un comentariu