Capitolul 27
No , I don’t wanna
fall in love with you
Perspectiva lui Britney
~Flashback~
-Jenny , ce se
intampla ? Am intrebat-o , in timp ce ea ma tragea pe holurile aglomerate ale
liceului .
Oamenii care ne
inconjurau pareau mult prea preocupati pentru a ne da orice fel de atentie .
Unii dintre baieti stateau rezemati cu coatele de dulapuri in timp ce fetele
pur si simplu ii priveau de parca ei erau cei care dominau totul . Privirile pe
care si le daruiau unii altora ma faceau sa mi se faca greata . Era ca si cand
toata superficialitatea din scoala era stransa intr-un singur colt si
exploatata la maximum . Se pare ca balurile mascate erau singurele momente in
care fiecare curva din scoala putea purta numai lenjeria ei intima si nimeni nu
putea comenta nimic despre asta . Mi-am dat ochii peste cap in timp ce am
trecut pe langa un cuplu care mi se parea pur si simplu banal . El era tipicul
surfer-ului pe care il vezi zi de zi plimbandu-se pe plajile din Malibu . Cu
parul blond care era pur si simplu un dezastru , pielea usor bronzata , si ochii
albastri care ieseau din masca sa rosie . Arata ca un mic dracusor cu pelerina
sa visinie , costumul negru si masca rosie care ii punea foarte bine in
evidenta ochii . Iubita lui , in schimb , lasa de dorit . Ai crede ca unul ca
el si-ar alege o fata simpla , normala , fara machiaj care sa ii ascunda
trasaturile frumoase ale fetei , insa nu . El a ales o fata comuna , pe care o
vedeai la fiecare colt de strada . Ochii ei verzi erau incadrati de un machiaj
extraordinar de strident si de culoare portocalie , care nu avea nici o treaba
cu rochia ei mov , insa era destul de clar ca nu imi puteam da cu parerea in
legatura cu felul in care arata , avand in vedere ca eu m-am lasat imbracata de
Jenny in rochia asta in care abea puteam sa ma misc .
Nici nu am realizat
cand am ajuns in baia de la etajul unu , pana in momentul in care spatele meu a
lovit usa puternic , trena rochiei facandu-ma sa imi pierd un pic echilibrul .
M-am uitat in sus la Jenny pentru prima data de cand m-a apucat de mana si m-a
tarat pana aici si cand am vazut-o , sangele imi inghetase in vene .
-Ce...? Insa nu am
apucat sa imi termin propozitia , fiindca am fost imediat intrerupta de
plansetul ei .
Suspinele pe care le
scotea in timp ce se indrepta spre cea mai apropiata chiuveta pentru a-si spala
chipul patat de lacrimi amare imi frangeau inima si ma faceau sa imi doresc sa
pocnesc orice nenorocit care i-a provocat reactia asta . Am privit-o cum isi
uda palmele cu apa rece ca gheata , iar mai apoi si le lipeste de fata , in
incercarea de a-si mai calma putin tremuratul corpului . Am mers in spatele ei
, atingandu-i umarul care era acoperit cu sclipici pe care ea singura l-a
aplicat probabil , inainte de a pleca de acasa . O priveam cum isi arunca apa
pe fata disperata , suspinand de parca lumea se termina . Voiam sa o intreb ce
se intamplase , insa ea mi-a luat-o inainte in momentul in care s-a intors cu
fata la mine si o privire alarmata ii acoperea chipul de pe care acum se
scurgea machiajul .
-Justin...Taylor...Gabe...A
spus ea dintr-o respiratie .
Pulsul mi se
accelerase cand a pomenit numele lui .
Si ca prin minune , nimic numai conta dacat el . Dar am incercat sa pun la o
parte toate scenariile care se derulau acum in capul meu si sa ma concentrez pe
ceea ce se intampla de fapt cu prietena mea . M-am
aplecat in spatele ei si am oprit apa care inca curgea necontrolabil si apoi
m-am uitat la chipul ei , incercand sa imi controlez expresia fetei care ma
putea da usor de gol la cat de panicata ma puteam simti in momentul asta .
-Jenny , respira .
I-am spus in momentul in care am vazut ca aerul din jurul ei nu mai era de
ajuns .
Ochii ii zburau in
toate directiile , si mainile au inceput sa ii tremure incontrolabil , la fel
ca tot restul corpului . Ma uitam la ea , nestiind ce sa fac . Gandurile mele
erau impartite in directii diferite . Ce se intampla cu Jenny ? Starea asta ii
va afecta sarcina ? S-a intamplat ceva cu Justin ? Unde era Gabe ? Si nu in
ultimul rand , ce treaba avea Taylor cu atacul ei de panica ? Si atunci m-a
lovit . La naiba...
-Hei , hei , hei . Am
soptit , apucandu-i capul in mainile mele si obligand-o sa se uite la mine .
