Capitolul 14 din fikul Feel the life of the city(S2)

Feel the life of the city(S2)

Capitolul 14

The best for both of us

Perspectiva lui Britney

M-am intors din reflex cu fata la el , dar imediat mi-am dorit sa nu o fi facut . Mi-as fi dorit ca acum sa imi pot aduna picioarele si sa o pot lua la fuga spre masina lu Gabriel si sa ii spun sa apese mai repede acceleratia . Dar toate aceste lucruri erau doar in imaginatia mea . Nimic nu se intampla . Pur si simplu stateam si ma uitam la brbatul inalt din fata mea , nefiind in stare sa mai spun nici un cuvant . Am inghitit in sec , dandu-ma instinctiv un pas in spate .

-Ce s-a intamplat , Britney ? M-a intrebat el , atingandu-mi umarul . Te-am speriat ?

Am incercat sa ii sustin privirea , sperand ca contactul vizual cu mine sa fie mult prea puternic pentru al suporta si sa il faca sa plece . Dar nimic nu s-a intamplat . Parca ma omaora pe mine contactul vizual , pentru ca se pare ca pe el nu il afecta cu nimic . Mi-am mutat privirea intr-o parte lasand vantul sa imi poarte parul peste obraji .

-Ce e , Brit , papusa ? Printu’ Justin nu e aici sa te salveze ? A spus Chuck rautacios , ridicandu-mi barba , obligandu-ma sa ma uit la el .

In mod normal l-as fi plesnit in secunda doi dar in momentul de fata nici macar nu imi simteam picioarele si nu cred ca aveam energia necesara sa ma cert asa ca pur si simplu am inchis ochii asteptand urmatoarea lui miscare care nu a intarziat sa apara . S-a apropiat de mine mult prea mult , asa ca am deschis ochii cand respiratia lui mi-a atins fata .

-Papusa....A soptit el din nou , venind din ce in ce mai aproape .

Nu stiam ce trebuia sa fac , in momentul de fata . Nici nu mai stiam cum ma cheama . Imi inghetase sangele in vene , dar eram sigura ca nu frigul era de vina . Chuck era de vina . El si cu obsesia lui stupida . Nu intelegeam de ce nu ne putea lasa in pace . De ce isi doarea atat de mult sa ma aiba pe mine ? Am inchis din nou ochii . Papusa...Vocea lui Justin imi rasuna in cap ca un ecou , dar intr-un fel era atat de departe incat nu puteam ajunge la ea . Nu puteam sa ma agat de acea voce pentru ca acelasi cuvant era acum pronuntat de Chuck .

-Nu imi mai spune asa ... Am reusit eu sa soptesc .

-De ce , Britney ? Nu iti place ? A spus el mangaindu-mi obrazul .

Nu stiu ce forta supranaturala m-a ajutat , dar am reusit sa ma dau un pas in spate . Din momentul in care am simtit ca sunt un pic mai departe de el , forta mi-a revenit in picioare , facandu-ma sa ma simt ...aproape invincibila .

-Pentru ca nu sunt dracului’ papusa ta ! Am spus , un pic mai tare de data aceasta .

A facut un pas mare spre mine si eu mi-am tinut respiratia . Se pare ca nu eram asa de invincibila pe cat credeam eu ca sunt . Proasta miscare , Britney ...Foarte proasta miscare ! Cum am putut crede si pentru o fractiune de secunda ca eu ii puteam face fata lui Chuck Bass ? Atat de proasta . Nu il cunosteam foarte bine ... Dar puteam sa anticipez foarte usor urmatoarea lui miscare . Avea de gand sa imi foloseasca slabiciunea impotriva mea... Drace’ ! Eram incoltita . Dintr-o data m-am simtit din nou ca o inghetata care se topeste pe sosea , dar de data aceasta stiam ca nu am nici o cale de scapare . Putea foarte bine sa ma calce si un autobuz acum pentru ca mie una nu imi pasa .

-Asculta-ma foarte bine , Britney Allen ! Mereu ai fost a mea si mereu vei fi a mea ! A tipat el punandu-si mainile pe bratele mele , zgaltanandu-ma . Nu degeaba am venit de la Londra la New York si nu degeaba m-am futut cu profa ta de psihologie azi !

Instinctul de aparare era deja activat dar creierul era dezactivat . Nu puteam decat sa stau si sa il privesc . Probabil ca puteam tipa ...dar imi era prea frica pentru a risca . Daca amenintarile nu erau singurul lucru la care Chuck se pricepea ? L-a rapit o data pe Gabriel si l-a torturat de ce nu ar face la fel si cu mine ? Frica era din ce in ce mai mare si gandul ca Justin era la nu stiu cati kilometrii departare ma ingrozea pur si simplu . Dar o parte din mine se bucura ca el nu este aici . Chiar daca ar fi fost aici ... Ce s-ar fi intamplat ? Dupa cum il cunosc , l-ar fi luat la pumni pe Chuck fara sa se gandeasca de doua ori . Stiam ca Justin nu este mai puternic decat Chuck si nici Chuck nu era mai puternic decat Justin , dar totusi..Nu puteam sa risc , punandu-l pe Justin pe post de scut uman . Asa ca da ... Era de o mie de ori mai bine ca era plecat .

-Lasa-ma in pace ! M-am plans eu , zbatandu-ma .

-De ce nu intelegi ca esti numai a mea , Britney ?! A tipat Chuck din nou . Numai a mea !

-Cred ca e timpul sa te retragi , Chuck ! A spus o voce din spatele meu .

Nu m-am intors . Imi era prea frica .

-Se pare ca nu te-ai saturat nu e asa , Gabriel ? Mereu nesatul ! Intai imi furi iubita si acum vrei sa o impartim pe Britney ?

Am simtit cum Gabriel mai face un pas fiind aproape in spatele meu dar nu m-am miscat aproape deloc . Chuck m-a zmucit , intorcandu-ma cu fata la Gabe . Incercam sa deschid din nou ochii dar nu cred ca aveam forta necesara asa ca pur si simplu am oftat .

-Britney...A soptit Gabriel .

Am deschis ochii . Nu am asteptam sa il vad cu mainiile stranse in pumni pe langa corp , dar am fost destul de surprinsa cand am vazut ca face un pas inapoi . Am oftat din nou . Daca avea de gand sa fuga era mai bine sa o faca acum , pentru ca sincer nu stiu cat de departe va duce rabdarea lui Chuck .

-Da , Gabriel ! Britney ! Spusese Chuck strangandu-mi mult prea puternic umerii .

M-am strambat .

-Sunt sigur ca Justin ar fi mai mult decat fericit sa o impartim . Dar stai putin...Daca eu pe fata , Justin pe spate tu unde o sa i-o dai ? A intrebat Chuck din nou . Ohh , da ! Oral...Buna alegere ...

Nu cred ca il mai vazusem niciodata pe Gabriel asa de furios cum parea acum .

-Da-i drumul ! A spus el tare .

-Cum doresti ! A spus Chuck , trantindu-ma de asfalt .

Cand corpul meu a facut contact cu pamantul am simtit cum ametesc usor . Nu ma puteam ridica chiar daca as fi vrut . Am ramas acolo , simtindu-ma neputincioasa . Genunchii ma dureau si palmele imi sangerau dar nu aveam forta necesara pentru a ma ridica . Am simtit cum doua maini am ridica si am stiut imediat ca cel care tocmai ma ridicase era Gabriel . Nu vroiam sa ma i-a in brate asa ca el si-a pus o mana in jurul taliei mele , destul de strans pentru a ma sustine . Mi-am pus capul pe umarul lui si i-am soptit :

-Acasa...

-Sigur ! A spus el , punandu-si mana peste umerii mei si ajutandu-ma sa merg dar fix cand sa plecam Chuck tipa dupa noi . Mi-am intors privirea spre el .

-Nu uita , Britney ! Toti cei pe care ii iubesti ! Fara exceptii ! A spus el , intorcandu-se pe calcaie si plecand .

-Haide ! A soptit Gabriel conducandu-ma pana la masina .

M-a ajutat sa urc si a inchis usa in urma mea . Mi-am lovit capul de spatarul scaunului . Priveam obosita tavanul masinii , asteptand ca G. sa intre .

-Esti ok ? A intrebat el pornind motorul .

-Banuiesc...Am soptit eu , privindu-l .

S-a uitat ingrijorat la mine pentru un moment iar apoi si-a indreptat privirea inpoi la drum . Nu stiam unde mergem dar nici nu am intrebat , pentru ca sincer nu prea imi pasa . Vroiam sa fiu cat mai departe de Chuck . Eventual afara din Univers ... Dar am impresia ca ar veni dupa mine si acolo . Drace’ ! Nu am sa scpa in viata mea de nemernicul asta . Am oftat , lipindu-mi capul de geamul masinii .

-Britney , spune dracului’ ceva ! A spus Gabriel exasperat de tacerea mea continua .

Nu stiu ce se astepta sa spun , dar cert era ca eu nu vroiam sa vorbesc . Nu in momentul acesta . Vroiam doar sa tac . Sa stau linistita in lumea mea cu gandurile mele .

-Si ce vrei sa spun , Gabe ? Ca tipul ala e un obsedat si jumatate si ca ar face si moarte de om pentru a ma avea din nou in patul lui ? Asta vrei sa iti spun ? Credeam ca stii toate lucrurile astea deja . Am explodat eu ca un vulcan .

Simteam cu furia imi face capul sa bubuie dar am incercat sa o ignor pe cat posibil . La dracu’ cu viata asta ! La dracu’ cu tot cea ce tine de New York si la dracu’ cu Chuck ! Ahh !

-Hei ! A spus Gabe , oprind masina la semafor . Calmeaza-te ! Nu am de gand sa te interoghez si cu atat mai putin sa te critic . Gezz ! Britney daca nu vrei sa vorbesti despre asta nu vorbi ! Incercam doar sa te ajut .

Spunea adevarul . Puteam simti asta . Era un sentiment ciudat pe care nu stiam sa il interpretez...Ii pasa...Si sincer in momentul de fata eu aveam nevoie de unumar pe care sa plang . Am inchis ochii .

-E mult prea mult ... Am soptit .

Deodata a oprit masina facandu-ma sa ma uit imprejur . Era intunecat . Nu puteam sa vad mare lucru . Mi-am tras genunchii la piept .

-Hei ! A spus el venind spre mine si atingandu-mi umarul . Nimic nu e prea mult pentru Britney Allen !

