Capitolul 27 din ficul Feel the life of the city (S2)

Capitolul 27

No , I don’t wanna fall in love with you

Perspectiva lui Britney

~Flashback~

-Jenny , ce se intampla ? Am intrebat-o , in timp ce ea ma tragea pe holurile aglomerate ale liceului .

Oamenii care ne inconjurau pareau mult prea preocupati pentru a ne da orice fel de atentie . Unii dintre baieti stateau rezemati cu coatele de dulapuri in timp ce fetele pur si simplu ii priveau de parca ei erau cei care dominau totul . Privirile pe care si le daruiau unii altora ma faceau sa mi se faca greata . Era ca si cand toata superficialitatea din scoala era stransa intr-un singur colt si exploatata la maximum . Se pare ca balurile mascate erau singurele momente in care fiecare curva din scoala putea purta numai lenjeria ei intima si nimeni nu putea comenta nimic despre asta . Mi-am dat ochii peste cap in timp ce am trecut pe langa un cuplu care mi se parea pur si simplu banal . El era tipicul surfer-ului pe care il vezi zi de zi plimbandu-se pe plajile din Malibu . Cu parul blond care era pur si simplu un dezastru , pielea usor bronzata , si ochii albastri care ieseau din masca sa rosie . Arata ca un mic dracusor cu pelerina sa visinie , costumul negru si masca rosie care ii punea foarte bine in evidenta ochii . Iubita lui , in schimb , lasa de dorit . Ai crede ca unul ca el si-ar alege o fata simpla , normala , fara machiaj care sa ii ascunda trasaturile frumoase ale fetei , insa nu . El a ales o fata comuna , pe care o vedeai la fiecare colt de strada . Ochii ei verzi erau incadrati de un machiaj extraordinar de strident si de culoare portocalie , care nu avea nici o treaba cu rochia ei mov , insa era destul de clar ca nu imi puteam da cu parerea in legatura cu felul in care arata , avand in vedere ca eu m-am lasat imbracata de Jenny in rochia asta in care abea puteam sa ma misc .

Nici nu am realizat cand am ajuns in baia de la etajul unu , pana in momentul in care spatele meu a lovit usa puternic , trena rochiei facandu-ma sa imi pierd un pic echilibrul . M-am uitat in sus la Jenny pentru prima data de cand m-a apucat de mana si m-a tarat pana aici si cand am vazut-o , sangele imi inghetase in vene .

-Ce...? Insa nu am apucat sa imi termin propozitia , fiindca am fost imediat intrerupta de plansetul ei .

Suspinele pe care le scotea in timp ce se indrepta spre cea mai apropiata chiuveta pentru a-si spala chipul patat de lacrimi amare imi frangeau inima si ma faceau sa imi doresc sa pocnesc orice nenorocit care i-a provocat reactia asta . Am privit-o cum isi uda palmele cu apa rece ca gheata , iar mai apoi si le lipeste de fata , in incercarea de a-si mai calma putin tremuratul corpului . Am mers in spatele ei , atingandu-i umarul care era acoperit cu sclipici pe care ea singura l-a aplicat probabil , inainte de a pleca de acasa . O priveam cum isi arunca apa pe fata disperata , suspinand de parca lumea se termina . Voiam sa o intreb ce se intamplase , insa ea mi-a luat-o inainte in momentul in care s-a intors cu fata la mine si o privire alarmata ii acoperea chipul de pe care acum se scurgea machiajul .

-Justin...Taylor...Gabe...A spus ea dintr-o respiratie .

Pulsul mi se accelerase cand a pomenit numele lui . Si ca prin minune , nimic numai conta dacat el . Dar am incercat sa pun la o parte toate scenariile care se derulau acum in capul meu si sa ma concentrez pe ceea ce se intampla de fapt cu prietena mea .      M-am aplecat in spatele ei si am oprit apa care inca curgea necontrolabil si apoi m-am uitat la chipul ei , incercand sa imi controlez expresia fetei care ma putea da usor de gol la cat de panicata ma puteam simti in momentul asta .

-Jenny , respira . I-am spus in momentul in care am vazut ca aerul din jurul ei nu mai era de ajuns .

Ochii ii zburau in toate directiile , si mainile au inceput sa ii tremure incontrolabil , la fel ca tot restul corpului . Ma uitam la ea , nestiind ce sa fac . Gandurile mele erau impartite in directii diferite . Ce se intampla cu Jenny ? Starea asta ii va afecta sarcina ? S-a intamplat ceva cu Justin ? Unde era Gabe ? Si nu in ultimul rand , ce treaba avea Taylor cu atacul ei de panica ? Si atunci m-a lovit . La naiba...

-Hei , hei , hei . Am soptit , apucandu-i capul in mainile mele si obligand-o sa se uite la mine .

