Ok....Am vazut ceva frumos , l-am pozat si l-am publicat:)):))Sper sa va placat ....Putina lumina pentru sufletele voastre...Xo xo Alma

Ca sa intelegeti mai bine...Este o lumanare pozata din mai multe unghiuri...

Capitolul 22 din fikul If is my life...I will live it in my way...

Ok....aici aveti cap 22 dar avand in vedere a plec in vacanta la tatal meu biologic(parintii mei sunt despartiti stau cu mama)nu cred ca voi avea timp sa scriu...Cam sta cu ochii pe mine si nu ma pot concentra.Asa ca , imi pare rau dar nu stiu cand voi posta capitolul urmator.Scuze.

Vacanta palcuta tuturor.

Xo xo Alma

Capitolul 22

Excursie

Perspectia lui Andrew

Am deschis usor usa si am observant cum Elena ma priveste uimita.

-Andrew….A murumurat ea.Ce cauti aici?Trebuia sa fii in pat.Trebuia sa te odihnesti nu sa te ridici.

-Ma simt foarte bine.Am spus eu apropiindu-ma de ea si maganindu-I obrazul.Se pare ca supa ta a facut ceva bine.Am spus eu chicotind.

-Da,…cred ca da…A recunoscut Elena.

Nu puteam sa nu observ cat de frumos ii sclipea trupul in apa cristalina.Cred ca ma holbam ca prostul dar nu imi pasa.

M-am uitat adanc I n ochii ei in timp ce ea facea acelasi lucru.Am sarutat-o dulce prêt de o clipa si ea a adancit sarutul intrand cu totul in gura mea.Era atat de dulce…

M-am ridicat un pic in picioare fara a intrerupe sarutul si am pasit (imbracat)in cada plina cu apa , deasupra Elenei.Ea m-a ajutat sa imi dau trisoul jos in timp ce eu ii mangaiam usor coapsa dreapta.

Mi-am dat repede pantalonii de trening jos si acum eram complet dezbracati amandoi.I-am sarutat gatul in jos si in sus in timp ce ea gemea de placer.

Si apoi ca din senin am intrat in ea….Nici nu mi-am dat seama cand sa intamplat….Dar a fost foarte placut.

Elena si-a dus mainile in parul meu tragandu-ma mai apropae in timp ce gemea tare si raspicat.

*

Perspectiva Elenei

Dupa ce am terminat “micul” nostrum jos am ramasa acolo in cad , in apa fierbinte imbratisati.

-Imi pare rau…A sopitit Andrew sarutandu-ma pe crestetul capului.

-Pentru ce ?A,m intrebat eu ridicandu-ma si infasurand un prosop in jurul meu.

-Pentru ca nu mi-am tiniu promisiunea de a te duce pe dealul din spatele casei.

-Hei nu e nimic putem merge alta data.

-Ce zici daca mergem maine?A intrebat el emotionat.

-Sigur.

Perspectiva lui Andrew

Ne-am culcat pe la vreo unu dimineata sup ace am strans prin baie dezastrul lasat in urma.

Dimineata veni foarte repede iar noi ne-am trezit devreme , ne-am imbracat gros si ne-am indreptat spre deal.

Cand am ajuns in fata casei Elena se uiat neincrezatoare spre deal…Ca si cum s-ar fi dus si nu s-ar fi dus in acelasi timp.

-Sunt aici , iubito!Am spus eu masand-o uspr pe umeri.

Ea a dat din cap si a luat-o inainte.

Am ajuns exact in varful dealului tinandu-ne de maini , Elena tragandu-ma dupa ea.

-E atat de frumos aici….Si bine…A oftat ea.

Stateam si am uitam la ea in timp ce o lua inainte.

S-a asezat langa un brad , iar eu am mers spre ea stranagand-o in brate si sarutand-o pe frunte.

-Iubesc zambetul tau , privirea ta , magaierea ta…A suspinat ea in umarul meu.

-As vrea sa te vezi prin ochii mei…Si atunci ai sa intelegi cat de importanta esti tu pentru mine…Am spus eu tragand-o mai aproape de mine.

-Promite-mi ca nu o sa ne despartim niciodata.A soptit Elena.

-Promit.

Acum stiam amandoi ce inseamna asta.Insemna ca ne daruiam unul altuia trup si suflet .Ca acesta era locul nostrum si ca orice I s-ar intampla unuia dintre noi celalalt va simti.

*

Si asa ne-am continuat drumul.Alergam prin zapada , ne impingeam candeam si ne sarutam.

A fost minunat.Iar eu aveam o surpriza pentru Elena.

Perspectiva Elenei

Deja se insera afara iar eu si Andrew ne indreptam spre o cabana.

-Andrew ce e asta?Am intrebat eu speriata.

-O cabana nu e evident?

S-a apropiat mai mult de o piatra si se uiat curios al ea.

-Daca ar fi a mea a spus el….mi-a pune cheia …..a ridicat piatra si a scos o cheie de sub ea.AICI!

-Andrew nu intram.Am spus eu sperata.

-Oh haie suntem in mijlocul pustiului cine sa ne i-a de aici?Mos Martin?

-Am suierta un pic si l-am urmat in micuta cabana.

Capitolul 21 din fikul If is my life...I will live it in my way...

Aaaa...Nu prea am scuza ca nu am scris nimic mult timp nu?Dar totusi imi pare rau...

Am terminat dupa sute de ani:))capitolul 21.Sper sa ca placa...

Xo xo Alma

Capitolul 21

Medicamente

Perspectiva Elenei

Andrew a adormit foarte repede , chiar mai repede decat credeam.M-am ridicat usor de pe pat si am stins televizorul.M-am dus pana la dulapul din baie…Cel cu medicamente …Si am scos de acolo un termometru.