Chestia asta m-a facut sa zambesc . In mod normal si eu as fi spus acelasi lucru , dar acum..Acum era mult prea multa ura , mult prea multa durere mult prea multe lacrimi varsate in jurul meu . Nu mai puteam face fata situatiei . In primul rand era Chuck care nu ma lasa sa respir aproape deloc si apoi era Justin .... Care mereu ma proteja . Nu stiam ce sa mai fac . Totul era mult prea confuz .

-Nu stiu ce sa mai fac , Gabriel ! Am marturisit eu . Totul e prea incetosat . Pe de o parte vreu sa il potejez pe Justin fugind direct in ratele lui Chuck , iar pe de alta parte imi e mult prea frica sa merg la el .

-Dar...Ce s-a intampalt , Brit ? De ce esti atat de speriata de Bass ?

Ma gandeam daca as facebine spunandu-i adevarul . Aveam incredere in Gabe...Dar....Inca era un fel de strain .

-Ma violat...Am reusit eu sa soptesc , intr-un final .

-CE?! A tipat Gabe . CAND ?!

-Acum cativa ani....Eram in a 10-a .

-Nemernicul ! A spus G. nervos dand cu pumnul in volan .

Nu ii intelegeam deloc furia . De ce era el furios ? Doar daca .... Nu se indragostise si el de mine ... La dracu’ ! De ce nu se terminau odata belelele ?! De ce ?! De ce nu puteam fi pur si simplu o fata normala . Pentru ca sunt Britney Allen .

-Imi pare rau...Am soptit , strangandu-mi si mai tare genunchii .

-Hei ! A spus el atingandu-mi unul dintre genunchii . Hai sa ne distram , ok ?

M-am incruntat .

-Ce ? Am intrebat confuza .

-Haide ! A spus coborand din masina .

Am coborat si eu iar Gabriel a venit langa mine , punandu-si o mana peste umerii mei . Ma simteam bine...Protejata...Am mers aproape 100 de metri pana cand sa ajungem intr-un loc puternic luminat .

-Un parc de distractii ? Am ras eu .

Doar ideea ca Gabe m-a adus aici m-a facut sa bufnesc in ras .

-Ce crezi ca eu am mai multa minte decat tine ? Haide !!! Spune-mi ca ramanaem !!! Da ? A intrebat el facand ochii de copil .

Am stat un moment si m-am gandit , iar apoi am zambit .

-Dupa ce imi cumperi o vata de zahar ! Am ras .

A ras si el .

-Haide , Gabe ! Am tipat eu , razand .

-Dar , Brit imi e frica ! Tu vezi ce scrie pe el ? „Dead and Gone ! „ Sunt singurul caruia ii este frica ? A intrebat el .

Stateam la coada de la Mountain-Rus de aproape un sfert de ora , dar nu imi pasa . Vroiam sa ma dracu’ pe el !

-Da , esti singurul caruia ii este frica ! Au spus aproape toti oamenii care stateau la coada .

-Ohh , drace’ !

-Haide ! Am spus eu trangandu-l spre masinuta .

Ne-am urcat si un tip inalt cu o sapca rosie pe cap ne-a legat centurile de siguranta . Cand s-a apropiat de mine i-am soptit ceva la ureche si el a aprobat , dand din cap .

-Ce i-ai spus ? A intrebat Gabriel speriat tinandu-se de bara din fata noastra .

-Nimic ! Am chicotit dand din umeri .

Am pornit urcarea spre varful caruselului si cand am ajuns in varf Gabe tremura ca o piftie .

-Brit ? A intrebat el .

-Si eu te iubesc ! Am ras , cand am inceput sa coboram cu o viteza colosala .

-AAA !!!!!!! A tipat Gabriel .

Adrenalina imi curgea prin vene , facandu-ma sa ma simt bine .

Si deodata ne-am oprit . Eu stiam despre ce e vorba dar Gabe s-a panicat ca dracu’ .

-Aaaa !!! Ti-am zis eu ! Ti-am zis eu ! Ce dracu’ putea insemna „Dead and Gone „ ?! Brit !!!! Vreau la mama !!!!

-Mata e...ei bine nu stiu unde e dar stai calm ! Am ras eu .

-Deci , nu ! Gabriel nu vreau in „Casa Groazei” ! O sa fac pe mine daca intru acolo !

-Atunci hai sa cumparam un pampers ! A ras el .

-NUU !!! Am tipat eu cand m-a bagat in acea casa sinistra si intunecata .

Dupa toate peripetiile cu parcul de sidtractii am fost mai mult decat bucuroas sa ma vad in apartamentul lui gabriel si mai presus de toate in pat cu patura pana la gat . Am oftat inchizand ochii . Dar nici nu am adormit bine ca aud niste bufnituri la capul patului in care dormeam . Ce dracu’ ?! Uhh , ahh , aaa , ohh !

-Gabe....Am soptit eu . Gabe !

-Aaa ? Amm ... da ! A raspuns el venind in dormitor .

-Ce dracu’ se aude !? Am intrebat trangand si mai tare patura pe mine .

-Ce ?! Aaaa asta ? Nu iti face griji sunt doar vecinii . Asa fac de obicei .

(:O)

-Ce ?!

-Culca-te Britney !

Nu l-am ascultat . Si din nou numele lui Chuck imi aparu in minte asa ca nu am stat de doua ori pe ganduri si m-am ridicat din pat . Trebuia sa pun capat situatiei ... Mi-am luat geaca alba si am iesit in liniste din apartamentul lui Gabriel .

Am luat un taxi si am ajuns in mai putin de 20 de minute la Emipre , urcand spre apartamentul lui Chuck .

-Mai , mai ! Ce cauti aici , Britney papusa ? M-a intrebat el cand am intrat .

-Am venit sa pun capat a tot ceea ce faci tu ! O data pentru todeauna !

-Ohh pai...

-Spune-mi ce sa fac ca sa ne lasi dracului’ in pace ! Am tipat .

-Pai...poti incepe prin a-ti da’ acea geaca jos si .... poti continua cu restul hainelor .

Nu am stat de doua ori pe ganduri si mi-am dat geaca jos , lasand-o sa cada pe parchet .

Hello ! Nu am lungesc cu nota de autor ! Vreau doar sa va spun ca acesta este ultimul capitol postat de mine pe anul 2010 . Sper sa ne vedem si la anul si sa fim la fel de ....capabili J . Eu pentru a scrie iar voi pentru a citi .

P.S. Nu uitati sa comentati

-Silver .

Happy New Year!!!!

Alma si Laura-Maria va doresc ca anul ce vine sa plutiti de fericire,si norii toti sa va astearna scara vrajita sub talpi,sa puteti ajunge la coltul de luna de care stau agatate toate implinirile voastre!La multi ani!!!
Kiss&Hugs-Alma&Laura

Capitolul 13 din fikul Feel the life of the city(S2)

Feel the life of the city(S2)

Capitolul 13

Not such a ordinary boy

Perspectiva lui Justin

Plecam . Cateva zile mi se pareau o eternitate , dar trebuia sa fac fata . Pentru bunicul meu . Pentru singurul care a crezut vreodata cu adevarat in mine . Nu invinovateam pe nimeni de moartea lui , cu atat mai putin pe Britney . Dar nu stiam cum sa opresc acea parte a mintii mele care tipa ca intr-un fel putea fi vine ei . Mi-am scuturat rapid capul intr-o parte si intr-alte inlaturand acel gand . Britney nu are nici o vina . Continuam sa imi repet in gand , sperand ca intr-un sfarsit sa inteleg acest lucru . Probabil ca .... Si atunci numele lui mi-a rasunat in cap ca un ecou . Chuck . Nu a fost vine lui Britney ... Cel putin nu intentionat ... Chuck . Lupta aceasta continuua dintre mine si el putea oare duce al decesul bunicului ? Negam cu toata fiinta mea acest lucru , dar nu pentru ca vroiam sa cred ca Chuck e nevinovat , ci pentru ca vroiam sa cred ca Britney e nevinovata . Ahh , drace’ ! Trebuia sa incetez in a mai baga-o pe Brit in rahatul asta cu bunicul meu .

Telefonul mi-a vibrat in buzunar si am stat un moment gandindu-ma daca ar trebuii sa raspund sau nu . Dar l-am scos din buzunar si am raspuns .

-Alo ? Am raspuns eu , usor plictisit .

-Neata , Justin ! Ai plecat ?

-Da , Gabe ! Poti sa te duci acum .

-Ok , mai vorbim .

-Stai ! ...Ai grija de ea...

-Sigur ! A spus Gabriel inchizand .

Am oftat bagand telefonul inapoi in buzunar . Speram ca mama si tata , care stataeau pe locurile din fata ale masinii , sa nu fi fost prea atenti la conversatia pe care tocmai o avusesem cu Gabe la telefon . Nu au spus nimic asa ca am dedus de unul singur ca nu au fost atenti deloc . Am stat un moment si m-am gandit la ceea am facut . L-am trimis pe Gabe sa aiba grija de Britney , exact pentru faptul ca eu eram plecat din oras si mai era si Chuck pe acolo . Dar putam avea oare incredere in Gabriel ? O parte din mine credea ca am facut bine ca am trimis pe cineva sa aiba grija de Britney ...Dar cealalta parte din mine urla ca am fost un prost pentru ca am trimis tot un barbat sa o apere . Mi-am dat ochii peste cap . Atat de patetic .

-JUSTIN ! A tipat tata , oprind masina .

-Da , ma , te aud , nu trebuie sa tipi la mine ! Am spus nervos .

-Cobora odata din masina !

Am oftat si am coborat in parcarea aeroportului . Nu stiu de ce eram asa irascibil in ultimul timp , dar nici nu vroiam sa imi pierd timpul gandindu-ma la chestia asta .

Ajunsesem la aeroport in ultimul moment asa ca a trebuit sa alergam putin pentru a prinde avionul , dar acest lucru nu m-a deranjat prea tare ... In plus o faceam pentru bunicul meu . Imbarcati si cu centurile puse am pornit zborul spre Boston . Incidentele neplacute nu au incetat sa apara , acestea incepand cu tipa blonda care tot se uita la mine . Si nu asta era problema . Problema era ca ma sorbea din priviri pe tot parcursul zborului . Si daca ma gandeam mai bine nici macar asta nu era adevarata problema . Adevarata problema era ca Britney nu era aici . Nu era aici sa...sa ma marcheze ca fiind al ei . Nu era aici sa imi indrepte usor fata spre a ei , sa imi zambeasca iar apoi sa am sarute . Nu era aici sa isi aseze mainile in parul meu , tragandu-ma din ce in ce mai aproape , facandu-ma sa imi pierd mintile .Imi doream ca pur si simplu sa fie aici pentru a ma face sa uit de tot si de toate .