Ultimul lucru de care am nevoie acum e o Jenny foarte insarcinata care sa lesine in baia liceului . Privirea ei inca nu era fixata pe mine si incepea sa isi miste capul violent in mainile mele , in timp ce ochii ii umblau aiurea pe pereti in timp ce lacrimile ii curgeau luand fondul de ten o data cu ele . Insa in momentul in care ochii ei tristi erau in sfarsit atintiti asupra alor mei , cuvintele imi parasisera mintea , si orice cuvinte linistitoare pe care acum cateva secunde le aveam se evaporasera imediat . Cautam in ochii ei raspunsuri la intrebari pe care nici macar eu nu stiam ca le caut .

-Uita-te la mine . I-am spus , cand am vazut ca se pierde din nou cu firea . Ce s-a intamplat cu Taylor ?

Oricat de mult voiam sa intreb de Justin stiam ca nu el era problema ei principala in momentul asta , asa ca mi-am axat atentia pe Taylor . Inevitabilul s-a intamplat si atunci cand numele lui mi-a parasit buzele , Jenny a inceput sa suspine din ce in ce mai tare , facandu-ma sa tresar in momentul in care mi-a sarit in brate , plangandu-mi in umar si rostind cuvinte pe care nu le puteam intelege . Am lasat-o sa se consume pentru ca sincer , ce puteam sa fac ? Nu stiu cat timp am stat asa , cu ea plangand in umarul meu si cu mine mangaindu-i parul si rostindu-i cuvinte care probabil aveau un efect asupra ei , insa fix in momentul in care am crezut ca am reusit sa o linistesc , tipetele lui Taylor au inceput sa se auda de pe hol , iar mai apoi bataile puternice in usa baii au inceput . Corpul lui Jenny se tensiona imediat si imi dadu drumul , ridicandu-si capul din umarul meu , si privindu-ma alarmata .

-Jenny , iesi afara odata ! Iti jur , daca nu iesi , sparg usa asta si nu imi pasa de consecinte ! A tipat Taylor din cealalta parte a usii , facand-o pe Jenny sa ma priveasca speriata .

Mintea mea facea fel de fel de scenarii , care mai de care mai ciudate si mai infricosatoare insa toate implicau scoaterea lui Jenny afara de aici fara a pati nimic . Nici ea si nici copilul . Ma uitam la ea , observand lucruri banale , precum rochia ei rosie si pantofii ei cu toc mult prea inalt pentru situatia in care ea se va afla pentru urmatoarele cateva luni . Am lasat privirea in jos si am observat rochia mea care atingea podeaua si apoi rochia ei care ii atingea genunchii dezgoliti . Si atunci m-a lovit .

-Dezbraca-te . I-am spus deodata , intorcand-o cu spatele la mine si apucandu-i fermoarul.

Era ca si cand eu eram alarma de dimineata iar ea era elevul obosit de clasa a cincea care nu vrea sa mearga la scoala , fiindca a reactionat imediat , facandu-ma sa ma dau cativa pasi inapoi in momentul in care aceasta s-a intors cu fata la mine .

-Ce ? A intrebat ea deodata , cu vocea stinsa .

M-am uitat la ea pentru o secunda , asteptand sa isi revina la normal cat pentru a constientiza ceea ce urma sa spun .

-Facem schimb de haine . Nu stiu ce s-a intamplat intre tine si Taylor , insa trebuie sa fie destul de grav fiindca stim amandoua ca el nu reactioneaza asa fara un motiv destul de bine intemeiat . Si cred ca la fel de bine stim amandoua cum face cand e asa . I-am spus , intorcandu-o cu spatele la mine si apucandu-i fermoarul rochiei , reusind sa il dau totusi jos de aceasta data .

Se misca atat de incet in timp ce isi dadea bretele rochiei jos , incat ma facea sa ma intreb ce se intamplase cu adevarat in timp ce ma chinuiam cu fermoarul propriei mele rochii . Probabil ca terminase cu propriul ei morman de material , fiindca i-am simtit mainile pe spatele meu tragand fermoarul jos mormanului meu de material .

-A incercat sa ma loveasca . In mijlocul ringului de dans . A spus ea incet , luandu-si mainile de pe spatele meu .

M-am intors cu fata la ea , socata de lucrul pe care tocmai l-am auzit si i-am cautat orice semn de durere pe fata , insa chipul ei nu schita nici o emotie . Nici macar una . Machiajul inca ii pata fata , insa ochii ei erau goi . La fel de goi cum puteau fii ochii unei persoane care pur si simplu isi pierduse mintile . Cred ca de asta imi era cel mai frica . Ca Jenny sa nu isi piarda intr-un final mintile...

-L-am implorat sa nu dea in mine...A spus ea , privind in gol si schitand un zambet . I-am spus ca sunt insarcinata . M-a privit razand amar , dar inca aveam senzatia ca vede prin mine . Banuiesc ca e destul de destept incat sa isi dea seama ca nu e al lui...Si chiar daca era al lui , chiar ar fi crezut ca l-as fi pastrat ? A zis , sustinandu-mi privirea cu a ei , in timp ce imi dadeam rochia jos .

Am pasit afara din ea , insa am pastrat contactul vizual cu Jenny .