Chiar vroiam sa il las pe Andrew sa doarma dar trebuia sa ii aflu temperature asa ca am pasit usor spre dormitor si m-am asezat pe marginea patului sprijinindu-ma pe o mana.Arata atat de bine cand dormea.Acum statea cu fata intr-o parte si cu gura usor deschisa.Arata ca un copil mic.Era atat de scump…Si atat de racit….

-Andrew…Am soptit eu.

-Aaa?

Am scuturat o data termometrul si i-am spus:

-Tine asta .Si l-a bagat usor in gura si s-a intors pe cealalta parte.Ai grija sa nu te ineci cu el.I-am spus mangaindu-l pe cap.

Andrew a dat o data din cap si a oftat usor.M-am dus spre bucatarie si am inceput sa spal usor vasele.Oare de cand nu le mai spalasem?

De obicei nu mancam acasa si cand se intampla mereu lasam vasele nespalate.Am inceput sa spal farfurii si pahare de mi se acrise de atatea vase.Era atat de liniste si placut….

Deodata telefonul mobil imi suna facandu-ma sa tresar un pic.

-Alo?Am raspuns eu.

-Elena , Cosmin a racit rau de tot am nevoie de ajutor.A spus Raluca alarmata.

-Stiu.Si Andrew este in aceeasi situatie.Fa-I sit u o supa crema.Eu asta i-am facut si vreau sa i-o dau mai tarziu poate ii trece.Am zis eu simplu.

-Ok.Mersi mult.

-Nu ai pentru ce.Pa pa.Am zis eu usor.

-Pa.

Mi-am vazut in continuare de treaba pana cand am terminat de spalat toate vasele.M-am dus pana in sufragerie pentru aobserva ca noi nici pana la ora actuala nu ne desfacusem bagajele de la munte.Am inceput sa le scot repede din valise si sa le bag in masina de spalat.

Dup ace am dat drumul la masina de spalat m-am uitat la ceas care era aproape 20:30 , asa ca m-am gandit ca lui Andrew nu i-ar strica o supa calda.

Am pus supa in cuptorul cu microunde si am lasat-o sa se incalzeasca timp de trei minute in care am aseat celalate recipiente in frigider.

Duap ce mancarea s-a incalzit am luat o lingura din sertar si o tava pe care am pus castronul si lingura si m-am indreptat usor spre dormitor.

M-am asezat usor pe marginea patului lasand tava ep noptiera.Imi era aasa de mila s ail trezesc arata atat de bine cand dormea…Imi era chiar mila s ail trezesc…Intr-un fel…

-Andrew…Am soptit eu usor.

-Aaa?A spus el deschizand ochii usor si zambindu-mi.

-Haide….trebuie sa mananci ceva…I-am zis eu ajutandu-l sa se ridice in capul oaselor.

S-a ridicat usor si eu am luat tava si am asezat-o epste picioarele lui.

-Ma doare capul…Se planse el.

-Da…stii?Si Tarzan mai este hranit de cineva cate o data si Tarzan mai i-a si cate o aspirina din cand in cand.

-Si Jane ce zicea?A spus el chicotind.

-Sa deschizi gura.Am zis eu luand o lingura de supa si dandui-o in gura.

-Mmmm….A spus el.Stii?Pot sa mananc si singur.

-Sa te vad.Am zis eu lasand lingura jos.

-Nu pot.S-a smiorcait el indesandu-si capul in umarul meu.

Era un copil mic.Era ca si eu bebelus.

-Ok.Am zis eu.

Am inceput sa ii dau de mancare sic and a terminat am dus tava la bucatarie , am spalat vasele si le-am bagat inapoi in dulap.

Nu se mai auzea nimic din dormitory.Am pasit incet spre el si m-am uitat inauntru doar acs a il vad pe “Tarzan”luand trenul spre lumea viselor.

Mi-am amintit de un referat pe care il aveam de facut la geografie.Asa ca mi-am luat leptopul din geanta si l-am pus pe masa din bucatarie.Am inceput sa caut prin carti ceva care sa imi aminteasca despre tema referatului dar nimic….Cand deodata mi-am amintit.Referat despre Viena.”Super”….

M-am apucat de referat iar cand l-am terminate ram mult prea obosita s ail mai si scot la imprimanta.Asa ca l-am salvat in calculator si am pus capul pe masa si am inchis ochii.

Nu vroiam sa ma bag in pat langa Andrew care dormea atat de bine .Imi era mila de el.

Am adormit foarte repede….

M-am trezit la sunetul infernal pe care il facea telefonul meu:

(melodia 3oh!3-Don t trust me)

Era mama.Super exact persoana cu care vroiam sa vorbesc acum.

-Alo?Am raspuns eu morocanoasa.

Nu stiu ce povestea mama pe acolo despre Grecia dar nici nu mi-a pasat.Spuneam numai “da da aha bine” Intr-un tarziu s-a hotarat sa se duca la culcare iar eu mi-am inchis telefonul si m-am indreptat spre baie pentru a face un dus.

Inainte sa intru in baie m-am indreptat spre dormitory si mi-am scos din dulap o camasa pentru a ma imbraca cu ea.

M-am dus spre baie si am inchis usa.Am pus MP4-ul pe chiuveta si i-am dat drumul sac ante.

Am dat drumul la cada de unde apa fierbinte mi-a mangaiat usor picioarele.Am intrat cu totul in cada si am stat acolo apropape o jumatae de ora.

Deodata observ cum usa de la baie se deschide incet si ochii mei se maresc instantaneu.

Anunt!

Va anunt cu mare regret ca.....urmatorul capitol din fikul If is my life...I will live it in my way....va fi postat marti sau miercuri.Saptamana asta chiar am vrut sa il scriu dar pur si simplu nu am avut timp.Pe langa faptul ca aveam foarte multe teme cum ajungeam acasa intra cineva in camera mea.Si nu puteam sa scriu atata timp cat am audienta peste tot.Imi este imposibil sa gandesc si sa ma concentrez.Am scris numai jumatate de capitol iar cealalta jumatate sper sa o termin pana marti sau miercuri.Sper ca ma intelegeti.