Ultimul lucru de care am nevoie acum e o Jenny foarte insarcinata care
sa lesine in baia liceului . Privirea ei inca nu era
fixata pe mine si incepea sa isi miste capul violent in mainile mele , in timp
ce ochii ii umblau aiurea pe pereti in timp ce lacrimile ii curgeau luand
fondul de ten o data cu ele . Insa in momentul in care ochii ei tristi erau in
sfarsit atintiti asupra alor mei , cuvintele imi parasisera mintea , si orice
cuvinte linistitoare pe care acum cateva secunde le aveam se evaporasera
imediat . Cautam in ochii ei raspunsuri la intrebari pe care nici macar eu nu
stiam ca le caut .
-Uita-te la mine . I-am
spus , cand am vazut ca se pierde din nou cu firea . Ce s-a intamplat cu Taylor
?
Oricat de mult voiam
sa intreb de Justin stiam ca nu el era problema ei principala in momentul asta
, asa ca mi-am axat atentia pe Taylor . Inevitabilul s-a intamplat si atunci
cand numele lui mi-a parasit buzele , Jenny a inceput sa suspine din ce in ce
mai tare , facandu-ma sa tresar in momentul in care mi-a sarit in brate ,
plangandu-mi in umar si rostind cuvinte pe care nu le puteam intelege . Am
lasat-o sa se consume pentru ca sincer , ce puteam sa fac ? Nu stiu cat timp am
stat asa , cu ea plangand in umarul meu si cu mine mangaindu-i parul si
rostindu-i cuvinte care probabil aveau un efect asupra ei , insa fix in
momentul in care am crezut ca am reusit sa o linistesc , tipetele lui Taylor au
inceput sa se auda de pe hol , iar mai apoi bataile puternice in usa baii au
inceput . Corpul lui Jenny se tensiona imediat si imi dadu drumul ,
ridicandu-si capul din umarul meu , si privindu-ma alarmata .
-Jenny , iesi afara odata ! Iti jur , daca nu iesi , sparg usa asta si
nu imi pasa de consecinte ! A tipat Taylor din
cealalta parte a usii , facand-o pe Jenny sa ma priveasca speriata .
Mintea mea facea fel
de fel de scenarii , care mai de care mai ciudate si mai infricosatoare insa
toate implicau scoaterea lui Jenny afara de aici fara a pati nimic . Nici ea si
nici copilul . Ma uitam la ea , observand lucruri banale , precum rochia ei
rosie si pantofii ei cu toc mult prea inalt pentru situatia in care ea se va
afla pentru urmatoarele cateva luni . Am lasat privirea in jos si am observat
rochia mea care atingea podeaua si apoi rochia ei care ii atingea genunchii
dezgoliti . Si atunci m-a lovit .
-Dezbraca-te . I-am
spus deodata , intorcand-o cu spatele la mine si apucandu-i fermoarul.
Era ca si cand eu
eram alarma de dimineata iar ea era elevul obosit de clasa a cincea care nu
vrea sa mearga la scoala , fiindca a reactionat imediat , facandu-ma sa ma dau
cativa pasi inapoi in momentul in care aceasta s-a intors cu fata la mine .
-Ce ? A intrebat ea
deodata , cu vocea stinsa .
M-am uitat la ea
pentru o secunda , asteptand sa isi revina la normal cat pentru a constientiza
ceea ce urma sa spun .
-Facem schimb de
haine . Nu stiu ce s-a intamplat intre tine si Taylor , insa trebuie sa fie
destul de grav fiindca stim amandoua ca el nu reactioneaza asa fara un motiv
destul de bine intemeiat . Si cred ca la fel de bine stim amandoua cum face
cand e asa . I-am spus , intorcandu-o cu spatele la mine si apucandu-i
fermoarul rochiei , reusind sa il dau totusi jos de aceasta data .
Se misca atat de
incet in timp ce isi dadea bretele rochiei jos , incat ma facea sa ma intreb ce
se intamplase cu adevarat in timp ce ma chinuiam cu fermoarul propriei mele
rochii . Probabil ca terminase cu propriul ei morman de material , fiindca i-am
simtit mainile pe spatele meu tragand fermoarul jos mormanului meu de material .
-A incercat sa ma
loveasca . In mijlocul ringului de dans . A spus ea incet , luandu-si mainile
de pe spatele meu .
M-am intors cu fata
la ea , socata de lucrul pe care tocmai l-am auzit si i-am cautat orice semn de
durere pe fata , insa chipul ei nu schita nici o emotie . Nici macar una .
Machiajul inca ii pata fata , insa ochii ei erau goi . La fel de goi cum puteau
fii ochii unei persoane care pur si simplu isi pierduse mintile . Cred ca de
asta imi era cel mai frica . Ca Jenny sa
nu isi piarda intr-un final mintile...
-L-am implorat sa nu
dea in mine...A spus ea , privind in gol si schitand un zambet . I-am spus ca
sunt insarcinata . M-a privit razand amar , dar inca aveam senzatia ca vede
prin mine . Banuiesc ca e destul de destept incat sa isi dea seama ca nu e al
lui...Si chiar daca era al lui , chiar ar fi crezut ca l-as fi pastrat ? A zis
, sustinandu-mi privirea cu a ei , in timp ce imi dadeam rochia jos .
Am pasit afara din ea
, insa am pastrat contactul vizual cu Jenny .