-A turbat . A spus , intinzand mana dupa rochie si dandu-mi-o pe a ei . Era ca si cand nu ar fi prevazut asa ceva venind . Am apucat-o si am tras-o repede pe mine , fiind in continuare atenta la ceea ce spunea . A inceput sa vina dupa mine . Il cautam disperata pe Gabriel...Nu cred ca a ajuns inca . Iar apoi urmatorul meu gand a fost Justin , dar se pare ca era ocupat , dar bine merci . A spus dezgustata , intrand in rochia mea .

Am oftat usurata ca baiatul meu era bine insa mi-am indreptat din nou atentia asupra lui Jenny si asupra faptului ca trebuia sa iasa de aici inainte de a pati ceva . Ea sau copilul . Cred ca Gabriel mi-ar lua capul de pe umeri daca ar auzi ca din vina mea au patit ceva...

Alt val de strigate se auzeau din nou si din nou si din nou pana in momentul in care uitasem complet ceea ce trebuia sa fac . M-am uitat agitata in jos , incercand sa imi pun gandurile in ordine .

-Imi ridici fermoarul ? M-a intrebat Jenny , intorcandu-se cu spatele la mine si facandu-ma atenta la planul pe care nu cu mult timp inainte il aveam in cap .

Am privit-o pentru un moment , procesand inca ceea ce imi spusese . Mainile imi tremurau in timp ce ii ridicam fermoarul rochiei si am incercat sa ma calmez indeajuns de mult incat sa imi pot pune din nou gandurile in ordine . Priveam agitata dintr-o parte in alta a baii , nestiind care era urmatorul lucru pe care trebuia sa il fac , iar Jenny intrebandu-ma care este planul meu , nu ajuta deloc situatia . Era ca si cand toata camera se invartea cu mine si puteam simti cum senzatia de greata mi se ridica pana la baza gatului , facandu-ma sa ametesc .

-Jennifer ! Afara ! Acum ! Iti jur ca am sa il omor pe bastardul care a indraznit sa puna nu doar mana pe tine . Si dupa ce il omor pe el , crede-ma , Jennifer . Vin dupa tine si dupa asa zis-ul tau copil .

Jenny isi ridica privirea din pamant si ma privea cu atata frica incat m-am dat doi pasi inapoi . Taylor tipa din nou si Jenny se agita din ce in ce mai tare , plimbandu-se dintr-o parte in alta a baii si injurand din cand in cand in momentele in care Gabriel nu raspundea la telefon . Nu stiu cand si-a luat telefonul si a inceput sa il sune neincetat , insa stiu ca incetul cu incetul incepeam sa imi revin . Frica pe care o simteam in momentul in care Taylor a inceput sa tipe s-a diminuat atunci cand i-am auzit vocea lui .

-Ty , omule , las-o in pace , nu e ca si cand ar iesi afara de acolo deodata doar pentru ca ii impui tu sa iasa . A spus Justin , si in mintea mea deja il vedeam cum il trage pe Taylor de brat in incercarea de a-l face sa se opreasca .

-De parca tu stii cum e . Evapora-te , Smith . Nu e problema ta . I-a raspuns el , si pot jura ca i-am auzit scrasnitul dintilor .

-Avand in vedere ca in baia aia e si fata mea , cred ca e problema mea . A raspuns Justin cu un oftat .

Asta era ! Pe masura ce corpul mi se calma din tremurat si vocile celor doi deveneau din ce in ce mai stinse , planul imi reveni in cap cu forta maxima . M-am ridicat de pe podeaua , pe care nu cu multe secunde inainte eram asezata , si mi-am ridicat bretelele rochiei punandu-le pe umeri si intorcandu-ma cu spatele la Jenny , rugand-o sa ridice fermoarul . Trebuia sa profit de momentul de liniste pe care Justin i-l impunea , fara sa isi dea seama , lui Taylor , la maxim . Jenny inca isi incerca norocul cu telefonul acela nenorocit in timp ce eu imi priveam atat reflexia mea in oglinda , cat si a ei . Verificam fiecare detaliu . De la felul in care rochia statea asezata pe mine pana la felul in care mi-am asezat buclele in asa fel incat sa fie asemanatoare cu ale ei . Probabil ca nu trebuia sa imi fac griji pentru machiaj fiindca oricum mastile ne acopereau fetele . M-am oprit o secunda , oftand si incercand sa aud daca Taylor era inca in cealalta parte a usii , nervos si gata sa loveasca orice ii statea in cale , insa nu am auzit nimic . M-am indreptat spre usa , am pus mana pe clanta si am privit inapoi spre Jenny .

-Nu comentezi nimic despre siguranta mea , Jenny . Cel mai important lucru in momentul asta esti tu si copilul acela , asa ca eu am sa ies si am sa ii distrag atentia lui Taylor indeajuns de mult incat tu sa ai timp sa te furisezi afara de aici si sa dai se Gabe . Am spus , privind-o fix in ochi pentru a ma asigura ca e atenta .

