"Esenta"Capitolul 12-Provocari!

Primisem in sfarsit rezultatele si fusesem toti acceptati la universitate.Era jumatatea lui august si vorbiseram cu fetele sa plecam peste o saptamana ca sa avem timp sa ne acomodam cu orasul.Asa ca am fost in mare parte ocupata cu facutul bagajelor,mai ales ca acum le faceam si pe a le lui Mike.El se ocupa de bilete si acte necesare.Urma ca in weekendul dinainte sa plecam sa avem o cina cu familiile noastre si era ciudat ca trebuia sa le spun adio.Chiar daca asteptam clipa asta,ma durea.Poate doar pentru ca stiam ca imi las sora in acel camin lipsit de caldura.Dar daca nu as pleca acum cand am ocazia as ramane aici blocata pentru nu stiu cat timp.Am trecut si de acea saptamana.Era ziua plecarii.Ne-am trezit de dimineata am mancat in linistete apoi am plecat spre aeroport unde urma sa ne intalnim cu Anny si cu Ann.Am ajuns la timp la aeroport si ne-am intalnit cu fetele,apoi ne-am dus la o cafenea pentru ca mai era o ora pana pleca avionul.Dupa ce am luat fiecare o cafea ne-am asezat la o masa si am inceput sa ne facem planuri.Dupa 20 de minute Mike a primit un tefefon:
-Da??!?!CE?!!?CUM?!?!?Vin imediat!!!!
S-a ridicat in picioare foarte devastat.M-am ridicat si eu.
-Ce s-a intamplat?!?!l-am intrebat.
-Tata....a zis aproape soptit.A avut un accident de masina.Nu o sa vin cu voi...
-Ok...Fetelor...ne vedem cand lucrurile o sa fie mai bine...o sa vin cat pot de repede...va ocupati voi de tot da?!
-Nu!!!Te duci cu ele!!
-Dar..
-Nici un dar...nu vreau sa-ti stric planurile...o sa vin si eu...
-Dar trebuie sa fiu langa tine...
-Oricum stiu ca oriunde ai fi o sa fi langa mine..
-Ok...o sa-mi lipsesti...sper sa fie totul bine..
-Ok...Bye...
M-a sarutat in graba dupa care si-a luat bagajele si a plecat.
-Ar trebui sa ne indreptam si noi spre imbarcare....zise Ann.
-O sa fie bine....zise si Anny.
-Da...am zis nu prea convinsa de ce zic.
Ne-am suit in avion si la scurt timp am decolat spre Anglia.In 3 ore si jumatate eram in alta tara.Departe de tot....departe de Mike.Cum am ajuns l-am sunat.N-a raspuns.Mi-a trimis un mesaj sa-mi spuna ca e la spital si ca nu poate vorbi.O sa ma sune el.Am fost cu fetele in campusul facultatii.Am fost si ne-am interesat si primisem camera in campus si puteam deja s-o ocupam.Ni s-a dat regulamentul si ni s-a urat bun venit.Camera era destul de mare.Avea 4 paturi.Se parea ca mai urma sa stea cu noi inca o fata.In rest era foarte draguta,pe placul nostru.Regurile nu erau cine stie ce.Desi aveam camerele vizavi de ale baietilor se interzicea accesul in camerelor lor intre orele 12 noaptea si 7 dimineata,si de asemeanea nu aveam voie in baia lor deloc.Marog...nu ma puteam calma...Simteam ca nu aici trebuie sa fiu...si asa si era.M-am dus la culcare dar nu prea ma putut sa dorm.Pe la 5 dimineata am auzit un telefon.Era Mike.Am raspuns:
-DA!!!
-Hey....ce faci...?!?
-Hey...nu prea bine...tu?!?!E totul bine??!?!Ce s-a intamplat?!?!
-Tata a avut un accident...a intrat unul in el cu masina cand conducea spre servici....dar....a ramas paralizat....
-OMG!!!Nu se poate!!!Imi pare atat de rau!!!
-Mey....numai vin...raman aici...
-Da...ok...imediat vin acasa si eu...
-Nu!!!Nu vreau sa vi...nu vreau sa-ti stric planurile...
-Dar nu-mi strici nici un plan...locul meu e langa tine...
-Stiu dar...nu!!Ramai acolo te rog...!!!!
-Dar cum ramane cu noi?!?!
-Mey....sti ca te iubesc oriunde as fi...o sa continuam...stiu ca e greu...o sa-mi fie dor de tine dar...o sa ne vedem curand ok?!?!Promit ca o sa te sun in fiecare seara...si o sa vorbim prin mail...si cu prima ocazie iti fac o vizita?!?OK?!?
-Ok...o sa-mi lipsesti...enorm...
-Si tu mie....bye...!
-Bye...!