-A turbat . A spus ,
intinzand mana dupa rochie si dandu-mi-o pe a ei . Era ca si cand nu ar fi
prevazut asa ceva venind . Am apucat-o si am tras-o repede pe mine , fiind in
continuare atenta la ceea ce spunea . A inceput sa vina dupa mine . Il cautam
disperata pe Gabriel...Nu cred ca a ajuns inca . Iar apoi urmatorul meu gand a
fost Justin , dar se pare ca era ocupat , dar bine merci . A spus dezgustata ,
intrand in rochia mea .
Am oftat usurata ca
baiatul meu era bine insa mi-am indreptat din nou atentia asupra lui Jenny si
asupra faptului ca trebuia sa iasa de aici inainte de a pati ceva . Ea sau
copilul . Cred ca Gabriel mi-ar lua capul
de pe umeri daca ar auzi ca din vina mea au patit ceva...
Alt val de strigate
se auzeau din nou si din nou si din nou pana in momentul in care uitasem
complet ceea ce trebuia sa fac . M-am uitat agitata in jos , incercand sa imi
pun gandurile in ordine .
-Imi ridici fermoarul
? M-a intrebat Jenny , intorcandu-se cu spatele la mine si facandu-ma atenta la
planul pe care nu cu mult timp inainte il aveam in cap .
Am privit-o pentru un
moment , procesand inca ceea ce imi spusese . Mainile imi tremurau in timp ce
ii ridicam fermoarul rochiei si am incercat sa ma calmez indeajuns de mult
incat sa imi pot pune din nou gandurile in ordine . Priveam agitata dintr-o
parte in alta a baii , nestiind care era urmatorul lucru pe care trebuia sa il
fac , iar Jenny intrebandu-ma care este planul meu , nu ajuta deloc situatia . Era
ca si cand toata camera se invartea cu mine si puteam simti cum senzatia de
greata mi se ridica pana la baza gatului , facandu-ma sa ametesc .
-Jennifer ! Afara ! Acum ! Iti jur ca am sa il omor pe bastardul care a
indraznit sa puna nu doar mana pe tine . Si dupa ce il omor pe el , crede-ma ,
Jennifer . Vin dupa tine si dupa asa zis-ul tau copil .
Jenny isi ridica
privirea din pamant si ma privea cu atata frica incat m-am dat doi pasi inapoi
. Taylor tipa din nou si Jenny se agita din ce in ce mai tare , plimbandu-se
dintr-o parte in alta a baii si injurand din cand in cand in momentele in care
Gabriel nu raspundea la telefon . Nu stiu cand si-a luat telefonul si a inceput
sa il sune neincetat , insa stiu ca incetul cu incetul incepeam sa imi revin .
Frica pe care o simteam in momentul in care Taylor a inceput sa tipe s-a
diminuat atunci cand i-am auzit vocea lui
.
-Ty , omule , las-o in pace , nu e ca si cand ar iesi afara de acolo
deodata doar pentru ca ii impui tu sa iasa . A spus
Justin , si in mintea mea deja il vedeam cum il trage pe Taylor de brat in
incercarea de a-l face sa se opreasca .
-De parca tu stii cum e . Evapora-te , Smith . Nu e problema ta . I-a raspuns el , si pot jura ca i-am auzit scrasnitul dintilor .
-Avand in vedere ca in baia aia e si fata mea , cred ca e problema mea
. A raspuns Justin cu un oftat .
Asta era ! Pe masura
ce corpul mi se calma din tremurat si vocile celor doi deveneau din ce in ce
mai stinse , planul imi reveni in cap cu forta maxima . M-am ridicat de pe
podeaua , pe care nu cu multe secunde inainte eram asezata , si mi-am ridicat
bretelele rochiei punandu-le pe umeri si intorcandu-ma cu spatele la Jenny ,
rugand-o sa ridice fermoarul . Trebuia sa profit de momentul de liniste pe care
Justin i-l impunea , fara sa isi dea seama , lui Taylor , la maxim . Jenny inca
isi incerca norocul cu telefonul acela nenorocit in timp ce eu imi priveam atat
reflexia mea in oglinda , cat si a ei . Verificam fiecare detaliu . De la felul
in care rochia statea asezata pe mine pana la felul in care mi-am asezat
buclele in asa fel incat sa fie asemanatoare cu ale ei . Probabil ca nu trebuia
sa imi fac griji pentru machiaj fiindca oricum mastile ne acopereau fetele .
M-am oprit o secunda , oftand si incercand sa aud daca Taylor era inca in
cealalta parte a usii , nervos si gata sa loveasca orice ii statea in cale ,
insa nu am auzit nimic . M-am indreptat spre usa , am pus mana pe clanta si am
privit inapoi spre Jenny .
-Nu comentezi nimic
despre siguranta mea , Jenny . Cel mai important lucru in momentul asta esti tu
si copilul acela , asa ca eu am sa ies si am sa ii distrag atentia lui Taylor
indeajuns de mult incat tu sa ai timp sa te furisezi afara de aici si sa dai se
Gabe . Am spus , privind-o fix in ochi pentru a ma asigura ca e atenta .