-Britney , dar tu...A inceput ea , dar am oprit-o .

-Justin era acolo . I-am spus , si nu stiu din ce motiv privirea i-a devenit goala , si a inghitit in sec , apropand din cap .

Am dat si eu din cap , privind-o cu ochii mariti si am apasat pe clanta usii , fara sa ma gandesc din nou daca ceea ce faceam era bine sau nu , fiindca sincer , nu ma mai interesa . Nu am privit in partea dreapta cand am iesit din baie , fiindca am vazut partea stanga libera si am mers direct pe acolo , in incercarea de a iesi afara din scoala . Dar apoi ceva ma opri . Vocea lui imi amortiza toate miscarile .

-Jenny , stai . A spus Justin , apucandu-ma de brat .

Voiam sa ma intorc si sa ii spun ca nu sunt Jenny , insa urmatoarele lui cuvinte m-au facut sa ma pierd cu firea asa de tare incat nu mai stiam cum ma cheama , ce an e , sau ce se intampla in jurul meu .

-Stiu ce ai auzit , dar nu poti sa ii spui nimic lui Britney . Nu e treaba ta , ba chiar mai mult e treaba mea , si trebuie sa ma intelegi . Ce vrei sa ii spun asa deodata ? Stii , Brit , iubito , acum cateva luni am facut un pariu cu Nate ca te cuceresc , si uite ca am castigat ? M-a intrebat el batjocoritor , dandu-mi drumul la mana .

Tot aerul imi parasi corpul intr-un suspin lung si am simtit cum gatul imi arde in timp ce incercam sa imi pastrez calmul si sa gasesc disperata oxigenul pe care tocmai il dadusem afara . Nu stiam ce trebuia sa fac . Sa ma intorc cu fata la el si sa tip ca o isterica sau sa plang si sa cer explicatii . Dar se pare ca decizia nu mai depindea de mult de mine , fiindca urmatorul lucru pe care il stiu este ca ma uitam la el cu masca intr-o mana si cu cealalta mana peste buze , incercand sa nu suspin din cauza dureri care imi impanzea corpul , in timp ce siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji , atingandu-mi unghiile iar mai apoi gatul .

-Britney...A soptit el , privindu-ma de parca era drogat .

Voiam sa cred ca e drogat , sau ca bause peste masura , chiar voiam sa cred asta , insa nu puteam . Simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare si probabil ca ma intindeam dupa un suport pentru ca deodata mi-a apucat mana si s-a aplecat putin astfel incat sa ma pot sustine cat de cat . Imi venea sa tip si sa urlu fiindca durerea din pieptul meu devenea din ce in ce mai mare si aerul devenea din ce in ce mai inchis . Nu mai constientizam ce se intampla in jurul meu . Orice gand indreptat spre Jenny si micutul copil din ea erau de mult plecat , iar tot ceea ce simteam acum era durerea si mana lui care ma tinea ridicata . Pe cat de mult voiam sa il imping si sa ii zbier in fata sa ma lase in pace pe atat m-am intins mai mult dupa el , pana in momentul in care mainile mele stateau la ceafa sa iar ale lui imi tineau talia , iar mai apoi spatele , lipindu-ne corpurile . Nu stiu cum am reusit sa iau o gura mare de aer , insa imediat ce am facut-o am regretat , pentru ca urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa plang cu capul in gatul sau si cu mainile in parul sau ciufulit .

-Brit , papusa , imi pare rau . A suspinat Justin in parul meu , udandu-mi gatul cu lacrimile sale . Imi pare atat , atat de rau .

Plangeam . El tot incerca sa isi ceara iertare in timp ce eu plangeam . Plangeam pentru mine . Pentru el . Pentru noi . Plangeam pentru faptul ca am fost atat de proasta incat sa cred ca un baiat de New York asa ca el , s-ar indragosti de una ca mine . Plangeam pentru toate noptile in care chiar m-am gandit la el si la parerea lui despre mine . Pentru toate acele saruturi . Pentru toate acele mangaieri . Pentru toate acele „Te iubesc”-uri . S-au dus . Nici macar nu le-am avut ca sa spun ca le-am pierdut , fiindca toate astea au fost minciuni . Minciuni pe care eu le-am crezut . Atat , atat de proasta .

-Imi pare rau , Britney . Imi pare rau . Plangea el , strangadu-ma la pieptul lui in timp ce eu ii strangeam parul de la spatele capului atat de tare incat ramasesem cu ceva fire in maini .

Pumnii mei ii strangeau parul atat de tare incat articulatiile mi s-au albit , insa nu a facut nici o miscare pentru a se misca , a ramas acolo , soptindu-mi cuvinte care imi treceau pe langa ureche fara ca macar eu sa le inteleg . Le auzeam , dar nu intelegeam . Nu mai intelegeam nimic . Era ca si cum toata dragostea mea pentru el se consuma exact in acel moment , ca si cand tot ceea ce tineam in mine iesea la iveala in cel mai urat mod posibil . Ii pare rau ? Pentru ce ? Pentru timpul pierdut cu mine ? Pentru ca m-a fraierit ca pe ultima proasta ? Pentru toate acele cuvine spuse aiurea ? Pentru toate noptile pe care pur si simplu le-a pierdut cu mine in pat in loc sa mearga la curvele lui ?

