Capitolul 8 si 9 din "Esenta"!!!

Scuze ca n.am pai pus nimic despre "Esenta" dar n.am avut timp....enjoy!!!

Capitolul 8-Slabiciune
Nu credeam ca totul o sa mearga asa bine.Cel putin eram de 2 luni cu Mike si ne intelegeam excelent,aveam aceeasi incredere ca la inceput.Alex era cu Rose si ma evita.Se pare ca blonda reusise sa-l convinga sa nu mai vorbeasca cu mine.Ma certasem cu Helen si nu mai vorbiseram deloc,ma mutasem in banca cu Mike pentru ca si fetele se certasera cu Helen si le-am lasat sa stea impreuna,profa de romana plecase si venise una noua,iar parinti nu se mai certasera.Cu ajutorul lui Mike reusisem sa-mi controlez emotiile.Mai nou explodam si cand eram foarte fericita.Invatasem sa fac lucrurile sa pluteasca,puteam sa fac sa bata vantul,puteam sa incalzesc lucrurile.Chiar faceam astfel economie la caldura.Mai nou ma mutasem la Mike.Familiile noastre fusesera asa de fecicite cand auzisera ca suntem impreuna,chiar organizasera o cina in familie.In sfarsit eram rude.Observasem ca puteam sa controlez starile celorlati si nu puteam sa nu ma abtin sa nu relaxez situatia dintre ai mei.Desi numai stateam cu ei in fiecare seara ma duceam sa-i vizitez.Nu de alta dar sora mea termina generale si avea examene de dat ca sa intre la liceu.Nu-i placea niciodata sa invete,asa ca i-am usurat situatia.Chiar se mira cum dintr-o data putea sa invete si sa retina lucrurile asa usor.Totul ar fi fost perfect daca nu m-as fi simtit atat de obosita.Acum dormea dar tot simteam ca n-am putere.Chiar si vechile mele cearcane disparusera de tot si din fericire si ale lui Mike.Cred ca toata fericirea asta e epuizanta.
In urmatoarele zile de liceu tot o vedeam pe Rose ca se indreapta spre mine.La inceput am facut tot posibilul sa-si schimbe traseul.Dar eram oarecum curioasa de ce mai avea sa-mi zica.
-Sti.....
-Stiu multe...
-Sa nu crezi ca o sa te iert vrodat pentru ca mi l-ai lua pe Mike!!!!
-Sti....nu-mi pasa ca n-o sa ma ierti....sti......nu ti l-am luat pe Mike...el singur s-a luat de langa tine...si oricum....de ce iti mai pasa?!?!Acum nu esti Alex?!?!
-Nu conteaza!!!Vroiam sa sti ca te urasc!!!
-Sti....nu crezi ca era evident inca din clasa a noua ca ma urasti?!!
A marait la mine si a plecat.Ce proasta...nu degeaba este blonda.Si eu care credeam ca-mi va zice ceva interesant.Mi-am petrecut ultima pauza doar cu Mike,incercand sa ne facem ordine in dulapuri.
-O sa-mi lipseasca sa fac ordine in dulap!!!zice Mike.
-Lasa ca mai ai destul timp sa faci asta!!!Adica inca patru luni....
-Daaa?!!?
-Da!!!
Si-a inchis usa de la dulap,m-a luat in brate si m-a sarutat.
"Ahhh.....o iubesc.....!!!"
M-am oprit.
-Ai zis ceva??!!?
-Nu am zis nimic....
-Atunci...
Probabil doar mi s-a parut.
"Oare ce a auzit....??!?"
-Sigur n-ai zis nimic?!?!
-Nuuu...
"Ok....ce tot aude?!?!"
M-am concentrat un pic,poate prea mult caci am tremurat putin,si i-am raspuns la intrebarea neadresata:
-Gandurile tale!!!
-CE?!?!
-Pot sa-ti citesc gandurile!!!
-OK!!!Foarte tare!!!Esti sigura?!!
-Da!!!Sa incercam cu alcineva....