Ma simteam ca un mare nenorocit in momentul de fata . Nu puteam sa o folsesc pe Birt pe post de consolare . Ea era ...unica...era ...Drace’ ! Era fata mea . Nu puteam sa ma uit in ochii aceia cafenii si sa o mint . Sa ii zic ca o iubesc si acest lucru sa nu fie adevarat .O iubeam . Mai mult decat orice . Si nu suportam sa stiu ca sunt departe de ea , chiar si pentru vreo doua sau trei zile . Vroiam sa o simt in bratele mele , unde mai mult ca sigur ca va fi in siguranta mereu .

Si atunci m-a lovit . Pariul ! Rahat ! Mereu trebuia sa fie ceva la mijloc . Mereu trebuai sa fie ceva acolo care sa ma impiedice in a fi cu persoana pe care o iubesc cel mai mult . Am suspinat.

Incepeam sa regret faptul ca am plecat . Dar nu cred ca mai era cale de intoarcere acum . Nu acum cand avionul decolase si eu eram urmarit de o Barbie care mai mult semana cu Chucky , papusa ucigasa . Mi-am dat ochii peste cap si am scos telefonul din buzunar incercand sa imi fac de lucru . Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit la ceas . 9:36 . Am oftat . Mai mult ca sigur ca papusa mea era la ore acum . Mi-am ridicat ochii spre Chucky care am privea intens .

-Doresti ceva ? M-am trezit eu vorbind .

Respiratia i s-a oprit cand mi-a auzit vocea . Tarfa . Imi tipa mintea .

-Aaa...aaa...nu...S-a balbait ea mutandu-si privirea intr-o parte .

Am zambit . Ei bine ... Macar nu am simt asa de spionat acum . Mi-am scos iPod-ul si mi-am bagat castile in urechi incercand pe cat posibil sa prind cateva minute ora de somn sau de liniste . Parintii mei erau atat de sclifositi incat nu puteau sa conduca doua ore pana in Boston ! Nuuu ! A trebuit sa mergem cu avionul pentru 10 minute . Mi-am dat ochii peste cap . Mi-am lasat corpul sa se relaxeze sub ritmurile nebunesti ale celor de la The Fallen . Nici nu inchisesem bine ochii ca deodata am simtit doua maini pe pantalonii mei . Ce mama dracului’ ?! Am deschis rapid ochii simtind cum furia imi curge prin vene . Stewardesa imi lua centura si mi-o lega , atingandu-mi intentionat penisul . M-am incruntat la ea si parca ii spuneam din priviri Nu vrei sa o si sugi ? Daca tot esti asa de dornica ! Normal ca eram sarcastic , dar se pare ca ea nu si-a dat seama de chestia asta cand m-a privit pe sub genele alea care maia veau un pic si ii dadeau capul in jos .

-Ce se intampla ? Am intrebat eu , incercand sa imi mentin vocea calma .

-Aterizam ... A raspuns-m-am uitat in jos la ecusonul ei- Mona , incercand sa para sexy .

Si bineinteles ca fiind destul de inculta a crezut ca ma uitam la sanii ei in loc sa ma uit la ecuson . Asta i-a luminat fata complet .

-Ok , am inteles ! Poti sa pleci acum ! Am spus putin mai tare .

-Esti sigur ca nu e altceva cu care pot sa te ajut ? M-a intrebat , lasandu-se in jos , astfel incat sa ii vad perfect decolteul . Ma intreb...Daca as vomita in el ce s-ar intampla ? Ar tipa spunandu-mi ca sunt un mare nemernic sau s-ar hiperventila pentru ca voma mea a atins-o ? Am chicotit la gandul asta . Dar se pare ca aceasta „Mona mulge vaca” m-a inteles cu totul gresit . S-a apropiat din ce in ce mai mult .

-Da , sunt sigur ! Am spus lipindu-ma cu spatele de scaun , astfel incat sa fiu la o distanta de la care puteam respira linistit fara sa ii simt parfumul ala ingrozitor de cirese .

Am expirat .

S-a intors pe calcaie si a plecat mai departe , unduindu-si soldurile si intorcand din cand in cand capul spre mine pentru a fi sigura ca o privesc . Dar nu am facut-o pentru prea mult timp . Nu ma atragea deloc . Si numai cand ma gandesc la parfumul ala de cirese imi vine sa stranut . Imi doream sa simt mirosul de pepene galben a lui Britney nu mirosul de cirese al Monei , sau cum o chema .

Dupa ceva timp in care blonda din fata mea inca imi punea nervii la incercare , privindu-am intens , am aterizat . Cred ca mi-a luat mai putin de zece secunde sa ma ridic de pe scaun si sa ies din avion .

Parintii mei era asa de tacuti incat aveam senzatia ca mergem la o inmormantare . De fapt...Chiar mergem la o inmormantare . Drace’ ! Am mers toti in liniste spre o masina pe care tata a inchiriat-o si am urcat in ea continuandu-ne drumul spre cimintir .

Mi-am lipit capul de geamul rece al masinii si m-am lasat putin purtat de val . Priveam oamenii care mergeau fara nici o grija spre locul de munca sau chiar elevii care mergeau spre scoala . Am oftat . Fara nici o problema . Mi-as fi dorit sa fiu un baiat normal . Unul care pur si simplu nu sta in aceeasi casa cu iubita lui sau nu trebuie sa fie gelos pe fiecare tip pe care il vede la mai putin de un metru de iubita lui . Mi-am dat ochii peste cap . Adooram faptul ca eu si Britney stateam in aceeasi casa , ba mai mult perete in perete ! Insa...cateodata mi-as dori sa fiu doar un adolescent normal . Sa merg acasa la iubita mea acasa si sa simt cum imi cedeaza picioarele doar cand ii vad tatal in tocul usii . Vroiam sa ...vroiam sa fiu eu insumi . Si cu Britney puteam fi acea persoana . Nu trebuai sa ii arat latura mea de bad boy , fiindca ea nu dadea nici un rahat pe acea parte a mea . Ea ma iubea pentru ceea ce eram cu adevarat , nu pentru ceea ce vroiam sa par ca sunt . Am oftat . Britney....Pur si simplu nu mi-o puteam scoate din minte . Era ... ca un drog . Eram dependent de ea .

-Am ajuns ! A oftat mama , cand tata a oprit masina .

M-am trezit din visare , privind mirat in jur . Pe o raza de mai bine de trei kilometri se afla cimintirul din Boston . Am deschis usa de la masina dar fix cand sa cobor m-am oprit . Nu credeam ca pot cobora pentru a-mi vedea bunicul intr-un sicriu . Justin , sunt aici ! Brintey .... Am zambit . Ea era cea care imi dadea puterea de a continua , prin simplul fapt ca avea incredere in mine . Si eu nu aveam de gand sa o dezamagesc . Am coborat din masina aia blestemata si am mers in liniste , cu pasi micuti si capul alsat in jos spre cimintir . Mai exact spre locul inc are bunicul meu avea sa fie ingropat . Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut atunci cadn l-am vazut alb la fata , cu mainile pe piept si cufundat in acel siciru . Preotul incepuse deja rugaciunea cand am ajuns acolo . Asa ca am considerat ca ar fi mai bine daca as sta linistit pe scaunul meu asteptand ca toata durerea aia nimicitoare sa dispara . Insa nu a facut-o . A revenit ... Si inca de o suta de ori mai puternica decat prima oara .

FlashBack

-Bunicule , bunicule ! Uite ce am gasit ! Am ras eu alergand spre bunicul meu tinand in mana un pui e randunica .

Bunicul s-a alsat pe vine privind palmele mele .

-E dragut , Justin ! A spus el , jucandu-se cu parul meu . Dar ce ai de gand sa faci cu el ?

-Am sa il invat sa zboare ! Am spus entuziasmat .

-Dar este inca un pui .... A spus bunicul , uitandu-se la puiul de randunica fara pene din palmele mele micute .

-Oh...Am spsu eu , intristandu-am brusc .

-Hey ! A spus bunicul , vazand ca zambetul imi pierise de pe buze . Daca vrei il poti creste si il poti invata sa zboare peste ceva timp , dar inacelasi timp il poti duce inapoi in cuib si sa fie crescut de parintii lui ca o randunica normala si poate ca intr-o zi se va indragosti si va avea si el proprii lui pui atunci .

Am stat un moment si m-am gandit .

-Mie nu mi-ar placea sa fiu departe de mami si de tati .

-Stiu , campionule ! Stiu ! A spus bunicul luandu-ma in brate si ridicandu-se o data cu mine . Deci ce ai de gand sa faci ?

Am zambit .

-Il duc inapoi la mamica si la taticul lui ! Si poate ca intr-o zi o sa ma viziteze cu cu prietena lui .

-Foarte bine ! A spus bunicul , lasandu-ma jos .

Am alergat spre copacul unde am gasit puiul si m-am uitat in sus la cuib . Era destul de sus . Am bagat puiutul in buzunarul pantaloniilor fiind atent sa nu il strivesc si am urcat pe prima creanga .

-Justin , da-te jos imediat ! A tipat tata ,alergand spre mine .

-De ce ? Am intrebat , tristetea simtindu-se in vocea mea .

-Pentru ca o sa cazi ! A tipat tata .

-Nu o sa cad ! Am ripostat eu .

-Lasa , baiatul in pace ! A spus bunicul calm , venind langa tata . Stie ce face .

Am zambit si am urcat in continuare pana cand am ajuns la cuib . Am pus puiutul de randunica inapoi langa mamica si langa taticul lui si am coborat din pom , aruncandu-ma direct in bratele bunicului .

-L-am gasit pe jos ! I-am spus eu . Cred ca parintii lui l-au aruncat din cuib . Am spus trist . Crezi ca parintii mei ma vor arunca vreodata din cuib ?

-Niciodata , Justin ! Niciodata ! A spus el lunandu-ma in brate , si ciufulindu-mi parul . Parintii tai te iubesc . Si in plus ... Cred ca ei au scapat puiul .