Xo xo Alma

Capitolul 20 din fikul If is my life...I will live it in my way....

Capitolul 20

Raceala

Perspectiva lui Andrew

Dimineata urmatoare am deschis incet ochii si aveam o durere de cap ingrozitoare.Nu mi se putea intampa chiar mie.Sa ma imbat ca porcul si apoi sa ma trezesc cu o durere de cap insuportabila.

Am auzit un cascat incet de langa mine si m-am intors sa vad cum Elena se intoarce pe o parte si isi baga capul in pieptul meu.Arata atat de bine cand dormea , inocenta si fara nici o problema.Mi-am intors capul intr-o parte si am observat pe noptiera o aspirina si un pahar cu apa.Elena , Elena mereu se gandea la toate.M-am ridicat in capul oaselor , si am luat pastila.M-am asezat inapoi in pat luand-o pe Elena in brate si inchinzand din nou ochii.Am simtit cum ea incepe sa se foaisca suspinand incet.Ea s-a intors pe partea opusa si eu am facut la fel.Ma gandeam oare cum am ajuns la bloc cand eu imi amintesc ca am plecat de acasa , cantam in masina si de aicea nu mai stiu.Mi s-a rupt filmul.

M-am asezat pe spate sperand ca o sa pot sa ami adorm un pic.Elena s-a intors cu fata la mine , si cand mi-a intalnit privirea fata I s-a luminat instantaneu si mi-a zambit usor.

-Buna dimineata!A soptit ea sarutandu-ma innocent pe buze.

-Neata!I-am raspun eu cu vocea infundata.Si atunci mi-am dat seama ca am racit si chair calumea.Nu am avut niciodata nasul mai infundat decat atat.

-Se pare ca “Tarzan”a racit?A intrebat Elena chicotind si intinzandu-se.

“Tarzan”?!?!Despre ce vorbea?Am inceput sa ma gandesc o secunda….Si apoi mi-a picat fisa…Eu si baietii aruncandu-ne prin Zapata strigand despre noi Tarzan , clubul , pahare rosii aruncate pe jos , Elena cantand Tik , Tok.Acuma parca ma durea si mai tare capul.

-Da…cred ca da….I-am raspuns eu fortandu-mi un zambet.

Ea doar a chicotit si m-a sarutat usor pe buze.

-Ai luat aspirina?A intrebat ea cu o privire ingrijorata pe fata.

-Aha.Am raspuns eu lasandu-ma pe spate.

-Ok.Eu trebuie sa plec .A zis Elena ridicandu-se de pe pat.

-Unde?Am intrebat eu ridicandu-ma in coate.

-Ma duc pana acasa sa am schimb sa fac niste curatenie , poate sa fac un dus sa iti aduc niste schimburi , sa imi aduc si mie ….A inceput ea sa enumere in timp ce se imbraca cu niste pantaloni negri pe care i-a purtat vinerea trecuta si din intamplare au ramas aici.

De obicei isi aducea schimburi cu saptamana si le lua la sfarsit de saptamana sa le spele .Nu stiu cum de i-au putut scapa acesti blugi.

S-a dus la baie si-a facut un coc neglijent prinzandu-l cu un creion de pe birou.

-Ok…eu am plecat , a zis ea luandu-si geata de pe pat si plantand un mic sarut pe buzele mele.

-Bine…A oftat eu usor.

-Ai grija de tine.Mi-a spus ea si a iesit din casa inchizand usa dupa ea.

Am incercat sa ma ridic din pat sis a ma duc sa fac un dus pentru ca déjà incepea sa ma enerveze .Dar exact cand m-am ridicat de pe pat , am cazut inapi ….Se pare ca eram mult mai bolnav decat ma credeam.Am incercat din nou de data asta prinzandu-ma de parete.M-am tarat incet pana la baie unde m-am dezbracat si am intrat in cade cu apa fierbinte.

Perspectiva Elenei

Cred ca am condus ca o nebuna pana acasa iar cand am ajuns aici m-am dus spre telefonul din bucatarie si am sunat-o imediat pe mama.

Tarr.Tarr.Tarr.

“Salut !Momentan sunt cam ocupata si nu pot vorbi.Lasa un mesaj.”La dracu’ iar a intrat robotul.

M-am hotarat sa il sun pe tata(cel biologic).

Tarr.Tarr.Tarr.

-Alo?

-Salut tata.Crciun fericit.I-am spus eu cu un ton fericit.

-Hei Elena.Multumesc al fel.Ce mai faci?A intrebat el

-Bine….Am nevoie de putin ajutor.Andrew e putin racit.Ce ar trebuii sa ii dau sa se puna un pic pe picioare.

Tata a inceput sa imi zica o reteta despre o supa crema parca….Si despre felul in care se face .Mi-a recomandat sa i-o dau lui Andrew.L-am ascultat si am notat tot ce a spus el.

-Ok tati mersi mult.Ma duc sa am apuc de treaba.

-Ok , El.Pa-pa.

-Pa , tata.

Intai m-am gandit sa fac curatenie si apoi sa ma apuc de supa lui Andrew , sa i-o duc direct calda.

Curatenia parca a durat o vesnicie.Cand m-am uitat spre ceas era aproape 18:15 asa ca m-am apucat repede de supa iar cand am terminat-o am pus-o in mai multe recipiente , mi-am luat niste schimburi , i-am luat si lui Andrew cateva iar apoi am plecat val vartej spre apartament.

Perspectiva lui Andrew

Ma simteam ca dracu’.Stateam in pat cu paturile pana la gat si eram transpirat ca naiba.

Elena intra pe usa .

-Te simti bine?A spus ea venind spre mine .Am observat ca in maini avea niste recipiente pe care le-a aruncat pe amsa din bucatarie aruncandu-si geaca intr-un colt si a venit spre mine punandu-mi mana peste frunte.