-Britney , dar tu...A
inceput ea , dar am oprit-o .
-Justin era acolo .
I-am spus , si nu stiu din ce motiv privirea i-a devenit goala , si a inghitit
in sec , apropand din cap .
Am dat si eu din cap
, privind-o cu ochii mariti si am apasat pe clanta usii , fara sa ma gandesc
din nou daca ceea ce faceam era bine sau nu , fiindca sincer , nu ma mai
interesa . Nu am privit in partea dreapta cand am iesit din baie , fiindca am
vazut partea stanga libera si am mers direct pe acolo , in incercarea de a iesi
afara din scoala . Dar apoi ceva ma opri . Vocea lui imi amortiza toate miscarile .
-Jenny , stai . A
spus Justin , apucandu-ma de brat .
Voiam sa ma intorc si
sa ii spun ca nu sunt Jenny , insa urmatoarele lui cuvinte m-au facut sa ma
pierd cu firea asa de tare incat nu mai stiam cum ma cheama , ce an e , sau ce
se intampla in jurul meu .
-Stiu ce ai auzit , dar nu poti sa ii spui nimic lui Britney . Nu e
treaba ta , ba chiar mai mult e treaba mea , si trebuie sa ma intelegi . Ce
vrei sa ii spun asa deodata ? Stii , Brit , iubito , acum cateva luni am facut
un pariu cu Nate ca te cuceresc , si uite ca am castigat ? M-a intrebat el
batjocoritor , dandu-mi drumul la mana .
Tot aerul imi parasi corpul intr-un suspin lung si am simtit cum gatul
imi arde in timp ce incercam sa imi pastrez calmul si sa gasesc disperata oxigenul
pe care tocmai il dadusem afara . Nu stiam ce trebuia sa fac . Sa ma intorc cu
fata la el si sa tip ca o isterica sau sa plang si sa cer explicatii . Dar se pare
ca decizia nu mai depindea de mult de mine , fiindca urmatorul lucru pe care il
stiu este ca ma uitam la el cu masca intr-o mana si cu cealalta mana peste buze
, incercand sa nu suspin din cauza dureri care imi impanzea corpul , in timp ce
siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji , atingandu-mi unghiile iar mai apoi
gatul .
-Britney...A soptit el , privindu-ma de parca era drogat .
Voiam sa cred ca e drogat , sau ca bause peste masura , chiar voiam sa
cred asta , insa nu puteam . Simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare si
probabil ca ma intindeam dupa un suport pentru ca deodata mi-a apucat mana si
s-a aplecat putin astfel incat sa ma pot sustine cat de cat . Imi venea sa tip
si sa urlu fiindca durerea din pieptul meu devenea din ce in ce mai mare si
aerul devenea din ce in ce mai inchis . Nu mai constientizam ce se intampla in
jurul meu . Orice gand indreptat spre Jenny si micutul copil din ea erau de
mult plecat , iar tot ceea ce simteam acum era durerea si mana lui care ma tinea ridicata . Pe cat de
mult voiam sa il imping si sa ii zbier in fata sa ma lase in pace pe atat m-am
intins mai mult dupa el , pana in momentul in care mainile mele stateau la
ceafa sa iar ale lui imi tineau talia , iar mai apoi spatele , lipindu-ne
corpurile . Nu stiu cum am reusit sa iau o gura mare de aer , insa imediat ce
am facut-o am regretat , pentru ca urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa
plang cu capul in gatul sau si cu mainile in parul sau ciufulit .
-Brit , papusa , imi pare rau . A suspinat Justin in parul meu ,
udandu-mi gatul cu lacrimile sale . Imi pare atat , atat de rau .
Plangeam . El tot incerca sa isi ceara iertare in timp ce eu plangeam .
Plangeam pentru mine . Pentru el . Pentru noi . Plangeam pentru faptul ca am
fost atat de proasta incat sa cred ca un baiat de New York asa ca el , s-ar
indragosti de una ca mine . Plangeam pentru toate noptile in care chiar m-am
gandit la el si la parerea lui despre mine . Pentru toate acele saruturi .
Pentru toate acele mangaieri . Pentru toate acele „Te iubesc”-uri . S-au dus .
Nici macar nu le-am avut ca sa spun ca le-am pierdut , fiindca toate astea au
fost minciuni . Minciuni pe care eu le-am crezut . Atat , atat de proasta .
-Imi pare rau , Britney . Imi pare rau . Plangea el , strangadu-ma la
pieptul lui in timp ce eu ii strangeam parul de la spatele capului atat de tare
incat ramasesem cu ceva fire in maini .
Pumnii mei ii strangeau parul atat de tare incat articulatiile mi s-au
albit , insa nu a facut nici o miscare pentru a se misca , a ramas acolo ,
soptindu-mi cuvinte care imi treceau pe langa ureche fara ca macar eu sa le
inteleg . Le auzeam , dar nu intelegeam . Nu mai intelegeam nimic . Era ca si
cum toata dragostea mea pentru el se consuma exact in acel moment , ca si cand
tot ceea ce tineam in mine iesea la iveala in cel mai urat mod posibil . Ii pare rau ? Pentru ce ? Pentru timpul
pierdut cu mine ? Pentru ca m-a fraierit ca pe ultima proasta ? Pentru toate
acele cuvine spuse aiurea ? Pentru toate noptile pe care pur si simplu le-a
pierdut cu mine in pat in loc sa mearga la curvele lui ?