I-am dat drumul , insa el inca nu era pregatit . Puteam simti asta dupa modul in care mainile sale erau stranse in jurul taliei mele . Durerea incepea sa fie acoperita de un sentiment ciudat de dezgust total si respingere .

-Justin...Da-mi drumul . Am soptit , incercand sa ii imping umerii , insa fara succes , fiindca stransoarea lui asupra mea era mult prea puternica .

-Niciodata...A suspinat cu capul in scorbitura gatului meu . Niciodata . A spus din nou , privindu-ma in ochi .

Ma zbateam si ma miscam dintr-o parte in alta , incercand sa il dau jos de pe mine , fiindca nu mai suportam . Era ca atunci cand citeai o carte si ajungeai la ultimul capitol doar ca sa vezi ca autorul nu a reusit sa o termine datorita unui deces tragic . Exact asa ma simteam eu acum . Era ca si cum dragostea noastra a suferit un deces tragic . Tot corpul imi tremura din cauza plansetului , insa pe cat de mult voiam sa il tin in brate , pe atat de mult nu puteam suporta sa il vad in fata ochilor . Cred ca abea realizam ca el tocmai imi spusese ca...si-a batut joc de mine in tot acest timp ?

-Justin , da-mi drumul acum ! Am tipat , impingandu-l cu toata forta mea , si reusind sa il dau la o parte de pe mine .

Voiam sa ma duc la el si sa ii dau un pumn fix in fata pentru ceea ce imi facuse , insa nu am facut nimic . M-am uitat in ochii lui pentru un moment lung iar apoi am dat din cap si m-am indepartat usor , dar sigur cat mai departe de el . Baiatul asta nu are nici cea mai vaga idee de efectul pe care il are asupra mea .

-Nu pleca...L-am auzit soptind in urma mea .

Cred ca era destul de destept sau destul de nepasator sa isi dea seama ca orice a fost intre noi luase sfarsit pentru ca nu m-a urmat . Am plecat .

~End of the flashback~

Asta a fost acum sase saptamani si inca imi aminteam fiecare lucru in detaliu . Voiam sa il sterg din mintea mea . Voiam sa il uit , sa nu ma mai gandesc la el fiindca stiam ca nu imi face deloc bine , dar nu puteam . Nu puteam pretinde ca nu exista cand stiam prea bine ca el sta la mai putin de cativa metrii departare de mine , in aceeasi casa . Bineinteles ca nu mi-am parasit mai deloc dormitorul , nu pentru ca nu voiam ci pentru ca nu puteam . Imi era greu sa respir , sa gandesc sa clipesc . Tot ceea ce vedeam in jurul meu imi amitea de el . Ziua trecea greu si dureros insa noaptea era cel mai greu . Noaptea , fel de fel de ganduri imi umpleau mintea , nelasandu-ma sa ma odihnesc cum as avea nevoie . Diferite teorii isi faceau loc in mintea mea si niciodata nu veneau singure , mereu erau urmate de sute de intrebari si de raspunsuri care nu mai aveau nici un sens .

A incercat sa vina si sa vorbeasca cu mine dupa acea seara dar niciodata nu il ascultam . Nu suportam sa stau la aceeasi masa cu el si sa mancam cina cu parintii lui de parca nimic nu s-a intamplat , ce sa mai zic de stat si de discutat ? Nici nu cred ca mai era ceva de discutat . In timpul zilei , pentru mine totul era foarte clar . M-a mintit , si-a batut joc de mine si acum s-a ales cu ceea ce si-a dorit , cele cateva mii de dolari pe care Nate i le promisese . Probabil ca ceea ce il rodea pe el cu adevarat era vina . Nu am vorbit cu el . Nu l-am privit si nu l-am bagat in seama . Cel putin nu cand putea vedea el . Furam priviri pe ascuns asupra lui cand eram la scoala iar el isi scotea cartile din dulap , insa de fiecare data cand il priveam , imi aminteam si era ca si cand ceva se rupe din mine . Tot aerul imi parasea corpul si lacrimile se adunau in ochii mei , amenintand sa iasa afara , asa ca imi mutam rapid privirea si ma concentram pe altceva . Stiam ca m-am schimbat . Stiam ca singurele persoane cu care stateam la scoala erau Jenny si Emma si stiam ca nu e bine cum ma comportam , dar nu stiam ce sa mai fac . Nu stiam cum trebuie sa fac ca totul sa fie bine din nou , fiindca nimic nu mai era bine . Nimic nu mai era corect si nimic nu mai avea sens , totul devenea fara nici un rost . Bineinteles ca nu am trecut cu vederea si faptul ca nu eram singura care s-a schimbat . Si el s-a schimbat . Puteai vedea asta dupa felul in care hainele sale deveneau din ce in ce mai neglijente si era din ce in ce mai irascibil cu toata lumea care ii adresa orice fel de cuvant . Parul sau era mai ciufulit decat de obicei si ochii sai albastrii erau mai mereu dilatati , completandu-i perfect fata palida . Ma facea sa ma intreb ce se intamplase cu adevarat cu el , dar pe cat ma interesa mai tare , pe atat de mult nu imi pasa . Il uram . Il uram pentru ca si-a batut joc de mine . Il uram pentru ca el parea foarte bine si fara mine , in timp ce eu ma simteam ca o epava . Il uram fiindca m-a facut sa il iubesc . Il uram pentru ca inca il iubesc si nu pot sa schimb asta orice as face .