-Doamne Dumnzeule!Ai febra , a spus ea.Si esti transpirat ca naiba.

Deja aveam frisoane cand m-a scos de sub patura si mi-a dat tricoul jos.

Mie imi era mintea la cu totul altceva cand ea mi-a at tricoul jos , dar aici nu era cazul.Mi-a sters pieptul cu un prosop si mi-a dat un tricpou uscat cu care m-a ajutat sa ma imbrac cu el.Ne-am urcat inapoi in pat.Eu mi-am bagat capul in umarul ei si am inchis incet ochii.Am adormit imediat.Cu Elena alaturi de mine puteam trece peste orice.Ea imi masa parul si asta m-a ajuatt sa adorm mai repede.

Am gasit-o pe Anastasia din fikul If is my life...I will live it in my way....Ce parere aveti?Se potriveste?Lasati comm...

Prima poza:Anastasia(prietena Rebecai)

Capitolul 8 si 9 din "Esenta"!!!

Scuze ca n.am pai pus nimic despre "Esenta" dar n.am avut timp....enjoy!!!

Capitolul 8-Slabiciune
Nu credeam ca totul o sa mearga asa bine.Cel putin eram de 2 luni cu Mike si ne intelegeam excelent,aveam aceeasi incredere ca la inceput.Alex era cu Rose si ma evita.Se pare ca blonda reusise sa-l convinga sa nu mai vorbeasca cu mine.Ma certasem cu Helen si nu mai vorbiseram deloc,ma mutasem in banca cu Mike pentru ca si fetele se certasera cu Helen si le-am lasat sa stea impreuna,profa de romana plecase si venise una noua,iar parinti nu se mai certasera.Cu ajutorul lui Mike reusisem sa-mi controlez emotiile.Mai nou explodam si cand eram foarte fericita.Invatasem sa fac lucrurile sa pluteasca,puteam sa fac sa bata vantul,puteam sa incalzesc lucrurile.Chiar faceam astfel economie la caldura.Mai nou ma mutasem la Mike.Familiile noastre fusesera asa de fecicite cand auzisera ca suntem impreuna,chiar organizasera o cina in familie.In sfarsit eram rude.Observasem ca puteam sa controlez starile celorlati si nu puteam sa nu ma abtin sa nu relaxez situatia dintre ai mei.Desi numai stateam cu ei in fiecare seara ma duceam sa-i vizitez.Nu de alta dar sora mea termina generale si avea examene de dat ca sa intre la liceu.Nu-i placea niciodata sa invete,asa ca i-am usurat situatia.Chiar se mira cum dintr-o data putea sa invete si sa retina lucrurile asa usor.Totul ar fi fost perfect daca nu m-as fi simtit atat de obosita.Acum dormea dar tot simteam ca n-am putere.Chiar si vechile mele cearcane disparusera de tot si din fericire si ale lui Mike.Cred ca toata fericirea asta e epuizanta.
In urmatoarele zile de liceu tot o vedeam pe Rose ca se indreapta spre mine.La inceput am facut tot posibilul sa-si schimbe traseul.Dar eram oarecum curioasa de ce mai avea sa-mi zica.
-Sti.....
-Stiu multe...
-Sa nu crezi ca o sa te iert vrodat pentru ca mi l-ai lua pe Mike!!!!
-Sti....nu-mi pasa ca n-o sa ma ierti....sti......nu ti l-am luat pe Mike...el singur s-a luat de langa tine...si oricum....de ce iti mai pasa?!?!Acum nu esti Alex?!?!
-Nu conteaza!!!Vroiam sa sti ca te urasc!!!
-Sti....nu crezi ca era evident inca din clasa a noua ca ma urasti?!!
A marait la mine si a plecat.Ce proasta...nu degeaba este blonda.Si eu care credeam ca-mi va zice ceva interesant.Mi-am petrecut ultima pauza doar cu Mike,incercand sa ne facem ordine in dulapuri.
-O sa-mi lipseasca sa fac ordine in dulap!!!zice Mike.
-Lasa ca mai ai destul timp sa faci asta!!!Adica inca patru luni....
-Daaa?!!?
-Da!!!
Si-a inchis usa de la dulap,m-a luat in brate si m-a sarutat.
"Ahhh.....o iubesc.....!!!"
M-am oprit.
-Ai zis ceva??!!?
-Nu am zis nimic....
-Atunci...
Probabil doar mi s-a parut.
"Oare ce a auzit....??!?"
-Sigur n-ai zis nimic?!?!
-Nuuu...
"Ok....ce tot aude?!?!"
M-am concentrat un pic,poate prea mult caci am tremurat putin,si i-am raspuns la intrebarea neadresata:
-Gandurile tale!!!
-CE?!?!
-Pot sa-ti citesc gandurile!!!
-OK!!!Foarte tare!!!Esti sigura?!!
-Da!!!Sa incercam cu alcineva....
M-am uitat in jur.Nu prea era lume.In capatul celalt al holului era un boboc.M-am concentrat sa vad ce gandeste,dar nu-mi amintesc nimic inafara de faptul ca dormeam.Cand am deschis ochii am constatat ca eram in cabinetul medical al liceului.Mike statea langa pat,pe un scaun.
-Ce caut aici?!?!l-am intrebat.
-Ai lesinat!!!!M-am speriat rau de tot!!!Te uitai dupa cineva si cand deodata ai cazut langa mine!!!Am incercat sa te fac sa-ti revii,dar nimica!!!Asa ca te-am aduc aici!!!
-Dar de ce am lesinat!!!ultimul lucru pe care mi-l amintesc era ca incercam sa aflu ce gandeste bobocul....!!!Doctora ce-a zis?!?!
-A zis ca probalil e o cadere de calciu,dar mai bine ti-ai face niste analize!!!Pot sa jur ca s-a uitat urat la mine!!!
-O da....sigur o sa nasc peste 9 luni!!!
Am inceput sa radem amandoi.M-am ridit incet caci inca ma simteam slabita.Din fericire nu-i anuntase nimeni pe ai mei de ce se intamplase.A doua zi de dimineata m-am dus sa-mi fac analize.Se pare ca nu aveam nimic.Nici macar nu lesinasem din vina une caderi de calciu.In seara aia am adormit devreme.Dar ceva m-a trezit.Tremuram toata si vedeam in ceata.Totul in jurul meu se misca.Mike era si el treaz.
-Ce...se....intampla?!?!?!am zis aproape soptit.
-Mey....tu faci astea....
Nu puteam sa-i vad expresia.Vedeam totul in ceata.Am adormit la loc.Dimineata cand m-am trezit Mike era pe scaunul de la birou si se uita la mine.Cand a vazut ca sunt treaza a vorbit:
-Bella...nu stiu ce se intapla cu tine de esti asa slabita!!!
Ma uitam la el....oare din ce cauza....Puterile mele erau de vina!!!
-Mike....cred ca puterile mele ma slabesc.
S-a uitat speriat la mine.Oare ce o sa se intample de acum in colo?!?!