I-am dat drumul , insa el inca nu era pregatit . Puteam simti asta dupa
modul in care mainile sale erau stranse in jurul taliei mele . Durerea incepea
sa fie acoperita de un sentiment ciudat de dezgust total si respingere .
-Justin...Da-mi drumul . Am soptit , incercand sa ii imping umerii ,
insa fara succes , fiindca stransoarea lui asupra mea era mult prea puternica .
-Niciodata...A suspinat cu capul in scorbitura gatului meu . Niciodata .
A spus din nou , privindu-ma in ochi .
Ma zbateam si ma miscam dintr-o parte in alta , incercand sa il dau jos
de pe mine , fiindca nu mai suportam . Era ca atunci cand citeai o carte si
ajungeai la ultimul capitol doar ca sa vezi ca autorul nu a reusit sa o termine
datorita unui deces tragic . Exact asa ma simteam eu acum . Era ca si cum
dragostea noastra a suferit un deces tragic . Tot corpul imi tremura din cauza
plansetului , insa pe cat de mult voiam sa il tin in brate , pe atat de mult nu
puteam suporta sa il vad in fata ochilor . Cred ca abea realizam ca el tocmai
imi spusese ca...si-a batut joc de mine
in tot acest timp ?
-Justin , da-mi drumul acum ! Am tipat , impingandu-l cu toata forta mea
, si reusind sa il dau la o parte de pe mine .
Voiam sa ma duc la el si sa ii dau un pumn fix in fata pentru ceea ce
imi facuse , insa nu am facut nimic . M-am uitat in ochii lui pentru un moment
lung iar apoi am dat din cap si m-am indepartat usor , dar sigur cat mai
departe de el . Baiatul asta nu are nici cea mai vaga idee de efectul pe care
il are asupra mea .
-Nu pleca...L-am auzit soptind in urma mea .
Cred ca era destul de destept sau destul de nepasator sa isi dea seama
ca orice a fost intre noi luase sfarsit pentru ca nu m-a urmat . Am plecat .
~End of the
flashback~
Asta a fost acum sase saptamani si inca imi aminteam fiecare lucru in
detaliu . Voiam sa il sterg din mintea mea . Voiam sa il uit , sa nu ma mai
gandesc la el fiindca stiam ca nu imi face deloc bine , dar nu puteam . Nu
puteam pretinde ca nu exista cand stiam prea bine ca el sta la mai putin de
cativa metrii departare de mine , in aceeasi casa . Bineinteles ca nu mi-am
parasit mai deloc dormitorul , nu pentru ca nu voiam ci pentru ca nu puteam .
Imi era greu sa respir , sa gandesc sa clipesc . Tot ceea ce vedeam in jurul
meu imi amitea de el . Ziua trecea greu si dureros insa noaptea era cel mai
greu . Noaptea , fel de fel de ganduri imi umpleau mintea , nelasandu-ma sa ma
odihnesc cum as avea nevoie . Diferite teorii isi faceau loc in mintea mea si
niciodata nu veneau singure , mereu erau urmate de sute de intrebari si de
raspunsuri care nu mai aveau nici un sens .
A incercat sa vina si sa vorbeasca cu mine dupa acea seara dar niciodata
nu il ascultam . Nu suportam sa stau la aceeasi masa cu el si sa mancam cina cu
parintii lui de parca nimic nu s-a intamplat , ce sa mai zic de stat si de
discutat ? Nici nu cred ca mai era ceva de discutat . In timpul zilei , pentru
mine totul era foarte clar . M-a mintit , si-a batut joc de mine si acum s-a
ales cu ceea ce si-a dorit , cele cateva mii de dolari pe care Nate i le
promisese . Probabil ca ceea ce il rodea pe el cu adevarat era vina . Nu am
vorbit cu el . Nu l-am privit si nu l-am bagat in seama . Cel putin nu cand
putea vedea el . Furam priviri pe ascuns asupra lui cand eram la scoala iar el
isi scotea cartile din dulap , insa de fiecare data cand il priveam , imi
aminteam si era ca si cand ceva se rupe din mine . Tot aerul imi parasea corpul
si lacrimile se adunau in ochii mei , amenintand sa iasa afara , asa ca imi
mutam rapid privirea si ma concentram pe altceva . Stiam ca m-am schimbat .
Stiam ca singurele persoane cu care stateam la scoala erau Jenny si Emma si
stiam ca nu e bine cum ma comportam , dar nu stiam ce sa mai fac . Nu stiam cum
trebuie sa fac ca totul sa fie bine din nou , fiindca nimic nu mai era bine .
Nimic nu mai era corect si nimic nu mai avea sens , totul devenea fara nici un
rost . Bineinteles ca nu am trecut cu vederea si faptul ca nu eram singura care
s-a schimbat . Si el s-a schimbat .