M-am uitat in jur.Nu prea era lume.In capatul celalt al holului era un boboc.M-am concentrat sa vad ce gandeste,dar nu-mi amintesc nimic inafara de faptul ca dormeam.Cand am deschis ochii am constatat ca eram in cabinetul medical al liceului.Mike statea langa pat,pe un scaun.
-Ce caut aici?!?!l-am intrebat.
-Ai lesinat!!!!M-am speriat rau de tot!!!Te uitai dupa cineva si cand deodata ai cazut langa mine!!!Am incercat sa te fac sa-ti revii,dar nimica!!!Asa ca te-am aduc aici!!!
-Dar de ce am lesinat!!!ultimul lucru pe care mi-l amintesc era ca incercam sa aflu ce gandeste bobocul....!!!Doctora ce-a zis?!?!
-A zis ca probalil e o cadere de calciu,dar mai bine ti-ai face niste analize!!!Pot sa jur ca s-a uitat urat la mine!!!
-O da....sigur o sa nasc peste 9 luni!!!
Am inceput sa radem amandoi.M-am ridit incet caci inca ma simteam slabita.Din fericire nu-i anuntase nimeni pe ai mei de ce se intamplase.A doua zi de dimineata m-am dus sa-mi fac analize.Se pare ca nu aveam nimic.Nici macar nu lesinasem din vina une caderi de calciu.In seara aia am adormit devreme.Dar ceva m-a trezit.Tremuram toata si vedeam in ceata.Totul in jurul meu se misca.Mike era si el treaz.
-Ce...se....intampla?!?!?!am zis aproape soptit.
-Mey....tu faci astea....
Nu puteam sa-i vad expresia.Vedeam totul in ceata.Am adormit la loc.Dimineata cand m-am trezit Mike era pe scaunul de la birou si se uita la mine.Cand a vazut ca sunt treaza a vorbit:
-Bella...nu stiu ce se intapla cu tine de esti asa slabita!!!
Ma uitam la el....oare din ce cauza....Puterile mele erau de vina!!!
-Mike....cred ca puterile mele ma slabesc.
S-a uitat speriat la mine.Oare ce o sa se intample de acum in colo?!?!

Capitolul 9-Adancuri
Incercam sa evit sa-mi folosesc puterile.De fiecare data cand eram nevoita sa le folosesc incepeam sa tremur si sa am ameteli.Era greu sa-mi controlez emootiile astfel incat sa nu explodez.Era greu sa-l vad pe Mike cum isi facea griji pentru mine,cum era mereu atent in ce face sau zice.
-Trebuie sa ai mare grija....nu vreau sa patesti nimic!!!!imi zicea Mike la 2 saptamani dupa ce provocasem cutremurul.
-Crezi ca eu vreau sa patesc ceva?!?!!?Tie tie usor sa zice"ai grija..."bla bla bla!!!!
-Imi fac doar griji pentru tine!!!!
-Nu crezi ca exagerezi!!!!Nu pot sa ma concentrez....mereu te aud cu deastea si simt prea multa presiune!!!!Abia pot sa ma controlez!!!
-Te cred..numai ca..
-Numai ca nu poti sa incetezi odata si sa ma lasi in pace?!?!