Capitolul 9-Adancuri
Incercam sa evit sa-mi folosesc puterile.De fiecare data cand eram nevoita sa le folosesc incepeam sa tremur si sa am ameteli.Era greu sa-mi controlez emootiile astfel incat sa nu explodez.Era greu sa-l vad pe Mike cum isi facea griji pentru mine,cum era mereu atent in ce face sau zice.
-Trebuie sa ai mare grija....nu vreau sa patesti nimic!!!!imi zicea Mike la 2 saptamani dupa ce provocasem cutremurul.
-Crezi ca eu vreau sa patesc ceva?!?!!?Tie tie usor sa zice"ai grija..."bla bla bla!!!!
-Imi fac doar griji pentru tine!!!!
-Nu crezi ca exagerezi!!!!Nu pot sa ma concentrez....mereu te aud cu deastea si simt prea multa presiune!!!!Abia pot sa ma controlez!!!
-Te cred..numai ca..
-Numai ca nu poti sa incetezi odata si sa ma lasi in pace?!?!
Tipasem la el si asta n-a fost tocmai o buna idee....incercam sa deschid ochii dar parca cantareau tone.Auzeam un piuit care suna regulat si care era foarte enervant.Vorbea cineva in jurul meu dar nu intelegeam nimic.Incercam sa deschid gura sa le zic sa vorbeasca mai tare sa inteleg ce spun dar nu puteam.Totul era negru.Imi simteam corpul amortit.Imi simteam,cred,mana stand inerta im a cuiva.Capul meu parca mai avea putin si exploda.Ce se intampla cu mine?!?!De ce nu puteam sa deschid ochii?!?!De ce nu puteam vorbii?!?!Ce era cu zgomotul din jurul meu?!?De ce nu puteam auzi ca lumea??!?!Nu stiam daca era zi sau nopte.Habar n-aveam unde sunt si de cand stateam asa.Simteam doar un miros ciudat...de medicamente.Oarecum mi-era somn,dar parca abea ma trezisem......timpul mi se parea o vesnicie.Erau momente cand eram oarecum constienta,puteam sa gandesc,dar erau unele momente cand dormeam,visam.Visam adesea ca urma sa cad intr-o prapastie,dar nu ma oboseam sa strig dupa ajutor,nu faceam nimic sa numai cad.La inceput a fost ciudat senzatie de cadere,dar pe urma m-am linistit.Era oarecum relaxant.Partea ciudata era ca niciodata nu ajungeam pe fund.Totusi cand eram constienta incepeam sa aud mai bine.Intelegeam ce zic,dar nu le puteam raspunde.De ce vorbeau toti ca si cum as fi fost bolnava.Nu puteam sa le zic ca mi-era bine.De ce tot repeta Mike ca ma iubeste si sa nu-l parasesc....nu plecam nicaieri.Nu vroiam sa plec nicaieri,cel putin nu fara el.Vroiam sa-i zic si lui asta dar nu puteam.Eram inerta.Trebuia sa deschid ochii,trebuia sa le vorbesc.Dar mereu adormeam,ma trezeam si incercam sa deschid ochii dar fara rezultat,si tot continuam asa fara sa vreau.Desi la inceput era linistitor,chiar placut,acum devenea suparator.Simteam oarecum ca sunt din ce in ce mai constienta,mai puternica.Am putut odata sa-mi misc mana.Ma fortam sa deschid ochii,stiam ca asa o sa pot sa vorbesc.Si am reusit.Am deschis incet ochii.Camera avea o lumina enervanta.M-am uitat in jur.Mike statea cu capul in maine.Nu m-a observat.
-Ce s-a......intamplat??!am intrebat fara prea multa putere.
Si-a ridicat capul si s-a uitat la mine.
-Mey-Bella!!!!Doamne!!!Credeam ca n-o sa te mai trezesti!!!Imi pare atat de rau!!!Chiar n-am vrut!!!!
-Ce tot spui acolo...?!?!
-Mey....ai fost in coma 3 luni....si asta doar din vina mea....Mii de scuze!!!!
-Coma?!!?Dar...?!?
Dar intelesesem....ma enervasem si puterile mele scapasera de sub control.Dar sa fiu 3 luni in coma?!?!Puteam sa mor.Nu intelegeam cum de am ajuns in asa hal?!?!M-am intors sa-l mai intreb pe Mike despre somnolenta mea,dar disparuse....probabil se dusese dupa doctori....oare ce-au zis doctorii ca am?!?!Cand s-a intors era insotit de un doctor,o asistenta si de parintii nostri...nu arata prea bine...
-Domnisoara Hall....o sa-ti facem un mic control...ca sa verificam starea dumneavoastra...
Am dat incet din cap.Dupa ce m-au examinat cateva minute dotorul a vorbit din nou:
-Se pare ca totul e in ordine!!!!O sa te las acum cu familia ta!!!
Si a plecat.Doamne,vroiam sa raman cat mai repede singura cu Mike.Nu suportam sa-l vad cum se uita la mine vinovat.Trebuia sa stie ca nu el era de vina.Asteptarea ca cele doua familii sa-si exprime sentimentele a fost lunga.
-In sfarsit!!!Nu credeam ca o sa mai plece.....Mike....Nu tu esti de vina!!!Eu trebuia sa am grija sa nu intrec limita....tu doar iti faceai griji.....
-Crezi ca o sa uita asta?!?!Deja in cateva luni te-am ranit de doua ori....
-Nu intelegi ca nu tu esti vinovat...?!!?
-Atunci cine?!?!
S-a uitat la mine.Puteam sa-i vad remuscarile...
-Hey...acum sunt bine....ce a fost numai conteaza......
-Mda...!!!Apropo....a fost de cateva ori Alex sa te vada....chiar isi facea griji pentru tine..
-Nu-mi pasa........Tu esti important.....tu ai fost mereu aici langa mine....ti-am simtit prezenta...te-am auzit de fiecare data cand imi ziceai ca ma iubesti....pentru mine tu esti important....orice s-ar intampla.......Mike...Te iubesc!!!!!Mereu....
S-a uitat la mine dupa care m-a sarutat.A fost un sarut care ma trezit complet....m-a atins pana in adancuri.....
-Si eu te iubesc Bella!!!!