Puteai vedea asta dupa felul in care hainele sale deveneau din ce in ce mai
neglijente si era din ce in ce mai irascibil cu toata lumea care ii adresa
orice fel de cuvant . Parul sau era mai ciufulit decat de obicei si ochii sai
albastrii erau mai mereu dilatati , completandu-i perfect fata palida . Ma
facea sa ma intreb ce se intamplase cu adevarat cu el , dar pe cat ma interesa
mai tare , pe atat de mult nu imi pasa . Il uram . Il uram pentru ca si-a batut
joc de mine . Il uram pentru ca el parea foarte bine si fara mine , in timp ce
eu ma simteam ca o epava . Il uram fiindca m-a facut sa il iubesc . Il uram
pentru ca inca il iubesc si nu pot sa schimb asta orice as face .
Am
oftat si m-am intors pe cealalta parte a patului , incercand sa imi gasesc locul
. Mi-am ridicat capul din perna si am privit ceasul de pe noptiera . 1:26 . Cred ca iti bati joc de mine , am gandit
punandu-mi o mana peste ochi si lasand gandurile sa imi invaluie mintea . In
prima saptamana nu am facut altceva decat sa stau in pat si sa plang cu capul
in perna in timp ce el era in
cealalta parte a usii tipand la mine sa il ascult . Am stat acolo pana cand
Jenny a venit si mi-a spus sa imi revin pentru ca asta nu sunt eu . Chiar daca
a facut acel pariu , daca stateam in pat toata ziua si plangeam nu faceam
altceva decat sa ii dau satisfactie . Trebuia sa ma ridic si sa ii demonstrez
ca viata merge inainte .
Dar in momentul asta
nu stiu cui ii mai demonstram . Lui sau mie . Fiindca chiar pana acest moment
mi se pare greu pana sa si respir . E ca si cum orice fibra din corpul meu
tanjeste dupa prezenta lui . Incerca sa imi spun in fiecare zi ca il urasc , ca
nu am nici un motiv pentru care as continua sa il iubesc , dar seara mintea mea
ii cauta diferite scuze . Daca nu ma
iubea se mai lupta cu Chuck pentru mine ? Daca nu ma iubea mai statea atata
timp cu mine ? Daca nu ma iubea imi mai oferea sprijinul sau ? Dar apoi ,
gandul ca omul ar face orice pentru bani imi invaluie mintea si cad intr-o
stare mai proasta decat cea dinainte . De multe ori m-am gandit ce as putea
face pentru a indeparta durerea . Pentru ca chiar daca nu o arat , doare . Si
doare ca naiba , Incerc sa supravietuesc de dragul celor care tin la mine ,
insa inauntru sunt moarta . Orice parte din corpul meu ii apartine lui si el
stie asta . Si inca profita . Inca profita de faptul ca ii apartin . Sunt a lui
. Orice gura de aer pe care o iau , doare . Si el stie asta . Stie mult prea
bine asta . Imi vine sa il bat . Imi vine sa ma ridic de aici si sa merg la el
in camera sa il pocnesc pana ii suna apa in cap pentru ce mi-a facut pentru ca
mi-a frant inima . Mi-a frant dracului inima .
Am laut o gura mare
de aer si am lasat lacrimile sa imi cada pe obrajii rosii . Fata mea era deja
obisnuita cu genul asta de actiuni , nu era nimic nou . Telefonul imi suna de
pe noptiera si am intins mana dupa el , citind mesajul care lumina ecranul .
De la : Gabriel
Text : Vin spre tine . Acum ! Baietasul ala
care sta in camera de langa a ta ar fi bine sa inceapa sa isi spuna rugaciunile
.
Am privit mesajul citindu-l si recitindu-l . Si abea dupa cateva minute
bune , am realizat . Pentru sase saptamani eu si Jenny am incercat sa tinem
toata situatia asta ascunsa de Gabe pentru ca amandoua stim ca ar fi in stare
sa il omoare pe Justin cu sange rece , fara sa se gandeasca de doua ori . Nu
trecu mult si am putut auzi cauciucurile masinii cum se opresc brusc in fata
casei . Am aprins veioza de pe noptiera si m-am incruntat in momentul in care
lumina imi atinsese ochii .
-Britney ? A tipat Gabriel de jos . Ce nai...Ce ? A inceput el sa
intrebe in timp ce eu ma dadeam jos din pat si ieseam pe hol pentru prima data
in ultimele trei zile .
M-am indreptat spre scari si el statea acolo , aplecat peste ceva . In
jurul sau era atat de multa mizerie incat m-am intrebat daca a fost o petrecere
aici fara ca eu macar sa imi fi dat seama . Pahare sparte erau pe podea ,
acompaniate de niste cutii goale de bere , foite si cateva pungi mai mici care
aveau in ele...
-Aia e iarba ? Am intrebat , coborand scarile .
Gabe si-a ridicat privirea din pamant si s-a uitat la mine de parca nu
ii venea sa creada ca sunt acolo . L-am privit si am avut senzatia ca fiecare
gand si fiecare framantare a mea din ultimele saptamani voiau in sfarsit sa
iasa la iveala . Voiam sa plang pentru ca acesta a fost momentul in care am
realizat ca inca exista oameni carora le pasa de ce se intampla cu mine . Am
incercat sa cobor treptele , insa lacrimile imi incetosau privirea si ma
ameteau , facandu-ma sa ma prind de balustrada .