Tipasem la el si asta n-a fost tocmai o buna idee....incercam sa deschid ochii dar parca cantareau tone.Auzeam un piuit care suna regulat si care era foarte enervant.Vorbea cineva in jurul meu dar nu intelegeam nimic.Incercam sa deschid gura sa le zic sa vorbeasca mai tare sa inteleg ce spun dar nu puteam.Totul era negru.Imi simteam corpul amortit.Imi simteam,cred,mana stand inerta im a cuiva.Capul meu parca mai avea putin si exploda.Ce se intampla cu mine?!?!De ce nu puteam sa deschid ochii?!?!De ce nu puteam vorbii?!?!Ce era cu zgomotul din jurul meu?!?De ce nu puteam auzi ca lumea??!?!Nu stiam daca era zi sau nopte.Habar n-aveam unde sunt si de cand stateam asa.Simteam doar un miros ciudat...de medicamente.Oarecum mi-era somn,dar parca abea ma trezisem......timpul mi se parea o vesnicie.Erau momente cand eram oarecum constienta,puteam sa gandesc,dar erau unele momente cand dormeam,visam.Visam adesea ca urma sa cad intr-o prapastie,dar nu ma oboseam sa strig dupa ajutor,nu faceam nimic sa numai cad.La inceput a fost ciudat senzatie de cadere,dar pe urma m-am linistit.Era oarecum relaxant.Partea ciudata era ca niciodata nu ajungeam pe fund.Totusi cand eram constienta incepeam sa aud mai bine.Intelegeam ce zic,dar nu le puteam raspunde.De ce vorbeau toti ca si cum as fi fost bolnava.Nu puteam sa le zic ca mi-era bine.De ce tot repeta Mike ca ma iubeste si sa nu-l parasesc....nu plecam nicaieri.Nu vroiam sa plec nicaieri,cel putin nu fara el.Vroiam sa-i zic si lui asta dar nu puteam.Eram inerta.Trebuia sa deschid ochii,trebuia sa le vorbesc.Dar mereu adormeam,ma trezeam si incercam sa deschid ochii dar fara rezultat,si tot continuam asa fara sa vreau.Desi la inceput era linistitor,chiar placut,acum devenea suparator.Simteam oarecum ca sunt din ce in ce mai constienta,mai puternica.Am putut odata sa-mi misc mana.Ma fortam sa deschid ochii,stiam ca asa o sa pot sa vorbesc.Si am reusit.Am deschis incet ochii.Camera avea o lumina enervanta.M-am uitat in jur.Mike statea cu capul in maine.Nu m-a observat.
-Ce s-a......intamplat??!am intrebat fara prea multa putere.
Si-a ridicat capul si s-a uitat la mine.
-Mey-Bella!!!!Doamne!!!Credeam ca n-o sa te mai trezesti!!!Imi pare atat de rau!!!Chiar n-am vrut!!!!
-Ce tot spui acolo...?!?!
-Mey....ai fost in coma 3 luni....si asta doar din vina mea....Mii de scuze!!!!
-Coma?!!?Dar...?!?
Dar intelesesem....ma enervasem si puterile mele scapasera de sub control.Dar sa fiu 3 luni in coma?!?!Puteam sa mor.Nu intelegeam cum de am ajuns in asa hal?!?!M-am intors sa-l mai intreb pe Mike despre somnolenta mea,dar disparuse....probabil se dusese dupa doctori....oare ce-au zis doctorii ca am?!?!Cand s-a intors era insotit de un doctor,o asistenta si de parintii nostri...nu arata prea bine...
-Domnisoara Hall....o sa-ti facem un mic control...ca sa verificam starea dumneavoastra...
Am dat incet din cap.Dupa ce m-au examinat cateva minute dotorul a vorbit din nou:
-Se pare ca totul e in ordine!!!!O sa te las acum cu familia ta!!!
Si a plecat.Doamne,vroiam sa raman cat mai repede singura cu Mike.Nu suportam sa-l vad cum se uita la mine vinovat.Trebuia sa stie ca nu el era de vina.Asteptarea ca cele doua familii sa-si exprime sentimentele a fost lunga.
-In sfarsit!!!Nu credeam ca o sa mai plece.....Mike....Nu tu esti de vina!!!Eu trebuia sa am grija sa nu intrec limita....tu doar iti faceai griji.....
-Crezi ca o sa uita asta?!?!Deja in cateva luni te-am ranit de doua ori....
-Nu intelegi ca nu tu esti vinovat...?!!?
-Atunci cine?!?!
S-a uitat la mine.Puteam sa-i vad remuscarile...
-Hey...acum sunt bine....ce a fost numai conteaza......
-Mda...!!!Apropo....a fost de cateva ori Alex sa te vada....chiar isi facea griji pentru tine..
-Nu-mi pasa........Tu esti important.....tu ai fost mereu aici langa mine....ti-am simtit prezenta...te-am auzit de fiecare data cand imi ziceai ca ma iubesti....pentru mine tu esti important....orice s-ar intampla.......Mike...Te iubesc!!!!!Mereu....
S-a uitat la mine dupa care m-a sarutat.A fost un sarut care ma trezit complet....m-a atins pana in adancuri.....
-Si eu te iubesc Bella!!!!