Capitolul 19 din fikul If is my life...I will live it in my way...

Capitolul 19

Petrecere

Perspectiva lui Andrew

Ce dracu’?Si cine naiba e asta?

-Hai , hei cine esti?L-am intrebat eu dandu-l jos de e mine.

-Sunt Mihai , tipul de la munte.A spus el cu o fata care spunea ceva de genul “M-ai ranit profund , ca nu ti-ai amintit de mine”Si tu…A continuat el ….Esti cadoul meu de Craciun?

-Ai vrea tu.I-am raspuns eu tragand-o pe Elena mai aproape de mine.

Elena se uita uimita la mine si apoi la Mihai.

-Uou , uou , uou stai sa vad daca am inteles ok?Tu Mihai esti gay si te-ai indragostt de iubitul meu nu?

-Exact.A raspuns el venind spre mine si sarutandu-ma pe obraz.Ok asta chiar a fost cel mai scarbos lucru pe care mi la facut cinea vreo data.Frate pur si simpluimi era scaraba de tipul asta.

-Ok…a spus Elena venind si luandu-ma in brate.

-Bine….eu trebuie sa plec….a zis Mihai vazand ca Elena m-a luat in brate.

-Pa pa , Mihai.Am zis noi.Ne mai vedem.

-Daps.A zis el indepartandu-se , urcand intr-o masina si disparand.

Dup ace a plecat am inceput sa radem isteric.

-Stii?A spus Elena.Tu esti al meu , si nu am chef sa te impart…deocamdata.

M-am uitat adanc in ochii ei , amuzamentul pierind usor.Elena s-a apropiat incet de mine si m-a sarutat dulce.Am adancit usor sarutul limba ei intrand incet in gura mea.Chiar dureros de incet as putea spune.

-Te iubesc.A spus ea dandu-mi drumul.

-Si eu te iubesc.I-am raspuns eu plantand un mic sarut pe obrazul ei.Acum hai sa mergem.

Am luat-o de mana pe Elena si ne-am indreptat spre club.

-Wow.Am spus cand am pasit inauntru.

Erau fel de fel de lumini care se jucau pe perete , si multa lume care dansa.Melodiile erau mai mult parody decat originale.

-Uite karaoke , va rog va rog va rog va rog putem canta si noi?A intrebat Paula sarind in sus si in jos batand din palme ca si o fetita mica de 5 ani care il vedea pentru prima oar ape Mos Craciun.

-Ce zici daca stam un pic si apoi cantam , iubito?A intrebat-o Stefan seducator.

-De-de-sigur.I-a raspuns Paula cu vocea tremurandu-i.

MI-am dat ochjii peste cap , am apucat-o pe Elena de umeri si am impins-o in fata mea.Ea s-a asezat pe o canapeasi eu m-am asezat langa ea.

Perspectiva Rebecai

Stateam in camera mea si ma gandeam ce sa fac.Andrew mi-a scapat printer degete exact ca uleiul.Daca el nu este cu mine si nu mi-o trage nu va fi cu nimeni.Mai bine mort decat cu altcineva.Atunci mi-am amintit ceva …Daca nu ma insel am o prietena destul de buna care ma va ajuta cu “mica” mea problema.

Am sunat-o…

Tarr.Tarr.

-Alo?A raspuns ea.

-Anastasia?Am nevoie de ajutorul tau..Vii pana la mine?

-Acum Rebeca?Ai inebunit?E 23 si ceva.

-Te rog e foarte important.Am rugat-o eu.

-Ok.Ajung la tine intr-o jumatate de ora.

-Idioato.Am spus eu dup ace am inchis telefonul.

Mi-am acut un dus si am asteptat-o pe Anastasia pe canapeaua din camera mea.

-Salut!A spus ea intrand val vartej in camera mea.
-Am o problema cu Andrew.Am spus eu .Si am inceput sa ii povestesc toata povestea cu Andrew si Elena.

-Ok am o idée.Dar trebuie sa risti destul de mult.A spus ea.

-Ok.I-am raspuns eu rasufland usurata.

Perspectiva lui Andrew

Deja eram super beti si dupa ce am inceput sa radem ca idiotii pentru ca Stefan era sa verse niste tequila pe Paula ne-am hotarat sa cantam un pic.Se pare ca numai Elena si Raluca nu eau bête.

-Elena!Elena!Elena!Am inceput noi sa strigam.

-Eu ce?A intrebat ea.

-Canta.I-am soptit eu la ureche.

Chiar daca eram beat mort puteam sa soptesc ceva.