-Oare parintii mei o sa ma scape si pe mine ?

-Tot ce e posibil ! A spus bunicul lasandu-ma jos . De obicei puii isi i-au zborul , dar daca aprintii nu sunt destul de atenti puii pot cadea .

-Oh ! Am spus eu . Ei bine...Sper ca asta nu se va intampla . Niciodata .

M-am intors pe calcaie si am vrut sa plec cand deodata mi-am amintit ceva .

-Bunicule ?

Si-a ridicat privirea spre mine .

-Ce este dragostea ?

A chicotit .

-O sa o simti pe pielea ta , Justin .

-Si cum o sa imi dau seama daca e bine ceea ce fac ?

-Ei bine....Cand vei gasi fata potrivita , pur si simplu vei stii .

-Ohh . Am spus eu . Bine .

Si am alergat din nou spre mami si tati

End of the FlashBack

La ce putai astepta de la un copil de nici sase ani ? Am oftat .

-Logan ? A intrebat preotul . Ai dori sa spui cateva cuvinte despre tatal tau ?

-Desigur !

Tata s-a ridicat si-a asezat sacoul si a mers spre microfon , incepand sa vorbeasca :

-Tata mereu a fost un betiv ordinar ! –m-am incruntat-Dar ... Asta nu inseamna ca nu era tata . El m-a invatat tot ceea ce stiu-nu se vede-. Si as vrea sa spun ca imi pare foarte rau pentru ca ....ei bine pentru faptul ca nu mai este printre noi astazi .

A oftat si s-a dus inapoi al locul lui . Am ridicat mana .

-Da , Justin ? Ai dori sa spui ceva ? M-a intrebat preotul .

M-am ridicat si am mers hotarat spre microfon .

-In primul rand , bunicul meu nu era un betiv ordinar , era un om exceptional . Si tocami de asta tatal meu nu l-a suportat niciodata . Pentru simplu fapt ca eu il admiram mai mult pe bunicul meu mai mult decat pe el . Am oftat , incercand sa imi gasesc cuvintele . Bunicul mereu m-a sprijinit in tot ceea ce am facut , chiar daca era total gresit , si pentru asta am sa il admir mereu . Bunicul a fost singurul care a avut incredere deplina in mine , fara a cere nimic in schimb .

Am putut observa cu usurinta cum o randunica , mare si frumoasa se aseaza pe scaunul meu privindu-ma curioasa . Ma uitam la ea usor socat .

-Tatal meu nu seamana deloc cu bunicul ! Tatal meu este un mare nenorocit care nu este nici cat negru sub unghie la fel de bun ca si bunicul .

Am spus asta si m-am indepartat . Nu am mers spre locul meu . Ba chiar din potriva m-am oprit in fata siciului .

-Iarta-ma , bunicule ! Am soptit , sarutandu-i fruntea rece .

Apoi m-am intors pe calcaie si am luat-o de-a dreptul prin campul verde , mergand spre cel mai apropiat bar . Aveam nevoie de o tequilla .

Dupa ce dadusem vreo trei shot-uri pe gata am mers spre casa bunicii mele unde se tinea acel parastas sau cum Dumnezeu se numea acea „petrecere” care nu era tocmai o petrecere .

-Justin , esti ok ? M-a intrebat mama cand am intrat in casa .

-Aaaa....da....doar putin obosit , ma duc sa ma culc .

-Bine...A soptit ea .

Am urcat rapid scarile , indreptandu-ma direct spre camera mea , din copialrie . Am inchis usa in urma mea , descaltandu-ma si aruncandu-ma direct in pat . Nici nu inchisesem bine ochii ca verisoara mea vitrega , Maggie , intra in camera mai mult dezbracata decat imbracata .

-Maggie , ce cauti aici ? Am intrebat-o eu , sprijinindu-am de coate .

-Am venit sa te scutesc putin de durere . A spus ea , punandu-se deasupra mea .

Am stat un moment si m-am uitat la ea ca prostul . Decolteul ei era destul primitor si eu era destul de beat incat sa am arunc asupra ei , cea ce am si facut . Am pus sub mine mangaindu-i dur piciorul drept in timp ce imi afundam adanc limba in gura ei . A gemut . Mult prea zgomotos . Speram din tot sufletul sa nu ne fi auzit cineva . Dar nu am fost intrerupti asa ca am continuat . I-am sarutat gatul si ea si-a bagat mainile in parul meu , gemandu-mi numele . Dar ceva nu era in regula . Ceva nu era bine . In fien , pe langa faptul ca penisul meu NU avea nici o reactie la gemetele lui Maggie . Britney .... Si deodata m-am oprit si m-am ridicat . Ce mama dracului’ fac ?

-S-a intamplat ceva , iubitule ? M-a intrebat ea inocenta .

Inocenta pe dracu’ ! Imi tipa mintea .

Nu am spus nimic . Pur si simplu mi-am luat sacoul de pe jos si m-am imbracat cu el indreptandu-ma spre usa .

-Unde pleci ? M-a intrebat Maggie .

-Nu e treaba ta ! Am raspuns dur .

Ho ho ho ! Missed me ? Ei bine Mos Silver va aduce ca si cadou un capitol nou:)) . Chiar daca nu ati fost deloc cuminti , avadn in vedere ca nu ati comentat la capitolul anterior (in afara de Stefii) . Dar totusi Mosu’ e darnic si va aduce New Chapter ! J . Buun . Acum , vreau sa stiu si daca m-ai continui acest fik sau ma las pentru ca am senzatia ca nu mai citeste nimeni in afara de Stefii . Vreau sa vad cam cati dintre voi citesc Feel the life of the city , pentru ca eu cred ca nimanui nu i-ar conveni sa scrie si sa scrie ceva sia cel ceva sa fie citit de o singura persoana . Buun ! Cam atat pentru azi ! Sper sa fiti mai cuminti de acum in colo :)) .

-Silver .

Bradul Blogului!

Defapt brazii...vrem sa va rugam sa ne trimiteti pe mail,mie sau Almei,o poza cu bradul de acasa,iar in seara de 24 o sa facem o postare cu toti brazii sa fim si noi in spiritul sarbatorilor!!!
Asteptam pozele voastre pana vineri,asteptam sa vedem ce o sa iasa!
XoXo,Laura-Maria&Alma

Capitolul 12 din fikul Feel the life of the city(S2)

Feel the life of the city (S2)

Capitolul 12

Soul Mates

Perspectiva lui Britney

-Ce ?! Gabriel , stai putin !

Ca si cand nu m-ar fi auzit , Gabe a facut rapid dreapta intrand in bucatarie . Mi-a cazut maxilarul in pamant si ochii mi s-au marit atat de tare incat ma dureau . Cine dracu’ se credea asta ?! Intra in casa mea si imi zice ca tresa’ plecam acuma repede ?! Cand mi-a zis mie cineva vreodata ce trebuie sa fac ? Va spun eu..nimeni !

Am pasit nervoasa spre bucatarie , intrand si rezemandu-ma de tocul usii . Gabe statea linistit , rezemat de masa , sorbind din cana mea de cafea . Mda...se pare ca Jenna s-a gandit la toate inainte de a pleca , inclusiv de cafeaua mea . Dar stai putin . CADRU ! Cumva bea din cana mea de cafea cu Tom si Jerry ?!

-Sigur , Gabe , intra in casa . Fa-te comod , bineinteles . Vrei cafea , nu ? Desigur , poftim cana mea . Am spus sarcastica , incrucisandu-mi bratele la piept .

El doar a ras cu capul in cana . M-am incruntat , incercand din rasputeri sa nu rad , pentru ca sincer , situatia era intr-un fel ciudat , comica .

-Hmm...a spus el , ridicandu-si ochii pentru a ma privi . Merci , Brit !

M-am dus la el , lovindu-l in joaca . S-a ferit , razand . M-a prins de talie astfel incat sa nu ma pot misca . Am ras si eu . Fiind mai inalt decat mine , s-a ridicat pe varfuri , luand inca o gura din cafeaua mea .

-Mmm...ce cafea buna ! Mi-a facut in ciuda , chicotind .

M-am zbatut si mai tare , razand zgomotos .

-Gata , Brit ! A ras el , lasand cana pe masa , mai mult goala decat plina .

Mi-am apropiat buzele , punandu-mi mainile in solduri si afisand privirea care mai mult ca sigur spunand „pe bune?!”

-Ok , nu face fata aia ! A ras el nervos . Fugi si imbraca-te !

Am ramas nemiscata .

-Ohh , da ! Vrei explicatii , nu ?

-Acum iti dai si tu seama ?! Am ras , revenind la o pozitie normala .

-Sunt blond nu vezi ? A ras el , indicand spre parul lui des si auriu .

Am ras , suindu-ma pe masa .

-Si eu sunt blonda , dar asta nu inseamna ca sunt grea de cap .

A avut exact reactia pe care o asteptam ; a ras .

-Ok , blondo ! A spus el , accentuand cuvntul „blondo” .

Ofensata , mi-am incrucisat bratele la piept .

-Adica....vreau sa zic...aaa...Britney ! S-a balbait , punandu-si mainile in fata pieptului i pozitie de aparare .

Am zambit , lasandu-mi bratele sa-mi cada pe langa corp .

-Justin , m-a sunata aseara ! A spus Gabe , turnandu-mi cafea in cana mea (din care el tocmai bause) si intinzandu-mio .

M-am incruntat luand-o . Am baut din ea , facandu-i insa semn sa continue .

-Si mi-a zis sa am grija de tine ...A spus plictisit , ca si cand ar fi trebuit sa stiu deja chestia asta .

-Mmmm....Am spus lasand cana pe amsa , langa mine .

Ma pregateam sa spun ca pot avea si singura grija de mine , dar imedait mi-a aparut in minte fata lui Chuck . Deja imi imaginam privirea satsfacuta pe care o va afisa cand va afla ca Justin a plecat pentru cateva zile din oras . Daca...-nu vroiam sa adaug si aceasta posibilitate pe lista pe care o aveam deja , dar trebuia – daca nu stia deja . Daca nu cumva el la omorat pe bunicul lui Justin pentru...pentru a ma speria ... pentru a-i omora pe toti cei pe care ii iubeam .

Mi-am scuturat capul rapid intr-o parte si intr-alta inlaturand acel gand .

-Hey , esti ok ?M-a intrebat Gabriel , punandu-si o mana pe umarul meu .