            Am oftat si m-am intors pe cealalta parte a patului , incercand sa imi gasesc locul . Mi-am ridicat capul din perna si am privit ceasul de pe noptiera . 1:26 . Cred ca iti bati joc de mine , am gandit punandu-mi o mana peste ochi si lasand gandurile sa imi invaluie mintea . In prima saptamana nu am facut altceva decat sa stau in pat si sa plang cu capul in perna in timp ce el era in cealalta parte a usii tipand la mine sa il ascult . Am stat acolo pana cand Jenny a venit si mi-a spus sa imi revin pentru ca asta nu sunt eu . Chiar daca a facut acel pariu , daca stateam in pat toata ziua si plangeam nu faceam altceva decat sa ii dau satisfactie . Trebuia sa ma ridic si sa ii demonstrez ca viata merge inainte .

Dar in momentul asta nu stiu cui ii mai demonstram . Lui sau mie . Fiindca chiar pana acest moment mi se pare greu pana sa si respir . E ca si cum orice fibra din corpul meu tanjeste dupa prezenta lui . Incerca sa imi spun in fiecare zi ca il urasc , ca nu am nici un motiv pentru care as continua sa il iubesc , dar seara mintea mea ii cauta diferite scuze . Daca nu ma iubea se mai lupta cu Chuck pentru mine ? Daca nu ma iubea mai statea atata timp cu mine ? Daca nu ma iubea imi mai oferea sprijinul sau ? Dar apoi , gandul ca omul ar face orice pentru bani imi invaluie mintea si cad intr-o stare mai proasta decat cea dinainte . De multe ori m-am gandit ce as putea face pentru a indeparta durerea . Pentru ca chiar daca nu o arat , doare . Si doare ca naiba , Incerc sa supravietuesc de dragul celor care tin la mine , insa inauntru sunt moarta . Orice parte din corpul meu ii apartine lui si el stie asta . Si inca profita . Inca profita de faptul ca ii apartin . Sunt a lui . Orice gura de aer pe care o iau , doare . Si el stie asta . Stie mult prea bine asta . Imi vine sa il bat . Imi vine sa ma ridic de aici si sa merg la el in camera sa il pocnesc pana ii suna apa in cap pentru ce mi-a facut pentru ca mi-a frant inima . Mi-a frant dracului inima .

Am laut o gura mare de aer si am lasat lacrimile sa imi cada pe obrajii rosii . Fata mea era deja obisnuita cu genul asta de actiuni , nu era nimic nou . Telefonul imi suna de pe noptiera si am intins mana dupa el , citind mesajul care lumina ecranul .

De la : Gabriel

Text : Vin spre tine . Acum ! Baietasul ala care sta in camera de langa a ta ar fi bine sa inceapa sa isi spuna rugaciunile .

Am privit mesajul citindu-l si recitindu-l . Si abea dupa cateva minute bune , am realizat . Pentru sase saptamani eu si Jenny am incercat sa tinem toata situatia asta ascunsa de Gabe pentru ca amandoua stim ca ar fi in stare sa il omoare pe Justin cu sange rece , fara sa se gandeasca de doua ori . Nu trecu mult si am putut auzi cauciucurile masinii cum se opresc brusc in fata casei . Am aprins veioza de pe noptiera si m-am incruntat in momentul in care lumina imi atinsese ochii .

-Britney ? A tipat Gabriel de jos . Ce nai...Ce ? A inceput el sa intrebe in timp ce eu ma dadeam jos din pat si ieseam pe hol pentru prima data in ultimele trei zile .

M-am indreptat spre scari si el statea acolo , aplecat peste ceva . In jurul sau era atat de multa mizerie incat m-am intrebat daca a fost o petrecere aici fara ca eu macar sa imi fi dat seama . Pahare sparte erau pe podea , acompaniate de niste cutii goale de bere , foite si cateva pungi mai mici care aveau in ele...

-Aia e iarba ? Am intrebat , coborand scarile .

Gabe si-a ridicat privirea din pamant si s-a uitat la mine de parca nu ii venea sa creada ca sunt acolo . L-am privit si am avut senzatia ca fiecare gand si fiecare framantare a mea din ultimele saptamani voiau in sfarsit sa iasa la iveala . Voiam sa plang pentru ca acesta a fost momentul in care am realizat ca inca exista oameni carora le pasa de ce se intampla cu mine . Am incercat sa cobor treptele , insa lacrimile imi incetosau privirea si ma ameteau , facandu-ma sa ma prind de balustrada .  

