Capitolul 20 din fikul Feel the life of the city

Capitolul 20

Just…don’t go

Perspectiva lui Justin

Tremura toata , lacrimile curgandu-I siroaie pe obraji. Era…distrusa . Eu eram distrus vazand-o pe ea distrusa . Am inchis usa de la camera ei si am sarit direct in pat luand-o in brate .

-Britney…Am spus eu incercand sa nu o ating .

Nu o puteam atinge pentru ca daca o faceam nu ma mai puteam controla . O iubeam prea mult pentru a o atinge o singura data . Vroiam sa ii simt mirosul racoritor si cald . Vroiam sa ii mangai parul fin si sa o tin in bratele mele . Am inghitit in sec la gandul asta si am inchis ochii . Am auzit un suspin din partea lui Britney si am simtit cum un cutit imi inpunge stomacul. Am simtit cum doua brate calde imi tin corpul in brate si am oftat deschizandu-mi ochii . Am luat-o si eu in brate infasurandu-mi bratele in jurul ei , mangaindu-I usor parul . Ma scaldam in mirsul ei pur . Am auzit-o plangand din nou cu obrazul lipit de gatul meu , lacrimile curgand de pe gatul meu pe tricou patandu-l . Nu imi pasa . Tot ceea ce ma intereseaza acum este sa o linistesc pe Britney si sa aflu ce sau cine a adus-o in starea asta . Jur ca o sa ii sparg fata .

-Justin…A suspinat ea uitandu-se adanc in ohii .

Genele ei ii erau inca ude de niste lacrimi amare . Pareau atat de lungi si perfecte . Lumina lunii strabatu camera dandu-I un strop de prospetime .

-Nu ma lasa…A soptit ea , plangand .

Doamne te rog fa-o sa se opreasca . Nu se poate rani singura din cauza …Nu stiu din cauza a ceea ce s-a intamplat .

-Britney…Te rog , fa-mi ce vrei . Loveste-ma , injura-ma , omoara-ma , dar nu plange…Asta chiar nu pot suporta .

Si eram sincer . Nu puteam sa support sa o vad in halul acesta de distrusa . Ma distrugea pe mine …Brit se uita adanc in ochii mei parca citindu-mi gandurile si apoi se apropie de mine . Se uita ba la ochii mei ba la buzele mele , eu facand acelasi lucru . Buzele noastre s-au unit formant un intreg . Mainile ei mi-am gasit ceafa , tragandu-ma si mai aproape in timp ce eu incercam sa ii sterg lacrimile care ii curgeau siraoie pe obraji . Simteam cum limba ei se incurca cu a mea , lasand un gust incredibil . Cand ma gandesc cat de prost am fost la inceput imi vine sa imi dau palme . Ne-am despartit buzele pentru mult doritul aer dar pentru mine nu era de ajuns . O iubeam prea mult pentru ai da drumul acum . Chiar daca ea ma uraste in momentul de fata , nu imi pasa . Macar pot sa ma multumesc cu un sarut furat sau ceva de genul .

Birtney s-a uitat adanc in ochii mei parca cerandu-mi ceva ce eu nu ii pot da . Un scancet i-a scapt printer buze punandu-si fruntea la baza gatului meu .

-Shh! Am spus eu strangand-o tare in brate . Sunt aici , Britney !

Perspectiva lui Britney

-Ramai ? A soptit eu .

Durerea era mult prea mare pentru a o putea suporata . Visul a fost mult prea real si mult prea ciudat . Justin fugind spre Tiffany sarutand-o si managaindu-I duios spatele in timp ce ii soptea ca o iubeste . Prea multa durere . Mult prea multa durere pe care nu o pot suporta . Simteam cum lacrimile imi cad din nou pe obraji , udandu-I tricoul lui Justin .

-Raman aici ! A spus el luandu-mi fata in mainile sale , obligandu-ma sa ma uit in ochii lui .