Am incercat sa schitez un zambet , in timp ce i-am raspuns :

-Sunt ok !

Dar nu eram . Sau cel putin nu mai eram . Stiam ca Gabriel nu a crezut o iota din ceea ce am spus , dar a lasat-o balta .

-Atunci , te duci sa te imbraci , sa iti faci bagajul si sa ne caram o data de aici ? A intrebat el zambint , in timp ce se uita pe sub gene la mine .

Am ras . Putea fi atat de copialros cateodata . Mi-am dat jos de pe masa , impingandu-l in joaca .

Am mers spre usa , dar deodata m-am oprit , intorcandu-ma cu fata la Gabe .

-Ai de gand sa ma violezi ? Am intrebat glumeata .

-Daca nu te misti mai repede , da ! A ras el .

Am si eu dandu-mi ochii peste cap .

Am urcat in graba scarile spre camera mea , impiedicandu-ma de ultima treapta . Ce baiba e cu mine azi ? Am incercat sa nu ma gandesc la cat de handicapata devenisem in ultimul timp .

Ajunsa in camera mea , mi-am facut un bagaj de stul de mic , nestiind cat timp voi fi plecata , dar fiind sigura ca nu va fi pentru mult timp .

Inainte de a pleca , Justin mi-a promis ca nu va dura mult pana cand se va intoarce . Poate patru sau cinci zile . Nimic mai mult , nimic mai putin . Am oftat...Trebuia sa incetez in a-mi mai face griji ! Stiam prea bine asta , dar nu puteam , mai ales cand mintea imi tipa incontinuu ca era numai si numai vina mea . O parte din mine vroia sa creada cu disperare ca nu Chuck l-a omorat pe buniculu lui Justin , dar cealalta parte din mine stia adevarul . Iar eu fiind incapatanata ma puteam forta in a crede ca nu era vina mea , dar adevarul mereu va clocoti in mine dorind cu nerabdare sa iasa afara . Mi-am dat ocii peste cap . Atat de patetica .

-Britney ! A ripat Gabriel , batand la usa camerei mele .

-Intra ! Am raspuns destul de tare , pentru a ma auzi .

A intrat si cand i-am vazut fata am avut senzatia ca mai are putin si face un stop cardiac .

-Tu inca nu te-ai imbracata ? Femeie ? A tipat el , punandu-si mainile in cap .

Am ras .

-Fi serios , Gabe ! Cat imi i-a sa ma imbrac ?

-Chiar vrei sa iti raspuns la intrebarea asta ? A intrebat el , intinzand mana dupa bagajul meu .

I l-am inmant zambitoare , intorcandu-ma pe calcaie si mergand spre dulapul meu de unde am scos o pereche de blugi albi , un tricou lung , pana peste fund de culoare roz pal si o geaca de piele alba . Mda...aveam si roz in garderoba ...Mi-am dat ochii peste cap . Puteam fi asa o tarfulita cateodata .

Cand m-am intors , Gabe nu mai era in camera mea asa ca m-am gandit ca probabil la masina cu tot cu bagajul meu . Am oftat si m-am imbracat repede .

Mi-am luat leptopul de pe birou si l-am bagat in geanta si am inceput sa imi caut telefonul cu privirea , dar ia-l de unde nu-i .

M-am sucit , m-am invartit , m-am ametit pana cand l-am gasit aruncat pe apt , intre perne . Tipic mie . Mereu imi uit telefonul pe pat , intre perne sau in cel mai fericit caz , in buzunarele gecii negre ori in camera lui justin . Puteam fi atat de ametita .

Dupa ce am aruncat o ultima privire camerei mele , care era intr-o ordine dezordonata , mi-am pus geanta pe umar, iesind in spatiosul hol de la etajul doi , iar mai apoi , coborand scarile .

Nu-mi aminteam ca Jenna sa imi fi lasat vreo cheie a casei asa ca pur si simplu am sperat sa gasesc cheia in usa .

Am zambit fericita cand am vazut ca intradevar cheia era la locul ei , fixata perfect in broasca usii principale .

Am iesit din casa , lasand insa toate luminile mai mici cprinse . Nu stiu de ce am facut asta . Probabil ca nu vroiam sa ma intorc acasa si sa vad ca sunt din nou singura . Dar stiam pre bine ca nu eram . Cel putin acum...Cred ca ca a inceput sa imi palca sa imi plang de mila .

Cand am iesit afara , vantul , mult prea rece pentru mijlocul lui Octombrie , ma lovi direct in fata , facandu-mi parul sa zboare in toate directiile . Dupa ce am incuiat usa si am bagat cheia in buzunar , m-am intors cu fata la Gabriel , acesta fiind mai mult decat socat .

-Cine esti si ce ai facut cu britney ? A intrebat el , facand ochii mari de uimire .

Am chicotit , facand cativa pasi spre el .

-Britney ? A intrebat el nesigur , coborandu-si un pic capul pentru a fi la acelasi nivel cu mine . Te-ai lovit cumva la cap si te-ai trezit Barbie ?!

-Ohh , mai taci ! Am ras , impingandu-l in joaca .

-Auch ! A spus el , frecandu-si uamrul intr-un mod dramatic . Da’ ce Barbie violenta ai devenit ! Las’ c-am sa te zic eu lui...

-Ei da’ ! Paraste-ma lui polly pocket ! Am inceput sa rad zgomotos .

-Nu , draga ! Te zic lui Super-Man !

-Ala care poarta chilotii peste pantaloni ?! Am ras eu .

-Hey ! Nu te lua de el ! E sexy !

-Ohh , Doamne ! Scarbos ! ntra o data in masina inainte sa vomit @ Am spus intrand prima in masina , fiind mai apoi urmata de gabe .

Din momentul in care am urcat m-am asteptat ca „blondul” sa imi zica ca o sa ma duca la o cafea , sau ceva asemanator , dar n-a facut-o .

Tacut . Mult prea tacut pentru comportamentul lui obisnuit . A pornit motorul si a iesit de pe alee casei mele , fara a spune un cuvant . Tacerea a inceput sa devina mult prea apasatoare , pentru a o purta pe umeri ,a sa ca am vorbit :

-Unde mergem ?

-te duc la scoala ! A spus el , cu o urma de amuzament in voce , dar fiind inca atent la drum .

Ochii mi-au zburat automat spre ceasul de pe bordul masinii , care acum indica ora 7:25 . Ohh , drace’ ! Tipu’ se pricepe !

Eram usor surprinsa . Nu ma asteptam ca Gabe sa ma duca la scoala . Nu stiu unde am asteptam sa ma duca , dar in orice caz acel loc nu incepea cu litera „S” . Mi-am dat ochii peste cap . Puteam fi atat de patetica(din nou) . Ma incurajam pe mine insami sa vorboesc , dar nu stiu de ce nu am facut-o . Aratam deja ca o idioata , daca mai taceam mult cred ca ajungeam sa arat ca o cretina .

-Scoala...Am murmurat . Desigur...

Vocea mea a sunat mult mai sezamagita decat mi-am dorit eu sa fie . Am oftat . Mai bne taceam din gura , inainte sa mai zic o prostie .

Cred ca cea mai buna chestie din tot rahatul asta este faptul ca aveam cartile in dulapul de la scoala .

-Ce credeai ? A intrebat Gabriel . Ca o sa te rapesc de la cursuri si ca o sa mergem sa ne destrabalam cu niste shot-uri de tequilla ?!

Am incercat sa imi alung impulsul de a-mi musca buza .

-Asta credeai ? A ras el .

Nu stiu din ce cauza dar simteam ca intru in pamant de rusine . Hey ! O fata are dreptul sa viseze . Si dupa felul inc are sunt imbracata azi , mai mult ca sigur ca sunt fata .

-Ei bine , nu ma gandeam chiar la shot-uri de tequilla ! Am spus eu tare , fiind , la randul meu , usor amuzata . Ma gandeam mai degraba la o cafea !

Gabe nu a facut decat sa chicoteasca , chicotitul lui facandu-ma sa pufnesc intr-un ras isteric . Dupa un moment lung , in care m-am linistit , mi-am lipit fruntea de geamul rece al masinii . Am oftat . Ce dracu’ e cu mine ? Intr-un moment radez de fericire iar in secunda doi ma inchideam in mine fiind al fel de mohorta ca si cerul din ziua de azi ...Era ciudat . Cu coada ochiului am putut zari scoala nu prea departe de locul in care se afla masina in acel moment .

Cu un franat calm , masina s-a oprit fix in fata scolii . Mi-am dat ochii peste cap . Dupa cum am mai spus o data pe ziua de azi . Tarfulita .

Am deschis usa masinii si am iesit afara , in acerul rece . Mi-am aplecat capul intre usa si maisina , pentru a putea purta o conversatie oarecum ...normala cu Gabriel .

-Merci ca m-ai aduc , Gabe !

-Nu ai pentur ce , Brit ! Vin sa te ...

-Pa , Gabe ! Am spsu trantindu-i usa in nas . lasandu-l cu fraza ina er .

M-am intors cu fata spre scoala , oftand . Nici nu am apucat sa imi pun bine geanta pe umar c, ca Jenny si Vanessa erau deja de o aprte si de alta a mea .

-Cine era ala ?! Ca mai mult ca sigur ca nu era Justin ! A spus Jenny , usor acuzatoare .

-Exact ! Si nu incerca sa ne minti , Britney Allen , pentru ca am vazut cu ochii nostrii ! A spus Vanessa . Si cu ce naibii esti imbracata ?!

-Neata si voua , fetelor ! Am raspuns , schitand un zambet .

Am inceput sa mergem apasat(asa cum mergeam de obicei) prin parcarea scolii . Nu ma asteptam ca milioane de capete sa se intoarca spre mine , masurandu-ma din cap pana in picioara , asa cum nu ma asteptam sa ajung la scoala azi , dar au facut-o . Mi-am dat ochii peste cap .

-Lasa „neata”-urile , Britney ! Spune-ne ce se intampla ! S-a rugat Jenny de mine , tragandu-am de mana .

Nu stiu daca era insistentele fetelor , chestiile care ma enervau la culme , sau toata situatia cu Gabriel de azi dimineata , insa oricare dintre aceste doua lucruri era devina , simteam ca mi se urca sangele la cap .

-Nu se intampla nimic ! Am tipat eu . Si nu va mai agatati de mine ca maimutele . Lasati-ma dracului’ in pace !