-Hei , hei , hei . A soptit Gabriel , prinzandu-mi talia in mainile sale . Esti bine ? M-a intrebat .

Am dat din cap in semn ca nu si am lasat lacrimile tradatoare sa imi cada pe obraji in timp ce ma prindeam de gatul lui in speranta ca intr-un final ma voi calma . Nu stiu cat timp am stat asa , pur si simplu plangand in umarul lui Gabriel in timp ce el ma legana , insa la un moment dat usa casei s-a deschis si am auzit strigate . Auzeam numai voci pentru ca nu eram in stare sa aud si ceea ce spuneau . Eram atat de obosita . Atat fizic cat si psihic , fiindca toata situatia asta ma omoara . E ca si cand ar trage afara viata din mine . Gabe mi-a dat drumul , apucandu-mi fata in mainile sale si uitandu-se in ochii mei inainte de a-mi saruta fruntea .

-E in regula , Britney . Totul o sa fie bine . Iti promit . A spus el cu fruntea lipita de a mea , inainte de a urca putin mai sus si facand stanga spre holul cu dormitoarele .

Stiam ce avea de gand sa faca . Avea sa mearga la Justin in camera si...Am oftat , stergandu-mi ochii cu manecile hanoracului larg pe care obisnuiam sa il port atunci cand eram bolnava . Cred ca inconstient asa ma credeam...Bolnava...Bolnava din cauza lui . Am coborat treptele , fiind curioasa sa vad cui apartineau vocile pe care tocmai le auzisem . Jenna si Logan erau plecati la o intalnire a firmei undeva prin Chicago de cateva zile si era aproape imposibil sa se intoarca atat de repede . De obiceai cand plecau nu se mai intorceau pentru inca cateva saptamani . Am facut dreapta spre bucatarie si am inghetat unde eram .

-Jen , Em...Am spus , scuturandu-mi capul . Ce faceti aici la aproape doua dimineata ? Am intrebat , privindu-le pe cele doua .

Jenny statea pe unul dintre scaunele de la bar cu mainile intinse in fata sa si cu niste cutii cu mancare chinezeasca care o inconjurau , in timp ce Emma era pe jos , adunand niste cutii goale de bere si punandu-le intr-un sac mare si negru .

-Oh , hei ! A spus Emma ridicandu-si capul , in timp ce Jenny a spus „In sfarsit ! Mor de foame !”

Am pasit spre bar , insa piciorul mi s-a intepenit intr-o gramada mare de tigari fumate .

-Cred ca iti bati joc de mine . Am soptit , aplecandu-ma sa le ridic .

Am mers spre Emma , si le-am aruncat in sacul pe care il tinea , amandoua indreptandu-ne mai apoi spre locurile libere din fata lui Jenny , care se apucase de infulecat .

-Tine , mananca ceva . A spus Emma , in timp ce imi impingea o cutie in fata .

Am intors capul in cealalta parte si m-am ridicat de la masa , apucand sacul pe care nu cu mult timp inainte E. il tinea in mana si am mers in sufragerie , incepand sa adun toata mizeria care se afla acolo . Ma intrebam ce se intamplase in aceste trei zile in care am stat in camera mea . Bineinteles ca inevitabilul s-a intamplat si am inceput sa ma intreb daca Justin era in regula . Lacrimile au inceput sa imi cada imediat pe obraji , insa le-am sters imediat , pentru ca nu voiam ca fetele sa ma mai vada plangand . Am reusit sa nu plang in fata lor de cateva saptamani si trebuia sa reusesc si de acum incolo . Am suspinat si m-am aplecat dupa niste cioburi .

-Stii , papusa , cand am spus ca trebuie sa mai slabesti nu m-am referit ca trebuie sa slabesti in halul asta . Jur , zici ca esti balerina . Cand a fost ultima data cand ai mancat ? M-a intrebat Jenny , stand in tocul usii de la bucatarie cu cutia cu mancare in mana si cu betisoarele in cealalta mana , mestecand in timp ce ma privea .

Am privit-o pentru un moment lung , gandindu-ma la faptul ca tocmai imi spusese...”papusa” . El obisnuia sa imi spuna asa . „Hei , papusa .” , „Ce faci , papusa ?”, „Te iubesc , papusa” . Minciuni . Lacrimile se adunau din nou in ochii mei , iar de data asta nu am mai putut sa le ascund in timp ce ele ma priveau ingrijorate .

-Te rog , nu imi spune asa . Am soptit simtind cum pamantul imi fuge de sub picioare si cum ma prabusesc pe podea .

-Britney ! Au tipat , venind si prinzandu-ma .

