Capitolul 23 din fikul If is my life...I will live it in my way....

Capitolul 23
Intoarcerea acasa….
Perspectiva lui Andrew

M-a urmat in liniste in mica cabana…O auzeam cum respire greu in spatele meu asa ca m-am intors cu fata la ea.
-Elena , linisteste-te….
Ea a inceput sa is idea fularul jos si caciula asezandu-le pe fotoliul.
-Andrew…Ar trebuii sa plecam…Nu e casa noastra…
-Hai mai…M-am rugat eu de ea….Nici un pic?Te rog?
-OK…a CEDAT Elena…Pana maine dimineata!Ok?
-Sigur!
M-am indreptat spre semineu si am spus:
-Elena …vezi ca trebuie sa fie niste chbrituri pe dulapul acela…Mi le dai te rog?
-Sigur!A zis ea ridicandu-se pe varfuri si aruncandu-mi mica cutiuta.
Se uita uimita la mine si apoi a spus:
-Dar tu de unde stiai unde sunt chibriturile?
M-am intors cu fata la ea si am chicotit usor.
-Andrew…A sppus ea fericita , usurata si jucausa , venind spre mine si lo mine si lovindu-am in joaca….
-Hei…e cabana unui prieten ne-a imprumutat-o pentru cateva zile….
-Te iubesc!A soptit ea sarutandu-ma usor pe buze.-Si eu te iubesc!!I-am spus eu.
Apoi am facut niste foc in semineu si era chiar foarte cald inauntru.
M-am uitat la ceas si indica aproape 23:30.Wow cand a trecut timpul?
Elena era adormita in fotoliu si eu stateam in fata focului , gandindu-ma la ce femeie buna am langa mine…
Nici nu am reusit sa ma gandesc bine ca deja doua brate mici imi mangaiau umerii.
-Hei !Am soptit eu …
-Salut!A zis Elena sarutandu-ma usor.
Nici nu imi amintesc cand am facut dragoste in fata semineului dar a fost minunat.Atingerile noastre erau calme , blanda si iubitoare!
Acum eram tot amortit pe fotoliu si Elena venea spre mine cu doua cani cu ceai.
-Mersi!Am zi eu.
-Si care e treaba cu tipul ala de la scoala?Am intrebat eu…David?Se cam uita la tine…
-Intre mine si David nu e nimic …a spus ea cu o fastasperisata…Desi…
-M-am uitat la ea din reflex…
-Desi?!?!Ha?Am intrebat eu razand.
Am tras-o in bratele mele si mi-am frecat nasul de al ei….
-Nu exista nici un desi…A spus ea razand…Animalule…
-Ei bine asta nut e opreste sa ma iubesti nu?Am intrebat eu…
-Ei bine esti animalul meu …ce pot spune?
-Dreci sunt un animal de companie nu?
-Exact!A zis ea razand eu facand o fsata de suparat!
-Glumeam , ofticosule.
*
Am ami petrecut cateva zile minunate aici iar apoi ne-am indreptat spre casa….
Era data de 31 asa ca oi ne-am gandit sa dormim putin pentru a putea prinde forte praspete ptr ceea ce vsa urma.
Ne-am dus acasaa la Elena si am adormit acolo in camera ei.
Ne—am culcat pe la 14:00 si auzeam zgomote p[rin casa pe la vreo 18:00.
Ne-am trezit repede in pozitie de atac din pat sin e-am uitat prin prejur cand deodata Elena imi arunca o privire trista.Stiam ce inseamna asta….