M-am smucit din mainile lor , pana cand mi-au dat drumul .

Am pufnit , asezandu-mi mai bine geanta pe umar si am inaintat , fara a privi inapoi . Am incercat sa ignor pe cat posibil tipetele , usor isterice , ale prietenelor mele , mergand din ce in ce mai apasat .

In timp ce mergeam spre dulapul meu , telefonul imi vibra in buzunar . Simteam cum toate fibrele din corpul meu tipau sa nu raspund , dar am facut-o . M-am uitat in jos la telefon si am putut observa cu usurinta ca era un mesaj de la un numar pe care nu il ami vazusem pana atunci . Inima a inceput sa imi bata cu putere , numai la gandul ca acela putea fi Chuck . Tentatia de a-mi inchide telefonul era prea mare , dar din nefericire curiozitatea mea incepu sa atinga cote maxime , asa ca am apasat pe butonul „Deschide” . Am oftat usurata cand am vazut ca de fapt era directoarea care imi spunea ca orarul s-a schimbat(din nou) si ca prima ora aveam Psihologia in amfiteatru . M-am incruntat . Nu avusesem psihologia in orar pana acum...Mda , in fine . O ora in plus sau in minus , mie imi era tot una .

Ajunsa la dulapul meu , am inceput sa caut un caiet gol pe care sa scriu la prima ora . Dupa ce trecusem de al treilea caiet care era scris pana al jumatate , incepusem sa ma enervez . Intr-un final , vazand ca nu gasesc nici un caiet gol , am luat un teanc mai micut de foi albe . Fix inainte de a inchide dulapul , telefonul imi vibra din nou in buzunar . Gabe...Nu i-am raspuns , dar nici nu i-am inchis . Pur si simplu am pus telefonul in dulap si l-am incuiat . Mi-am strans foile la piept si am inceput sa merg din nou pe holul aglomerat spre amfiteatru .

-Britney ! Ma striga cineva .

Nu am raspuns . Nu imi pasa cine era . Imi doream doar ca ziua asta sa se termine odata .

-Stai putin ! Tipa din nou acea persoana , dar era prea tarziu .

Facuseam deaja stanga si intrasem in amiteatru , care era plin . Doar cateva locuri libere ici si colo . Am oftat . Ce aveam de gand sa fac ? Aveam de gand sa dau fuga acasa , pretinzand ca m-am trezit tarziu sau aveam de gand sa ma asez in cel mai apropiat scaun liber suportand ora de Psihologie ? Am avut un moment in care am stat pur si simplu ca proasta cu geanta pe umar , privind elevii zgomotosi . Ohh , drace’ ! Am urcat cateva trepte pana cand am vazut un scaun liber cam pe la mijlocul randului sapte .

Cu greu mi-am facut loc printre studentii care la un moment dat incepusera sa ma injure . Mi-am muscat limba . Nu aveam chef sa ma cert cu nataraii in dimineata asta . Ajunsa la scaunul liber , m-am asezat , oftand . Era culmea ca tipul din stanga mea sa imi zica : „Sti ? Locul asta era ocupat ! ” . Mi-am dat ochii peste cap . Privirea mi-a zburat automat in jos , spre catedra , care la momentul actual era goala .

-Iti place Star Trek ?! M-a intrebat tipul din stanga mea .

M-am uitat , usor uimita , la el . Nu prea inalt , carliontat , cu ochii de culoarea mahonului si cu un joc video in maini . Tipicul tocilarului . M-am incruntat incercand sa nu rad la gandul ca tot ceea ce ii mai lipsea era un aparat dentar .

-Pardon ? Am intrebat eu , prefacandu-ma ca nu am inteles intrebarea lui .

-Iti place Star Trek ?! A intrebat el sasait , scuipandu-ma in fata .

Am inchis ochii , asteptand ca el sa se scuze , dar nu a facut-o . Am oftat , stergandu-mi fata un pic cam prea apasat cu palma .

-Nu , nu imi place ! Am raspuns , incercand sa schitez un zambet , dar nu prea mi-a iesit .

Crezand ca nu il observ , ochii i-au cazut automat pe sanii mei . Ohh , drace’ ! Mi-am apucat inversunata geaca alba si mi-am inchis-o pana la gat . Sa vad la ce se mai uita acum !

-Dar e cel mai tare ! Protesta .

M-am incruntat la el , incercand sa ii sugerez sa inceteze .

-Dar atunci ce zici de ... StarGate ? A intrebat .

A doua oara pe ziua de azi , furia si nervii au atins cote maxime , amenintand sa iasa afara .

-Nu , nici StarGate ! Am spus un pic mai tare decat as fi vrut .

S-a bosumflat . Am incercat sa nu il privesc , pentru ca daca o faceam cred ca ii spuneam si ca imi place X-Men , doar ca sa nu ma simt eu vinovata . Mi-am dat ochii peste cap .

-Dar tie ce dracu’ iti place ?! A izbucnit el , ca un vulcan , ridicandu-se de pe scaunul lui .

Ei bine asta mi-a alimentat ego-ul . Se pare ca ma descurc mai bine cu auto-controlul decat tipul asta . Am zambit .

-Sexul...Am spus plictisita , zambetul pierindu-mi de pe fata .

-Adica...A spus el incet , asezandu-se inapoi . Tu .... ai facut vreodata....stii tu...sex ?

M-am uitat la el un moment ca tampita . Tocmai nu m-a intrebat asta ! Nu stiam ce trebuie sa ii zic asa ca am tacut , indreptandu-mi din nou privirea spre catedra , unde acum statea o profesoara inalta , imbracata intr-un costum portocaliu pal si cu un coc mare si blond .

-Buna dimineata ! A vorbit ea tare in microfon .

Instinctiv mi-am acoperit urechiile , ca si ceilalti elevi care acum nu scoteau nici un sunet .

-Bun..Asa mai merge ! Sunt Doamna Scott si sunt noua voastra profesoara de Psihologie ! S-a prezenat ea . Astazi vom vorbi cu fiul unui fost , mare om de afaceri . Chuck Bass !

Ochii mi s-au marit si toti muschii din corpul meu s-au contractat . Nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez , asa ca pur si simplu am stat intepenita in scaunul meu , privind cum Chuck isi face aparitia in amifteatru . Mi-am tinut respiratia cand privirea lui a prins-o pe a mea , nedorind sa ii dea drumul .

-Buna dimineata ! A spus el politicos .

Mi-am dat ochii peste cap .

-Domnule Bass , ai dori sa ne zici cate ceva despre meseria tatalui tau ? A intrebat profesoarea .

Dumnezeule , asta punea paie pe foc . M-am aplecat sa imi i-au geanta de pe jos , fiind gata sa fug in orice moment , dar ceva m-a oprit . Nu stiu ce , dar acel ceva imi spune ca daca o sa fug o sa fie si mai rau decat e acum , asa ca am incercat sa ma relaxez in scaunul meu .

-Ei bine...A spus Chuck . Tatal meu era un om minunat , un sot devotat si un conducator excelent . El m-a invatat tot ce stiu . (Se vede...Am adaugat eu in gand) . Acum cativa ani a fost acuzat de trafic de droguri , de catre tatal unui coleg de la scoala .

Mi-am dat ochii peste cap .

-Dar asta e absolut inacceptabil ! A spus profesoara , usor socata .

-Stiu...asta am zis si eu ...Dar asta e adevarul ! Acel coleg isi dorea tot ceea ce aveam eu atunci , doar pentru ca el era sarac iar eu eram...ei bine...mai avut decat el . A inventat o poveste cum ca am platit niste studenti de la un colegiu sa il bata si sa il sechestreze . A suspinat Chuck .

Ohh , te rog ! Cred ca imi venea sa vomit .

-Copii , luati notite , pentru ca o sa vorbim despre acest subiect in orele urmatoare ! A spus profesoara rapid . Continua , Chuck !

Mi-am dat ochii peste cap . Mi-am indreptat privirea inapoi spre Carlionti si am vazut cum scrie rapid pe niste foi , ca si ceilalti elevi , de altfel . M-am incrntat .

-Britney , de ce nu scrii ? M-a intrebat Chuck , zambind .

-Chuck , viata ta e atat de plictisitoare incat as putea foarte bine sa o scriu si in palma iar apoi sa ma spal cu otet ! Am spus eu rautacios , ridicand palma .

Profesoara mi-a adresat o privire rece si s-a intors inapoi cu fata la Chuck zambindu-i si atingandu-i umarul . L-a tras mai intr-o parte , dorind probabil sa discute ceva cu el . Nu prea imi pasa ce discutau , dar tot i-am privit . Ochii lui Chuck au zburat automat spre mine si a zambit smecher cand a vazut ca si eu il privesc . Mi-am dat dezgustata , ochii peste cap , dar in acelasi timp am simtit un gol urias in stomac . Nu vroiam sa ma gandesc la faptul ca eram singura in scoala asta cu un obsedat ca Chuck care ma urmareste peste tot . Am incercat sa inlatur gandul acesta , scuturandu-mi usor capul intr-o parte si intr-alta .

Dupa ceva timp in care aproape toti elevii(exceptie=eu) au luat cateva notite despre viata lui Bass , profesoara s-a intors spre noi spunandu-ne ca ceva a intervenit si ca „domnul Chuck” trebuie sa plece impreuna cu ea ...nu stiu unde...Mi-am dat ochii peste cap . Nu stiam cat era ceasul dar nici nu imi pasa . Mi-am luat geanta de pe jos si am inceput sa ies cu restul elevilor din amifiteatru . Nu stiam cand a trecut timpul .

Am incercat sa fac ca totul sa para normal urmatoarele doua ore , pentru a nu da de banuit ca ceva chiar se intampla . Dar cand pauza de pranza sosise , nu stiam ce sa fac . Trebuia sa vorbesc cu fetele si si sa imi cer scuze , dar nu stiu de ce nu imi doream sa o fac .

Am intrat in cantina si le-am zarit imediat pe Jenny si Vanessa la o masa din stanga . Cu un oftat adanc , am inceput sa merg spre ele . Speram sa nu ma impiedic sau ceva de genu’ fix inainte de a ajunge la ele .

-Hey ! Am soptit eu , asezandu-ma langa Jenny .

-Hey ! Au spus ele , nu prea suparate .

-Uitati , fetelor , imi pare rau ! Am spus incruntandu-ma .