Nu mai intelegeam ce se intampla . Ameteam in timp ce auzeam strigate . Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca strigatele nu veneau din partea fetelor ci de la etaj . Justin . Am deschis larg ochii si m-am ridicat cu greu de pe podea , alergand la etaj . M-am impiedicat de ultima treapta si am cazut , lovindu-ma la piciorul drept , insa nu ma interesa . Am alergat spre camera lui , uitand complet de pariu si de cat de tare durerea din pieptul meu ma facea sa imi doresc sa ma intorc inapoi la parter unde eram in siguranta , dar ca de obicei , nu bagam in seama acel tip de instincte .

-Loveste-ma , Gabriel ! Doar atata poti ? Oh , haide ! Stii ca merit mult mai mult de atat ! A tipat Justin , razand batjocoritor in momentul in care am deschis usa de la dormitorul lui .

Pumnul lui Gabe a facut contact cu fata lui , daramandu-l de tot de data asta . Am avut impulsul de a ma duce si de a-l ajuta sa se ridice , insa o parte din mine se bucura ca era lovit si ca probabil suferea la fel de mult cum sufar si eu . Voiam sa il ranesc la fel de tare cum m-a ranit si el pe mine , fiindca asta a facut . A taiat in carne vie fara sa ii pese . Si deodata , nu mai intelegeam nimic din ce se intampla in jurul meu . Pumnii lui Gabriel zburau in toate directiile si Justin pur si simplu statea acolo , cu fata plina de sange si cu ochii dilatati din cauza marijuanei pe care o fumase , primind tot ceea ce i se oferea . Incepeam sa vad negru in fata ochilor si am stiut ca m-am pierdut in momentul in care ambii baieti au tipat la unison .

-Scoateti-o de aici !

***

Am deschis ochii , fiind inconjurata de intunericul din camera mea . Am oftat . Nu era nimic nou . Conceptul timpului nu mai insemna nimic pentru mine . Tot ceea ce trebuia sa fac era sa supravietuiesc , iar mai apoi sa revin in carapacea mea de acasa . Am ridicat putin capul si am privit ceasul de pe noptiera . 4: 12 . Am pus capul inapoi in perna si m-am uitat spre dulap . Bineinteles ca e acolo , am gandit privindu-l cum sta cu spatele lipit de dulap si cu fata spre patul meu . Venea in fiecare seara si statea acolo pana se crapa de ziua . Nu dormea niciodata . Pur si simplu statea acolo si ma privea . Cateodata mai vorbea , suspinand si cerandu-si iertare in timp ce isi aprindea cate o tigare . Fumul nu ma deranja in mod special avand in vedere ca si eu obisnuiam sa fiu o fumatoare , insa mereu avea bunul simt de a deschide usile balconului atunci cand fuma in dormitorul meu . Credea ca nu il vad . Dar il vedeam . Il simteam . Fiecare fibra din corpul meu era atrasa de el si de fiecare miscare pe care o facea . Nu se apropia niciodata de pat . Era ca si cand ii era frica . Am simtit cum aerul rece care venea dinspre balcon imi flutura bretonul , dandu-l la o parte in timp ce pe el se pare ca nu il deranja frigul de la sfarsitul lui Noiembrie . A oftat si a soptit inca un „Imi pare atat de rau” , inainte de a-si pune capul in maini si de a suspina . Lacrimile sale udau podeaua , si acela a fost momentul in care m-am infuriat . Dupa tot ceea ce a facut , tot el era cel care se simtea ranit ? Cat de ipocrit poate fi ?

-Justin . Am soptit , simtind cum gatul imi arde in timp ce ii pronunt numele , in timp ce ma ridicam in capul oaselor .

Si-a ridicat capul din pamant si m-a privit cu ochii plini de lacrimi , dilatati si rosii si cu parul ciufiluit , de parca nu ii venea sa creada ca vorbeam cu el . Adevarul e ca nu i-am adresat nici un cuvant din acea seara .

-Britney . A soptit el , inghitind in sec .

Lacrimile imi curgeau pe obraji in timp ce imi puneam gandurile in ordine .

-Iesi afara din camera mea . I-am zis calm dar dur .

A stat cateva secunde in acelasi loc , procesand probabil ceea ce tocmai spusesem , insa mai apoi s-a ridicat oftand si s-a indreptat spre usa . Inainte de a apasa pe clanta am vorbit din nou , privindu-l fix in ochi .

-Oh , si...-s-a uitat la mine , in timp ce lacrimile ii curgeau pe obraji- Nu te mai intoarce niciodata .

Gata si capitolul 27 ! Inca 4 capitole si se termmina si Feel the life of the city (S2) . Ma gandeam daca ar trebuii sa fac un S3...Eh , mai vedem pana atunci . Sper ca v-a placut acest capitol , si banuiesc ca nimeni nu citeste Nota Autorului , dar totusi am sa va intreb doar atat . Credeti ca Britney a procedat corect ? Cum procedati voi daca erati in locul ei?

Astept comentariile voastre si imi pare rau ca v-am facut sa asteptati asa de mult pentru acest capitol .

Pana data viitoare...

Kisses and Hugs .

-Silver