-Hei , hei , hei . A soptit Gabriel , prinzandu-mi talia in mainile sale
. Esti bine ? M-a intrebat .
Am dat din cap in semn ca nu si am lasat lacrimile tradatoare sa imi
cada pe obraji in timp ce ma prindeam de gatul lui in speranta ca intr-un final
ma voi calma . Nu stiu cat timp am stat asa , pur si simplu plangand in umarul
lui Gabriel in timp ce el ma legana , insa la un moment dat usa casei s-a
deschis si am auzit strigate . Auzeam numai voci pentru ca nu eram in stare sa
aud si ceea ce spuneau . Eram atat de obosita . Atat fizic cat si psihic ,
fiindca toata situatia asta ma omoara . E ca si cand ar trage afara viata din
mine . Gabe mi-a dat drumul , apucandu-mi fata in mainile sale si uitandu-se in
ochii mei inainte de a-mi saruta fruntea .
-E in regula , Britney . Totul o sa fie bine . Iti promit . A spus el cu
fruntea lipita de a mea , inainte de a urca putin mai sus si facand stanga spre
holul cu dormitoarele .
Stiam ce avea de gand sa faca . Avea sa mearga la Justin in camera si...Am
oftat , stergandu-mi ochii cu manecile hanoracului larg pe care obisnuiam sa il
port atunci cand eram bolnava . Cred ca inconstient asa ma
credeam...Bolnava...Bolnava din cauza lui
. Am coborat treptele , fiind curioasa sa vad cui apartineau vocile pe care
tocmai le auzisem . Jenna si Logan erau plecati la o intalnire a firmei undeva
prin Chicago de cateva zile si era aproape imposibil sa se intoarca atat de
repede . De obiceai cand plecau nu se mai intorceau pentru inca cateva
saptamani . Am facut dreapta spre bucatarie si am inghetat unde eram .
-Jen , Em...Am spus , scuturandu-mi capul . Ce faceti aici la aproape
doua dimineata ? Am intrebat , privindu-le pe cele doua .
Jenny statea pe unul dintre scaunele de la bar cu mainile intinse in
fata sa si cu niste cutii cu mancare chinezeasca care o inconjurau , in timp ce
Emma era pe jos , adunand niste cutii goale de bere si punandu-le intr-un sac
mare si negru .
-Oh , hei ! A spus Emma ridicandu-si capul , in timp ce Jenny a spus „In
sfarsit ! Mor de foame !”
Am pasit spre bar , insa piciorul mi s-a intepenit intr-o gramada mare
de tigari fumate .
-Cred ca iti bati joc de mine . Am soptit , aplecandu-ma sa le ridic .
Am mers spre Emma , si le-am aruncat in sacul pe care il tinea ,
amandoua indreptandu-ne mai apoi spre locurile libere din fata lui Jenny , care
se apucase de infulecat .
-Tine , mananca ceva . A spus Emma , in timp ce imi impingea o cutie in
fata .
Am intors capul in cealalta parte si m-am ridicat de la masa , apucand
sacul pe care nu cu mult timp inainte E. il tinea in mana si am mers in
sufragerie , incepand sa adun toata mizeria care se afla acolo . Ma intrebam ce
se intamplase in aceste trei zile in care am stat in camera mea . Bineinteles
ca inevitabilul s-a intamplat si am inceput sa ma intreb daca Justin era in regula
. Lacrimile au inceput sa imi cada imediat pe obraji , insa le-am sters imediat
, pentru ca nu voiam ca fetele sa ma mai vada plangand . Am reusit sa nu plang
in fata lor de cateva saptamani si trebuia sa reusesc si de acum incolo . Am
suspinat si m-am aplecat dupa niste cioburi .
-Stii , papusa , cand am spus ca trebuie sa mai slabesti nu m-am referit
ca trebuie sa slabesti in halul asta . Jur , zici ca esti balerina . Cand a
fost ultima data cand ai mancat ? M-a intrebat Jenny , stand in tocul usii de
la bucatarie cu cutia cu mancare in mana si cu betisoarele in cealalta mana ,
mestecand in timp ce ma privea .
Am privit-o pentru un moment lung , gandindu-ma la faptul ca tocmai imi
spusese...”papusa” . El obisnuia sa
imi spuna asa . „Hei , papusa .” , „Ce
faci , papusa ?”, „Te iubesc , papusa” . Minciuni . Lacrimile se adunau din
nou in ochii mei , iar de data asta nu am mai putut sa le ascund in timp ce ele
ma priveau ingrijorate .
-Te rog , nu imi spune asa . Am soptit simtind cum pamantul imi fuge de
sub picioare si cum ma prabusesc pe podea .
-Britney ! Au tipat , venind si prinzandu-ma .
Nu mai intelegeam ce se intampla . Ameteam in timp ce auzeam strigate .
Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca strigatele nu veneau din partea fetelor
ci de la etaj . Justin . Am deschis
larg ochii si m-am ridicat cu greu de pe podea , alergand la etaj . M-am
impiedicat de ultima treapta si am cazut , lovindu-ma la piciorul drept , insa
nu ma interesa . Am alergat spre camera lui
, uitand complet de pariu si de cat de tare durerea din pieptul meu ma
facea sa imi doresc sa ma intorc inapoi la parter unde eram in siguranta , dar
ca de obicei , nu bagam in seama acel tip de instincte .
-Loveste-ma , Gabriel ! Doar atata poti ? Oh , haide ! Stii ca merit
mult mai mult de atat ! A tipat Justin , razand batjocoritor in momentul in
care am deschis usa de la dormitorul lui .
Pumnul lui Gabe a facut contact cu fata lui , daramandu-l de tot de data
asta . Am avut impulsul de a ma duce si de a-l ajuta sa se ridice , insa o parte
din mine se bucura ca era lovit si ca probabil suferea la fel de mult cum sufar
si eu . Voiam sa il ranesc la fel de tare cum m-a ranit si el pe mine , fiindca
asta a facut . A taiat in carne vie fara sa ii pese . Si deodata , nu mai
intelegeam nimic din ce se intampla in jurul meu . Pumnii lui Gabriel zburau in
toate directiile si Justin pur si simplu statea acolo , cu fata plina de sange
si cu ochii dilatati din cauza marijuanei pe care o fumase , primind tot ceea
ce i se oferea . Incepeam sa vad negru in fata ochilor si am stiut ca m-am
pierdut in momentul in care ambii baieti au tipat la unison .
-Scoateti-o de aici !
***
Am deschis ochii , fiind inconjurata de intunericul din camera mea . Am
oftat . Nu era nimic nou . Conceptul timpului nu mai insemna nimic pentru mine
. Tot ceea ce trebuia sa fac era sa supravietuiesc , iar mai apoi sa revin in
carapacea mea de acasa . Am ridicat putin capul si am privit ceasul de pe
noptiera . 4: 12 . Am pus capul inapoi in perna si m-am uitat spre dulap . Bineinteles ca e acolo , am gandit
privindu-l cum sta cu spatele lipit de dulap si cu fata spre patul meu . Venea
in fiecare seara si statea acolo pana se crapa de ziua . Nu dormea niciodata .
Pur si simplu statea acolo si ma privea . Cateodata mai vorbea , suspinand si
cerandu-si iertare in timp ce isi aprindea cate o tigare . Fumul nu ma deranja
in mod special avand in vedere ca si eu obisnuiam sa fiu o fumatoare , insa
mereu avea bunul simt de a deschide usile balconului atunci cand fuma in
dormitorul meu . Credea ca nu il vad . Dar il vedeam . Il simteam . Fiecare
fibra din corpul meu era atrasa de el si de fiecare miscare pe care o facea .
Nu se apropia niciodata de pat . Era ca si cand ii era frica . Am simtit cum
aerul rece care venea dinspre balcon imi flutura bretonul , dandu-l la o parte
in timp ce pe el se pare ca nu il deranja frigul de la sfarsitul lui Noiembrie
. A oftat si a soptit inca un „Imi pare atat de rau” , inainte de a-si pune
capul in maini si de a suspina . Lacrimile sale udau podeaua , si acela a fost
momentul in care m-am infuriat . Dupa tot
ceea ce a facut , tot el era cel care se simtea ranit ? Cat de ipocrit poate fi
?
-Justin . Am soptit , simtind cum gatul imi arde in timp ce ii pronunt
numele , in timp ce ma ridicam in capul oaselor .
Si-a ridicat capul din pamant si m-a privit cu ochii plini de lacrimi ,
dilatati si rosii si cu parul ciufiluit , de parca nu ii venea sa creada ca
vorbeam cu el . Adevarul e ca nu i-am adresat nici un cuvant din acea seara .
-Britney . A soptit el , inghitind in sec .
Lacrimile imi curgeau pe obraji in timp ce imi puneam gandurile in
ordine .
-Iesi afara din camera mea . I-am zis calm dar dur .
A stat cateva secunde in acelasi loc , procesand probabil ceea ce tocmai
spusesem , insa mai apoi s-a ridicat oftand si s-a indreptat spre usa . Inainte
de a apasa pe clanta am vorbit din nou , privindu-l fix in ochi .
-Oh , si...-s-a uitat la mine , in timp ce lacrimile ii curgeau pe
obraji- Nu te mai intoarce niciodata .
Gata si capitolul 27
! Inca 4 capitole si se termmina si Feel the life of the city (S2) . Ma gandeam
daca ar trebuii sa fac un S3...Eh , mai vedem pana atunci . Sper ca v-a placut
acest capitol , si banuiesc ca nimeni nu citeste Nota Autorului , dar totusi am
sa va intreb doar atat . Credeti ca Britney a procedat corect ? Cum procedati voi daca
erati in locul ei?
Astept comentariile
voastre si imi pare rau ca v-am facut sa asteptati asa de mult pentru acest
capitol .
Pana data viitoare...
Kisses and Hugs .
-Silver