-Mda...nu e nimic . A raspuns Vanessa zambindu-mi .

-Exact ! Mai bine spune-ne ce s-a intamplat cu tine .

Am oftat si am inceput s ale povestesc toata situatia cu Chuck si Justin . Tot timpul in care am vorbit m-au privit cu interes si cu ochii curiosi . Cand am terminat m-am incruntat .

-De ce nu ne-ai spus mai inainte ? A intrebat Jenny .

-Nu stiu..Am spus eu , evitandu-i privirea . Chiar nu stiu ! Mai ales ca acum nici nu stiu ce e cu mine ! Acum ma simt bine , acum ma simt aiurea . Am oftat .

-Ei bine , cred ca stiu eu ce ai ! A zambit V.

Mi-am ridicat ochii pentru a o privi .

-Este o chestie a sufletelor pereche , chiar am citit despre chestiile astea aseara . Ceea ce simte Justin simti si tu si invers . Sentimentele se transpun . Se spune ca sufletele pereche au trait candva o iubire atat de puternica intr-una din vietile anterioare, incat se intalnesc si in actuala viata, iar iubirea lor este la fel de profunda si intensa si reprezinta o continuare a dragostei de atunci.

Ma uitam la ea ca proasta . Oare chiar putea fi adevarat ? Oare chiar puteam si eu si Justin suflete pereche ? Nu...era imposibil , mai ales ca la inceput l-am urat cu toat fiinta mea . Clopotelul a sunat anuntand sfarsitul pauzei de pranz . Ne-am luat la revdere si ne-am indrptat fiecare spre sala ei . Am incercat sa nu ma gandesc la toata chestia cu suflete pereche spusa de Vanessa la pranz , asa ca m-am concentrat pe ultimele trei ore . Cand mergeam spre ultima ora , simteam cum picioarele imi cedeaza de oboseala si cum imi venea sa lesin . Tot ce vroiam era sa merg acasa . Si nu acasa la Gabe sau ceva asemanator , acasa ... acasa la mine , la Justin .

Cu greu am facut fata ultimei ore , si cand clopotelul a sunat abea imi mai miscam picioarele spre dulapul meu de unde mi-am luat telefonul si niste carti . Mi-am coborat ochii spre telefon care indica nosalant ora 5:50 si 10 apeluri nepreluate de la Gabriel . Mi-am dat ochii peste cap si mi-am bagat telefonul inapoi in geanta .

Am iesit in parcarea intunecata si am zarit in departare cum Gabe parchiaza ... Am oftat .

-Buna seara , Britney ! A spus cineva din spatele meu .

Hey , guys ! Scuze ca a durat atat de mult pana cand sa postez dar...am vrut sa fie lung si sa va placa . In viziunea mea capitolul reprezenta vreo inca 10 pagini dar ma gandeam ca meritati sa il aveti si asa . Lasat in suspans cum stiu ca „va place” :)) . Presupun ca ati observat ca acest capitol este numai din perspectiva lui Britney . Ei bine capitolul urmator va fi numai din Perspectiva lui Justin . Asa m-am gandit...Dar voi alegeti ... Si incercati sa alegeti o singura perspectiva . Deci capitolul urmator va fi perspectiva lui Justin sau tot a lui Britney ? You’re choice ! Sper sa va placa si acest capitol si sa comentati !

-Silver .

Rezultate !

Hey , guys ! Ok...dupa mult timp de gandire si dupa multe dezbateri am ales cele trei fete care vor merge in marea finala ! Inainte de a le anunta , am dori ca intr voi si intre noi sa existe certuri pe tema acestui concurs . Toate lucrarile au fost magnifice si toate merita cate un premiu , dar cele trei finaliste pe care le-am ales ne-au impresionat intr-un mod ...profund . Ok , fara alte introduceri prezentam cele trei finaliste !

Laura

Anya

Anca

Aceste trei fete vor face un pas imens inaitne , spre marea finala . Voi va trebuii sa alegeti doar cea mai buna lucrare ! Bun...dar ca sa vedeti ca toate ne-ati impresionat avem si premiul II si III

O s aincepem cu locul III , pentru a mentine suspansul ! :))

Patty

Iar acum locul II :

Geanina
SI binenteles , Diana

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Tot ce mai ramane de facut este sa votati favortia voastra , prin sondajul din aprtea alaturata ! Dar nu inainte de a vedea lucrarile lor !

Laura :

Mi-am trecut mâinile peste clape refuzând sa dau sansa vre-unui sunet sa sparga linistea camerei. Îmi muscam buza inferioara, înfundându-mi gematul. Camera goala, peretii sufocati de carti vechi –artefacte pretioase pentru unii, neimportante si reci pentru mine-, luna rigida, culoarea-i de un blond palid, morbid si pianul, negru, înecat în praf ca si celelalte obiecte ale camerei, toate compuneau împreuna o scurta simfonie vizuala a durerii. Stomacul se contracta brusc si-un oftat îmi scapa printre buzele acum întredeschise. Parca la comanda o dâra umeda si fierbinte îmi zdrobi obrazul rece, alunecând pâna la baza gâtului. Am sters-o cu podul palmei.

Pumnii s-au strâns involuntar, unghiile frângându-mi pielea palmei.

-Atât de singura..., murmurai aproape inteligibil lovind clapele cu putere si furie.

Sunetul s-a spart, un ecou lugubru... singur.

FLASHBACK

-Anto! Sti, ai putea încerca sa te opresti, mormai în barba.

L-am ignorat.

-Antonia!

Oftând si mimând un dezinteres nedisimulat m-am întors spre el. Se opri din alergat gâfâind usor. Care era problema lui?

-Felicitari noii noastre pianiste!rânji si mi-am dat ochii peste cap.

-Ma rog. Asta a fost tot?rece.

-Ai putea încerca sa te bucuri, murmura vizibil enervat de indiferenta mea.

-Da, as putea încerca o multime de lucruri, dar simplul fapt ca o pot face nu înseamna ca o voi face.

Am început sa merg, dar îi simteam prezenta în urma mea. Mi-am oprit instinctul de a ma întoarce si a-i spune sa ma lase în pace. Ma urmari pâna în fata casei, astepta sa intru, facu stânga-mprejur si pleca. L-am privit discret din spatele draperiei vechi, sângerii. Ciudatul!

-----------------oOo---------------OoO--------------------oOo----------------

Eu, cântând la pian, parând cu adevarat fericita, zâmbind, copiindu-l ca o specialista pe Beethoven, simtind fericirea în fiecare fibra -acum moarta- din mine. Interpretam cu entuazism. Oamenii s-au ridicat în picioare aplaudând frenetic. Ma hraneam cu aplauzele lor, visatoare, o biata copila de 14 ani.

Apoi el, luându-ma în brate, strângându-ma cu putere, râzând cu lacrimi.

-Ai fost geniala!

-Nici chiar geniala, rosii intantaneu.

-Ce zici de niste mâncare nesanatoasa pentru a sarbatori?

-Mama nu va sti nimic, corect?

-Absolut nimic, rânji mândru.

Mult prea mândru. Chinuitor de mândru... Daca se rezuma la a fi o persoana insuportabila, enervanta si excesiv de stricta –ca mama-moartea lui nu mi-ar fi cauzat prea mari daune, dar nu era...

--------------------------oOo..............OoO...........oOo..............................

Malul lacului, la umbra unei pietre funerare. Ryan îmi mângaia mâna. Am încercat sa zâmbesc, dar încercarea mea s-a transformat într-o grimasa jalnica.

-Nu mi-ai povestit niciodata despre familia ta sau despre tine.

-Asta pentru ca nu e nimic interesant de povestit, am raspuns sec, neutru.

-Ce s-a întâmplat cu tatal tau?

-A murit, soptii pastrându-mi mimica intacta si lacrmile departe.

Voiam sa le impun glandelor lacrimale sa înceteze, sa ma lase naibii în pace, sa dispara. Îmi sterse obraji cu degetul. Am oftat.

-Tata era singurul meu parinte adevarat. Ma iubea neconditionat si o arata prin fiecare gest. A murit în urma unui accident de masina. Îmi terminasem interpretare si îmi promise mâncare nesanatoasa. Înainte sa intram în magazin s-a amintit ca nu-si luase portofelul cu el. Traversa neregulamentar strada fara sa verifice daca vine vre-o masina. L-a lovit din plin. A murit pe loc, am terminat relatarea cu multe pauze, tremurând usor.

-Dar mama ta?

-Nu dadea doi bani pe mine, dar îl iubea pe el. Din nefericire pentru ea n-am murit eu. M-a învinovatit pentru asta, apoi s-a sinucis. Nu putea trai fara tata. Sfârsit!

Linistea s-a instaurat între noi. Mi-am muscat buza. Nu trebuia sa-i dau lui detaliile picante ale vietii mele mizerabile, nici nu stiam motivul pentru care o facusem, dar stiam ca un bolovan din zidul disperarii mele cazuse acum câteva secunde. El m-a vazut. A vazut ,,eu”-l din spatele meu, portiunea umana ascunsa între darapanaturile trecutului, umbra ramasa dintr-un zâmbet natural si tânar, fragmente din piesele lui Beethoven. M-a vazut pe MINE.

Nu m-a mai întrebat nimic. Rareori arunca priviri fugare de la mine la mormânt, strângându-mi mâna cu putere. Dezvoltasem o comunicare muta, a privirilor si a gesturilor si desi n-am scos nici un sunet în decurs de o ora stiam ca ma întelege. Îsi lipi obrazul de al meu inspirându-mi parfumul. Nu m-am miscat. Mâna stânga îmi mângâia gâtul si buzele lui le-au gast pe ale mele.

Sarutul nu urmase tiparele normale. Nu era desprins dintr-un roman siropos, nu m-am obost sa-i deslusesc fiecare gust, nici miscarile sau bataile inimii mele. Nu... Eram doi începatori ghidati de sentimente si instinct, iar eu... eu nu mai simteam nici o întepatura în inima, doar o fericire imensa si... fluturi nebuni.

------------------------oOo..................OoO...................oOo...................

-Cine ar fi crezut ca ai putea zâmbi, ma tachina sarutându-ma fugar.