Puteam citi in ochii lui durerea mistuitoare si ma intrebam ce a provocat-o . E clar ca ceva se intamplase . Dar ce ? Eu trebuia sa ma simt distrusa , nu el . Dar de ce trebuia sa ma simt eu distrusa ? Justin nu insemna nimic pentru mine si eu nu insemnam nimic pentru el . Un alt junghi imi strabatu stomacul cand am spus ultima parte “ Eu nu insemnam nimic pentru el…”

Justin mi-a dat drumul pentru a se da un pic mai in spate , iar eu mi-am simtit trupul gol . Fara nimic de care se poate sprijinii . Fara …fara EL . Vroiam ca el sa ramana cu mine in seara asta pentru ca vroiam sa il stiu langa mine si pentru ca aveam nevoie de el .

Mi-am coborat ochii in jos si am vazut cum tricoul sau alb era patat de lacrimile mele , si pentru un moment chiar mi-a parut rau pentru bietul tricou . Oare daca il dadeam jos ce se intampla ? Banuiesc ca …nimic. Avand in vedere ca probabil si el vrea sa se simta mai comod cand doarme .

M-am intins fara ca macar sa ma gandesc si i-am dat tricoul peste cap , aruncandu-l pe podea . Pipetul lui era mai plat deat niciodata . Muschii fiindu-I conturati perfect . Si chiar atunci m-am pierdut …

M-am intins spre el sarutandu-l pe buze , fara nici un motiv . Stateam in genunchi mainile lui sustinandu-mi talia dreapta in timp ce ale mele se miscau lacome prin parul lui . Vroiam mai mult , trebuia sa am mai mult ! M-am lasat pe spate , lasandu-l pe Justin sa vina peste mine sarutandu-ma pe gat . Era…atat de dulce si tandru incat am uitat de toate in acel moment . Il vroiam numai pe el .

Ne-am rotit in asa fel incat eu eram deasupra lui sarutandu-l pe buze .

Perspectiva lui Justin

Trebuia sa ne oprim . Si nu pentru ca nu imi placea . Doamne , pur si simplu ma innebunea . Dar sunt mai mult decat sigur ca ea nu vrea asa ceva , iar maine dimineata va fi super nervoasa si scarbita de mine . Si nu voi mai avea parte nici macar de acel sarut furat .

-Britney…

Am vrut sa sune ca o avertizare sau ceva de genul , dar a iesit mai mult ca un geamat .

-Nu ! A spus eu incercand sa o indepartez .

Puteam sa vad durerea respingerii in ochii ei dar ce puteam face ? Stai putin …Durerea respingerii ? Ce Dumnezeu se intampla cu B. ?

-Uite …Maine avem scoala si chiar vreau sa merg la ore ok ? Fara ca tu sa ma castrezi … Mai bine dormim …Uite daca nu vrei sa stau aici pot sa ma duc in camera mea sau nu stiu…sa dorm pe canapea ?

Chiar…chiar nu vroiam sa fac asta dar era pentru binele ei…Ce era atat de greu de inteles ? Ei bine mie unul imi este destul de greu , imie ste si asa prea greu sa nu o ating aproape deloc , dar ce sa mai vorbim acum ? Cand ea pur si simplu sta peste mine , excitandu-ma la maxim ?

-Aaa…ok…Dar stai aici ! A ras ea , punandu-I capul pe pieptul meu .

-Atata timp cat vei vrea sa stau aici asta voi face , am soptit eu sarutand-o pe crestetul capului .

A chicotit usor , bagandu-si nasul in pieptul meu gol si a zambit . Respiratia i se aprofunda si mi-am dat seama ca a adormit . Cel putin asta vroiam sac red . Vroiam sa aflu ce sau cien a adus-o in starea asta . Jur ca daca e un baiat ii voi sparge fata iar daca e o fata voi uita ca e fata si voi matura parcarea scolii cu ea .