-Ok.A zis ea ridicandu-se de pe canapea si indreptandu-se spre DJ.

S-a urcat pe scena si a inceput sa cante Kesha-Tik Tok.

(aici aveti melodia daca vreti sa o ascultati http://www.youtube.com/watch?v=4OKlzm6BQ8A)

Nici macar nu eram atent la melodie se misca super sexy pe scena.

Dupa ce melodia s-a terminat ea a coborat de pe scena si m-a luat in brate.Am sarutat-o incet dandu-mi seama ca ea este doar a mea.

Perspectiva Elenei

Chiar daca simteam gustul de alcool din gura lui inca ii puteam simti aroma care ma inebunea.

Am mai stat un pic pe acolo cand am observant ca se face aproape 2 jumatate dimineata ne-am hotarat sa plecam.Dar bineinteles ca baietii au iesit afara doar in blugii lor si in tricourile déjà transpirate.Se aruncau prin zapada , se aruncau prin zapada si strigau .Fiecare dintre ei spunea ca el este “Tarzan”.Adevarul e ca nu vroiam sa imi imaginez ce dureri o sa aiba Andrew maine.Niciodata nu l-am vazut imbatandu-e atat de tare.E odata buna de notat in caledar m-am gandit eu in timp ce conduceam masina.I-am l;asat pe prietenii nostril acasa si m-am intreptat spre apartament cu Andrew.

Nu ami aveam putere sa conduc pana la mine acasa.

L-am pus incet pe Andrew in pat i-am pus o aspirina si un pahar la capul patului.M-am asezat langa el si i-am magaiat fata.Apoi am vrut sa am ridic sis a ma duc si eu acasa la mine .Andrew m-a prins de amna si m-a tras langa el.

-Nu am lasa singur!A soptit el.Nu stiu daca era constient de ceea ce spunea dar m-am asezat langa el si m-am culcat si eu in bratele lui.

Citat!!!!(important-cititi!!)

"Cred foarte serios ca si etapele unei iteligente ca si fazele unui sentiment pot constitui un roman.Nu inteleg de ce ar fi romanul o carte in care se descrie o boala,o meserie oarecare si n-ar fi tot atat de roman o carte in care s-ar descrie lupta unui om viu,cu propiile sale ganduri sau viata unui om intre carti si vise.Orice se intampla in viata poate constitui un roman si in viata nu se intampla doar amoruri si casatorii,se intampla si rateuri,entuziasme,filozofii.Orice e viu se poate transforma in epic;practic,literatura autentica se bazeaza pe o experienta traita"-Mircea Eliade despre "Maitreyi"!!!
Pai am pus citatul asta pentru ca in primul rand blogul asta nu este doar despre ficuri,si in al doilea rand am citit aceasta carte de curand si mi-a placut foarte mult.M-a impresionat foarte mult atat cartea si citatul,pe care il vad atat de impresionant si vad cata dreptate are si regasesc atat de multe lucruri in el."Esenta" are si niste povesti reale,a fost inspirata din realitate,doar am adaugat putin fantastic.Pana la urma nu trebuie sa scri doar despre ce alti vor,sau cum vor alti si doar cum vrei tu,deci nimeni n-ar trebuie sa spuna"imi place/nu-mi place"sau alte,lucruri.Nu trebuie sa ceri pareri si doar sa scri sau sa faci ce vrei pentru ca asta simti,si nu trebuie oprit.Pana la urma viata nu e roz,sau cel putin noi o facem mai putin roz,si trebuie mereu sa ridicam capul sus si sa fim mandri ce se suntem si sa fim mereu capabili sa infruntam orice chiar si durerea.Oarecum durerea e un compromis si actiunile noastre ne duc la ea,si trebuie sa o accteptam pentru face parte din viata la fel ca fericirea si celelate stari si sentimente.Nu pot spune ca sunt indreptatita sa va zic toate astea,am doar 16 ani,dar pana la urma multe persoane adulte au actionat si au gandit mai rau ca un copil(vezi situatia din Maitreyi),si mai este si vorba aia ca un copil poate sti si poate fi mai matur chiar mult mai mult decat persoana cu cele mai multe experiente de viata.Astea fiind spuse astept neapart comentariile voastre pentru ca aveti dreptul sa va exprimati parea,eu n-o sa-mi schimb parerea si doar spun c sa gasiti multe astfel de articole.Multumesc!Laura-Maria.

Capitolul 18 din fikul If is my life...I will live it in my way...

Ok am sa va rog ceva selectati tot capitolul ca si cand ia-ti da "copy".NU II DA-TI "COPY
".Nu stiu de ce nu se vad unele parti dintre versuri asa ca selectati si se vor vedea toate partile care nu se vad normal.Va rog faceti asa pentru a le vedea.Ok?Si spune-ti daca va placut sau nu va placut.Lasati-mi comm-uri.Si spuneti-mi daca ati reust sa il cititi pe tot.Xo xo Alma.

Capitolul 18

Distractii

Perspectiva Elenei

Nu se puteau intoarce atat de repede.Parintii nostrii nu se pot intoarce atat de curand.M-am ridicat incet de pe jos , m-am indreptat spre usa , am pus man ape clanta , si m-am intors s ail vad pe Andrew , intrebandu-l din priviri daca ar trebuii sa deshid usa.El doar a dat din cap in semn de “DA”.

Acum ma simteam ca in filmele alea de groaza de prost gust.Am observant cum mana imi tremura si am inceput sa am gandesc de ce imi era teama.Frate nu ma puteam speria de parintii mei.Iar atunci mi-a picat fisa.Nu eram speriata de parintii mei ci de faptul ca nu mai puteam petrece destul timp cu Andrew.

Da cred ca de acest lucru eram cel mai speriata si de faptul ca l-as putea pierde eram destul de speriata.

Deodata Andrew m-a apucat de talia , mi-a sarutat gatul si mi-a soptit:

-Sunt aici.

-Stiu.I-am raspuns eu.