L-am ignorat dându-mi ochii peste cap, apoi am râs. Ryan era un înger. Un înger ametit, brunet, cu pielea maslinie si ochi verzi. I-am analizat mai atent trasaturile frumoase. Nu-l meritam! Dar eram suficient de egoista sa-l tin captiv în pânza mea, iar el nu dadea semne de protest. Am trecut cu ochii mintii la mine: o tânara construita dupa tiparele normalului: blonda, ochi albastri, putin prea slaba, par lung, ondulat la vârfuri. Imaginatie zero. Puteam fi usor confundata cu o papusa Barbie umana.

-Ce zici de o înghetata?îmi prinse talia cu o mâna zâmbind.

-As zice ca e o încercare jalnica de a ma face sa ma îngras, dar suna bine.

-Ma întorc imediat.

Alerga spre masina de înghetata abandonându-ma pe banca. Mi-am plimbat degetele pe lemnul crapat, când s-a auzit tipatul unei femei. Pamântul începea sa se învârta cu mine.

Ryan...

Masina de înghetata.

Ryan...

O balta de sânge în mijlocul soselei.

Ryan...

Multimea dându-se la o parte din calea mea.

-Ryan, am soptit lasându-ma în genunci lânga cadavru. Mort...

--------------------oOo.........................OoO..................................oOo............

END FLASHBACK

Imaginile s-au stins de parca subconstientul meu închise întrerupatorul. Totusi, prezentul era mult mai greu de îndurat. M-am asezat pe scaunul pianului cu ochii atintiti spre luna. Ea ma întelegea într-un fel, ma vazuse de destule ori plângând, îndopându-ma cu pastile, suferind, dar nu cunostea sentimentul de goliciune si izolare crescând în mine cu fiecare secunda, dorintele sinucigase omorând logica, dar eram prea lasa sa-mi leg o sfoara de gât, sa-mi tai beregata sau sa iau o supradoza de pastile.

Am apasat prima clapa, apoi a doua, lasând piesa Fur Elise sa curga pe fundal. M-am oprit asteptând lacrimile sa-mi invadeze fata, dar ochii uscati refuzau sa dea drumul chiar si ultimei cascade de usurare.

Poate ca viata îti ofera o anumita cantitate de lacrimi, iar eu o epuizasem pe-a mea.

În doar câteva minute am deschis usa de la intrare si-am trântit-o în spatele meu. Purtam doar o camasa de noapte subtire, eram desculta si arsa de flacara iadului meu personal, a abisului în care ma aruncasem involuntar, construindu-mi ziduri între mine si viata reala, între mine si viitor sau prezent, ma înlantuisem în trecut si refuzam sa-mi dau sansa sa-mi revin.

Am început sa alerg, lasând aerul rece sa-mi înghete simturile, asfaltul sa-mi toceasca talpile, sa-mi zgârie pielea si ceea ce mai ramase din ratiune sa moara.

M-am oprit pe strada, zâmbind nebun.

-Ai grija!striga o bâtrana, dar nu m-am miscat.

Farurile au fost ultimul lucru vazut de mine, apoi corpul s-a zdrobit de ceva tare. Oasele au crapat, durerea s-a scurs în tot corpul, dar nu m-am simtit cazând sau sângerând, ci ca o papusa inerta aruncata pe o suprafata plana, înghetata, asa cum fusesem mereu. Prea dura pentru a fi placuta de ceilalti, prea rece pentru a fi capabila de sentimente, prea rigida pentru a iesi din bolul meu de sticla, o adevarata stana de piatra, o printesa a ghetii.

Am disparut brusc si iremediabil.

Am murit.

Anya :

Te vreau.Ochii tai ma atrag intr-un vartej de zapada.Te vreau.Buzele tale ma striga.Te vreau.Totul ma-ndruma spre tine.Te vad ca intr-un vis,dar totusi esti departe si oricat m-as stradui,nu pot sa gasesc drumul spre tine.

Apari langa mine,un zambet naucitor imbratisandu-ti buzele.Ca de obicei ma pierd in ochii tai de carbune.”Buna” vreau sa-ti spun,dar cuvintele parca-mi sunt dusmani,strangandu-si armata,pregatindu-se sa-mi atace gatul,planuind parca sa-l cucereasca.Vreau totusi sa-ti spun ceva ,dar e prea tarziu.Buzele tale de gheata le ating pe-ale mele,formand parca niste scantei.Sarutul devine profound,pasional si un geamat iti scapa fara a avea timp sa-l inabusi.Zambesc.E amuzant cum,dupa atata timp,inca mai am puterea de a te reduce la aceasta fiinta ce nu poate articula nici macar un cuvant.

Pozitiile se inverseaza,insa,si in scurt timp ma gasesc aruncat pe pat.Mainile tale ca de zapada imi ating corpul,lasand in urma lor dare rosiatice de foc.Te indepartezi pentru un moment,iar eu am timp sa te admir in timp ce rochiar de catifea neagra iti mangaie usor trupul,in drumul ei spre margine patului.

Intr-adevar,esti frumoasa.Parul tau negru si lung iti incadreaza perfect fata ca de hartie.Ochii de carbine iti sclipesc.Acum,intr-adevar arati ca o copila.

Iti apleci capul,parul tau formand o cortina in timp ce ne sarutam.Ca de obicei,ma pierd in el.Clipa pare o ora si ora un secol.Iti simt rasuflarea pe gat,dar la tot ce ma pot gandi acum este explozia de culori ce se manifesta in spatele pleoapelor mele inchise.Momentul se schimba si clipa ingheata si tot ce simt acum este placere,in timp ce numele tau cade ca o rugaciune straveche de pe buzele mele nedemne de el.

Indata ce ti-ai revenit ,esti in drum spre usa,imbracata deja.”A fost frumos”zambesti si pleci,lasandu-ma ca de fiecare data singur si gol.

Esti o adevarata “Printesa de gheata” soptesc inainte ca somnul sa ma cuprinda cu bratele lui dulci.

Anca :

Simteam cum usor ,usor durerea disparea dar nu de tot.Frisoanele au inceput sa apara impreuna cu convulsiile.Inghetam de frig,dar nu puteam sa scot nici un sunet.

Nu stiu cat timp a trecut...dar durerea a disparut,cred ca sunt moarta.Poate ca sunt in rai,dar...Am deschis ochii si am fost uimita de albul orbitor ce ma inconjura.Da,sigur eram in rai,dar ingerii si norii pufosi nu se regaseau in peisajul din fata mea.Cativa pasi se auzira in spatele meu si am intors capul speriata.Acolo se afla o minunata femeie.

Parea ireala.Avea o rochie lunga si alba ,ca insusi zapada,un par alb si lung pana la brau ,niste ochi gri-deschis,iar pe genele ei se regaseau fulgi de nea.Mi-a zambit cald,chiar daca fizionomia ei nu arata caldura...doar gheata.

M-am ridicat in picioare si am inspectat mai atent locul unde ma aflam.Era un salon enorm construit din gheata.Ea,si-a intins mana spre mine,dar imi era prea frica sa-i raspund cu acelasi gest .

- Nu o sa te ranesc,nu te speria!incerca sa ma linisteasca desi nu prea mergea.

- Unde s-sunt ?am intrebat balbaindu-ma si am observat ca vocea mea suna acum ca si cei mai melodiosi clopotei.

- Esti in castelul meu,iar eu sunt regina ghetii.ma holbam la ea in timp ce asimilam cu greu informatia aceasta,probabil din cauza fricii care inca nu se diminuase.

- De ce m-ai adus aici ?Vreau inapoi acasa !La parintii mei !Te rog !am implorat.

- Imi pare rau,dar nu mai poti pleca de aici.imi spuse pe o voce trista.

Am incercat sa alerg spre usa din spatele meu,dar ea era deja in fata mea ,privirea ei oprindu-ma si parca rugandu-ma s-o ascult.

- Nu fugi de mine,te rog !Doar asculta-ma. imi zise.

- De ce ?De ce ar trebui sa te ascult ?M-ai luat de la parintii mei si m-ai adus intr-un loc necunoscut ,cu o straina .

- Doar...doar asculta-ma.

Ma lua de mana –de aceasta data nu m-am opus-si ma conduse spre un fel de canapea din gheata,care,surprinzator,mi se parea foarte moale.

- In primul rand as vrea sa ma asculti si sa nu ma intrerupi.Crezi ca poti face asta ?

- D-da !insa nu eram sigura.

- Toul a inceput acum 19 ani .Eram o simpla fata dintr-un oras micut,aparent insignificanta.Aveam cei mai buni parinti si cea mai perfecta viata.Intr-o seara de sambata iesisem cu prietenele mele la o ceasca de cacao calda .Era foarte frig afara.Ele au plecat la un moment dat,dar eu am ramas inca acolo meditand.Dupa putin timp se auzi usa trantita de cineva.Parea nervos.M-am uitat in directia aceea,dar nestiind ca necunoscutul se uitase si el in directia mea.A fost dragoste la prima vedere.Am vazut cum furia se diminuase din ochii lui ,si a inceput sa ma priveasca cu dragoste.A venit si m-a intrebat daca se poate aseza,eu neputand sa vorbesc am aprobat.S-a asezat si am inceput sa vorbim.In seara aceea am aflat multe despre el si el despre mine si em propus sa ne mai intalnim.Trecusera 2 luni de cand eram impreuna.Intr-o seara m-a invitat la el.Ii cunosteam parintii si el pe-ai mei asa ca nu a fost nici o problema.In seara aceea m-am culcat cu el.Dar...poate ca nu a fost sa fie .Dupa 3 saptamani a plecat,lasandu-mi doar un bilet prin care imi spunea ca acea scanteie s-a stins din inima lui si ca ii pare rau.Plecase.Am suferit mult dupa aceea.Mama si tatal meu au murit la scurt timp dupa aceea intr-un accident.Voiam sa-mi pun capat zilelor,dar am aflat ca sunt insarcinata.Prima oara m-am speriat,dar apoi am realizat ca am pentru cine si pentru ce sa traiesc.Am nascut o fetita,careia i-am pus numele Carla.Era forte frumoasa,dar la scurt timp mi-a fost luata...sau mai degraba eu am fost luata de langa ea .Urmam la tron.Urma sa devin o regina a ghetii, dar asta nu ma incanta deloc.Imi vroiam fiica inapoi.

- Carla...dar...asa ma cheama pe mine !i-am zis eu speriata.

- Asa e .Tu esti fiica mea.Tu esti Printesa Ghetii.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Tot ce trebuie sa faceti este sa votati deci ...."soarta" lor sta in mainile voastre ! ;))

-Silver si Laura-Maria

Si-