Simteam cum somnul ma prinde si pe mine asa ca am inchis incet ochii . Simteam cum usor , usor cad in vraja somnului asa ca …cu ultimele puteri am soptit :

-Te iubesc .

Si am adormit .

Perspectiva lui Britney

Aseara eram destul de adormit cand cred ca l-am auzit pe Justin soptind : “ Te iubesc . “ . Ok…gata din cauza visului cred ca am inceput sa aberez . Probabil se gandea la Tiffany sau la una dintre tarfulitele lui . Nu trebuia sa ma intereseze dar de ce imi venea sa le i-au de par si sa le fac mop , atunci ? Gata ! Trebuie sa incetez in a ma mai gandi la Justin . Pun capat aici !

Am trantit nervoasa creionul de plansa de desen si Emma se uita la mine razand .

-99 ! Brit , ai de gand sa o tii asa toata ziua ? A spus ea . Este a 99-a oara cand trantesti creionul de plansa .

-Stiu ! Dar sunt enervata !

-Acum ce s-a mai intamplat ?

-Pai…nimic important doar ca ma gandesc mult prea mult timp la Justin . Nu este el o asa mare persoana la care sa ma gandesc mereu . Stii ceva ? O sa ma axez pe deseul meu cu decorurile pentru covor sau ceva de genul sau ce dracu’ a zis profu’ !

-Stii ce cred eu ? Eu cred ca cineva s-a indragostit !!!

-Ce?!Nu!!Cum sa ma indragostesc eu de Justin ?! Nu !! Emma uiti de cine vorbim ?! E Justin , Doamne , cel care vrea sa aiba toate fetele din toata scoala dupa el .

-Mdea…ai dreptate …scuze ! Axeaza-te pe desenul tau “cu decorurile “ ! A ras Emma bagandu-si inapoi capul in plansa ei .

Gata ! Nu eram indragostita de Justin…Cred…Nu ! Nu eram ! Nu puteam fi ! Plansa …decoruri…liniste…calma Brit , calma . Am pus creionul pe hartie si am inceput sa dau conturul unor floricele pe care le-am unit intre ele .

Privirea mi-a zburat fara sa vreau spre Justin care se uita la mien zambind . De ce zambea oare ? In fine…Nu stiu de ce dar i-am zambit si eu . Chris a venit dintr-o banca din spatele meu si s-a aruncat direct in bratele lui Justin . Oare de ce m-am infuriate asa deodata ? Oare de ce vroiam sa ii rup tot parul din cap ?

Frustrata ca nu gasesc nici un raspuns am trantit din nou creionul de banca .

-100 ! A ras E. , in timp ce clopotelul suna anuntand sfarsitul orelor .

M-am ridicat rapid din banca si am simtit un junghi in stomac . Ohh Doamne ce se intampal cu mine ? Mi-am dus mana instinctive spre el incercand sa mai diminuez durerea dar nimic . Cartile mi-au cazut pe jos , eu incercand sa ma asez din nou in banca .

Am simtit cum doua maini calde ma cuprind de talie inainte de a cadea jos .

-Hei , esti ok ?

Aceea voce era inconfundabila . Dulce si blanda . Mirosul de menta ma invalui imediat si mi-am dat seama imediat de cine este .

-Aaa…cred ca…da..Merci , Justin !

-Pentru nimic !

S-a aplecat si mi-a strans cartile de jos dandumi-le inapoi .

-Thanks !

***

Ajunsa acasa si cu temele terminate m-am asezat cu leptopul pe pat uitandu-ma la un film . Cum se numea ? Aaa…da…”Bring it on : All or nothing “ . Destul de bunicel filmul .

Era aproape 20:30 cand filmul s-a terminat si telefonul imi suna :

-Alo ? Am intrebat eu ducand leptopul la locul lui , pe birou .

-Hei , draga mea !