Am pus amandoi mainile pe clanta si am deschis-o.

-Salut!Ne-au intampinat prietenii nostrii intrand in casa.

Frate ne-am consumat atat gandindu-ne ca sun tai nostrii cand de fapt eau doar Paula , Raluca , Stefan si Cosmin?!Ce copii eram si noi.Am inchis usor usa , in timp ce ei se asezau pe canapea.Andrew se uita la ei si probabil ca si eu aveam aceeasi privire idioata pe fata.

-Hei ce ati patit?A intrebat Raluca.Parca ati vazut o fantoma.

-Cam asa ceva.Am zis amandoi o data si ne-am indreptat spre canapea.

-Ce asta?Tipa Paula luand cu doua degete un pahar de pe jos.

-Aaaa.Ne uitam la Vampire diaries?Am intrebat eu razand un pic nervos.

-Cu leptopul pe jos?A intrebat Cosmin in timp ce lua leptopul de pe jos si alerga spre bucatarie pentru a lua ceva sa il stearga.

-Am interrupt cumva ceva?A inceput Stefan sa rada.

-Nu.A spus Andrew , avand un mic zambet pe buze.

-Bine , bine daca nu vreti sa ne spuneti e problema voastra.Dar totusi am venit aici sa va anuntam ca se tine o super petrecere in orasin seara asta ora 22:00.Si noi mergem.Veniti si voi?A zis Raluca.

-Da.Desigur.Am zis eu.

Eram o fire petrecareata si plina de viata.Imi placea sa merg la petreceri sa vorbesc cu multa lume si sa fiu in largul meu.

-Dar intai ar trebuii sa strangem de pe aici nu crezi? A intrebat Andrew sarutandu-ma pe frunte.

-Ba da.

-Va ajutam si noi , ne-a anuntam Raluca.

Am inceput sa curatam parchetul , sa spalam vasele sis a le bagam inapoi in dulap.

-Am terminat.Am spus noi multumiti.

M-am dus sa am schimb impreuna cu fetele si Andrew a facut la fel cu baietii.

Cand am fost gata , am coborat scarile unde Andrew se uita la mine ca sic and era in stare sa sara pe mine in acel moment.

Am ras incet , l-am luat de mana si ne-am indreptat spre masina.

-Esti ok?Am intrebat eu.

-Nu chiar…Stii?Fusta asta scurta de blugi si acest maieu minuscule nu ma fac sa ma simt mai bine.Cum dracu’ nu iti e frig?Sunt minus 13 grade afar sit u stai asa pur si simplu?

Se pare ca nu se uita la mine se uita in partea opusa.

-Ca sa stie tot poporul eu am paltonul pe mine in acest moment.Am zis eu razand punandu-i man ape obraz si indemnandu-l sa se uite la mine.Cand in sfarsit ma privit a oftat si m-a sarutat dulce.

-Hei!Striga Stefan.Aveti de gand sa veniti?Sau nu?

Noi am ras si am scos limba la el indreptandu-ne spre masina.

Faza tare era ca mergeam toti cu o masina si ne intrebam oare cum dracu’ puteam incapea?

Cosmin a dat drumul la casetofon si a inceput melodia “Meet me on the equinox”

L-am auzit pe Andrew fredonand usor si am inceput sa canta si eu impreuna cu el.

“…Let me give my love to you

…Let me take your hand

As we walk in tha dimming light

Or darling understand”

Prietenii nostrii s-au uitat la noi chicotind si apoi am cantat impreuna refrenul:

“That everything , everything ends

That everything , everything ends

Meet me on your best behavior

Meet me at your worst

For three will be no stone unturned

Or bubble lef to burst “

Acum toti radeam si cantam.

Strofa urmatoare au cantat-o Raluca si Cosmin.

“Let me lay beside you , Darling

Let me be your man”

In momentul in care ei au spus "Let me be your man" , Andrew mi-a soptit acelasi lucru la ureche.Mi-am lasat inet capul pe spate si am gemut usor.Normal ca il lasam sa fie "my ma"Am chicotit eu in gandul meu.Mi-am pus mana pe obrazul lui iar el si dus buzele la gatul meu unde a plantat un mic sarut.Apoi ne-am intors cu fata spre Ralua si Cosmin pentru ai asculta in continuare.

“And let our bodies intertwine

But always understand”

Si asa s-a terminat strofa lor.

“That everything , everything ends

That everything , everything ends

That everything , everything , everythings ends”

Am cantat cu totii , din nou refrenul.

“A window

An opened tomb

The sun crawls

Across your bedroom

A halo

A waiting room

Your last breaths

Moving through you”

Au cantat Paula si Stefan.

Am observat cum Stefan se apleaca spre Paula asa ca eu si cu Andrew am tipat :

-STEFAN OCHII LA DRUM!!!

-Da da bine bine.A zis el ducandu-se inapoi in locul soferului.

“As everything , everything ends

As everything , everything ends

As everything , everything , everything , ends

Everything , everything , everything ends.

Meet me on the Equinox

Meet me half way

When the sun is perched at it’s highest peek

In the middle of the day”

Am cantat din nou refrenul.

“Let me give my love to you”

A continuat Andrew si eu l-am urmat imediat.

“Let me take your hand

As we walk in the dimming light

Or , darling understand “

Am terminat noi strofa.

“That everything , everything ends.”

Cantecul se sfarsi.

Acum radeam si aplaudam.

-Ar trebuii sa cantam karaoke sau ceva de genul.A zis Raluca razand isteric.

Iar noi am facut la fel.

-Da sigur , cred ca s-ar speria si pisicile de noi.Am zis eu printre hohote de ras.

-Fratilor nu vreau sa va stric distractia dar am ajuns , a zis Stefan dandu-se jos din masina.Am facut cu totii la fel si cand sa cobor din masina raman uimita .Un barbat tocmai la luat in brate pe prietenul meu .Ce dracu'?!?!?!