-Ohh , mama , hei ! Ce s-a intamplat ?

-Trebuie sa vi in Londra !

-CE?!Am izbucnit eu ca un vulcan .

-Maine dimineata trebuie sa fi aici …Imi pare rau , draga mea , dar trebuie .

-De ce? Ma mut inapoi ? Nu . Te rog mama , lasa-ma aici , macar pana la sfarsitul anului . M-am smiorcait eu asezandu-ma pe pat .

-Nu , draga mea ! Trebuia sa vi sa semnezi niste hartii , o sa te intorci inapoi intr-o saptamana . Iti explic mai multe cand ajungi aici .

-Si trbuie sa fie chiar maine ?

-Da ...maine trebuie semnate .

-Aaa…ok…ne vedem pana maine la 13:00 , e bine ?

-Da , sigur ! Trebuie sa fim la Primarie pana la 15:00 .

-Bine , mama , pa !

-Pa! Ai grija de tine !

Mi-am dat ochii peste cap si am inchis telefonul .

Perspectiva lui Justin

-JENA!LOGAN!

Am auzit-o pe Britney , tipand in timp ce cobora rapid scarile .

-Esti ok , Brit ? Am intrebat eu mancand din farfuria mea niste salata .

-Nu..A mormait ea , crezand ca nu o aude nimeni ..Da..de ce? Totul e bine . Uitati , trebuie sa plec in seara asta la Londra , trebuie sa semnez niste hartii si ma intorc intr-o saptamana …Sper ca e ok ?

M-am inecat cu salata , tata batandu-ma barbateste pe spate .Cum sa plece ? Asa deodata ? Nu se poate e o gluma….

-Sigur , draga numai ca noi nu te putem duce la aeroport , te duce Justin bine ?

-Ok…A spus ea urcand repede scarile . Justin , al ora 21:30 plecam bine ?

-Aaa..da…Dar vreau sa vorbim inainte .

Am urcat scarile rapid si am intrat la ea in camera inchizand usa in urma mea .

-Cum adica , pleci ?Am intrebat-o eu total distrus.

-Uite…Justin…Nu vreau sa plec dar trebuie..Sunt constienta de lucrul asta ! Dar asta nu inseamna ca nu imi va fi dor de tot ceea ce e aici , inclusive de tine . O sa ma intorc , cat de repede pot .

Vorbea cu mine in timp ce arunca niste haien intr-un troller mare si negru . A scos dintr-un dulap un morman mare de haine negre pe care le-a aruncat pe pat . Nu putea pleca , nua cum cand aveam atata nevoie de ea . M-am dus la ea fara ca macar sa ma gandesc si am luat-o in brate . Mi-a returnat imbratisarea fara ca macar sa ezite vreo secunda si apoi ori am avut auzenii ori chiar asta a spus . Nu…Mi s-a parut ca a spus : “Cel mai dor o sa imi fie de tine …”. Sigur nu a spus asta , ea ma uraste . Cred ca subconstientul meu merge aiurea .

-Haide ! Am spus eu iesind din camera cu trollerul ei . Imbraca-te te astept jos .

Perspectiva lui Britney

Ajunsesem déjà la aeroport si eu vroiam doar sa ma intorc si sa plec acasa , exact acasa . Alaturi de Justin . Acasa unde…unde este adevarata mea familie . Aveam nevoie de el . Mereu . Si mai ales acum . Asteptam sa imi i-au bagajul si sa urc in avion in timp ce Justin se uita absent la o stewardesa care ii facea ochi dulci . Patetic .

Justin nu facea nici o miscare . Era nemiscat exact ca o statuie . Chipul ii era inexpresiv si o durere nemarginita se putea citi in ochii lui .

-Justin…Am murmurat eu dupa ce mi-am luat trollerul si ma indreptam spre linia 78 .

Se uita la mine pentru un moment iar apoi a oftat adanc .

-Britney…Doar…nu pleca…A soptit el luandu-ma din nou in brate .

Simteam caldura care radia din el . Era mult prea perfect ceea ce se intampla in aceste ultime zile .Nici eu nu vroiam sa plec. Vroiam sa stau pur si simplu aici cu el .

-Trebuie …Am reusit eu sa spun .

Gatul mi-a luat foc si tot ce imi doream la momentul actual era sa il sarut . Nimic altceva .

-Stiu .

Mi-a dat drumul punandu-si mainile pe o parte sip e alta a capului meu si m-a sarutat pe frunte . Mi-am inclestat mainile in pumni , unghile intrandu-mi in carne incercand cu tot dinadinsul sa nu il trag din ce in ce mai aproape .

Perspectiva lui Justin

-Ai grija de tine ! Am soptit eu cu buzele inca lipite de fruntea ei .

-Justin…

Mi-am lipit fruntea de a ei uitandu-ma la ochii ei inchisi .

M-a tras dur de tricou lipindu-si buzele de ale mele . M-a sarutat dulce prêt de o clipa dar apoi totul loase o cu totul alta intorsatura .Mainile mele erau pe talia ei tragand-o cat mai aproape posibil in timp ce a imi mangaia gatul .

-Zborul 12549 spre Londra pleaca in doua minute ! Imbarcarea !

Mdea…a cam stricat momentul .

-Trebuie sa plec ! A spus ea mangaindu-mi usor obrazul .

-Stiu !

Mi-a maid at un sarut rapid pe buze iar apoi s-a indepartat fancandu-mi cu mana . Parul ii sarea in sus si in jos datorita cocului neglijent pe care il avea prins la spate . Tenesii ei negri atingeau pamantul facandu-mi corpul sa vibreze . Se amesteca printre lume pana cand a disparut de tot .

A plecat . Pur si simplu a plecat . Imi simteam picioarele grele incercand sa ma indrept spre masina mea . Am urcat lovindu-mi capul de volan . Pur si simplu era prea mult . Aveam nevoie de ea . Mai ales acum cand stiu ca o iubesc . Putea sa ma mai arunce o data de la balcon pentru ca nu mi-ar pasa , as vrea numai sa fie din nou aici pe scaunul din dreapta spunandu-mi “New York-ezule “ si “Dobitocule” sis a imi spuna verde in fata cat de mult ma uraste . Sa ii simt pur si simplu prezenta . Atat .

Am ajuns acasa si am urcat incet scarile . Ai mei s euitau la televizor asa ca am auzit sigura stire pe care nu as fi vrut sa o aud .

“ –Se pare ca zborul 12549 spre Londra s-a identificat cu 55 de pasageri morti ! Dupa aproape cinci minute de decolare avionul s-a prabusit . Suntem aici la locul faptei si….”

Nu puteam asculta mai mult . Am urcat rapid la mine in camera trantind usa si lasandu-ma incet in jos . Nu era posibil ! Nu era posibil ca Britney sa fi murit !

Dar era adevarul…Purul adevar … Nu mai aveam ce face…Am pierdut-o …pentru todeauna . Lacrimile imi curgeau pe obraji in timp ce imi treceam nervos mana prin par . Parul pe care ea mereu l-a mangaiat .

The next steps from Feel the life of the city :

Niste tenesi negri pasesc intr-o casa plina de sange ,in timp ce posesoarea lor tipa : “Ce se intampla aici ?”

Justin este distrus si se plimba nervos prin camera lui fumand .

Tiffany apare stergand un mesaj de pe mess .

-Merg acasa ! Spune Britney nervoasa .

-Esti acasa ! Insista mama ei .

-Nu ! Asta nu e casa mea .

-------------------------------------------

Mdea...hai ca n-am omorat-o pe Brit stati linistiti :)):)):))Sper sa va placa capitolul si nu uitati de comentarii ! Xo xo Alma