Esenta-capitolul 13

Capitolul 13-Decizii sau...lasa...sau...wtf?!!?

Dupa convorbirea cu Mike eram si mai nelinistita.Ma plimbam dintr-o parte in alta a camerei.M-am dus si mi-am luat niste haine din geamantan si m-am schimbat.Trebuia sa plec.Trebuia sa ma intorc.Mi-am luat portofelul si actele,m-am intors inainte sa deschid usasi am zis:
-Fetelor....eu ma intorc acasa....
N-au zis nimic,asa ca am deschis usa si am iesit hotarata...
-AUUUUUUUUUU!!!!Nu te uiti pe unde mergi?!?!
-O da.....eu sunt de vina....vezi...tu ai intrat in mine....eu steam pe loc...
-Nu-mi pasa!!am tipat si am plecat.
-O da...
PERSPECTIVA JONH
Intrase in mine si tot ea urla.Eu doar stateam si-mi cautam cheia sa-mi deschid usa de la camera cand ea a iesit din camera de vizavii ca un titirez.Desi simteam ca nu trebuia s-o las sa plece.Adica unde s-ar duce la ora 5 si ceva asa...nervoasa...ciudat.
PERSPECTIVA ANN
Dormeam asa de bine.Ah...a zis ca pleaca.Ce?!?M-am trezit m-am ridicat in picioare.Era intuneric in camera.
-Cine pleaca?!?
-Ce?!?zise Anny incercand sa deschida ochii.
-A zis cineva ca se intoarce acasa...o nu....Mey....
Nici n-am mai stat pe ganduri ca imediat am iesit pe usa desi imediat am fost oprita de ceva tare si....
-Frate....aici e o urgenta si tu imi stai in drum!!!Uitate si tu pe unde mergi!!!am urlat fara sa ma uit la cine si am plecat.
-Bine ca toate intrati in mine si dati vina pe mine!!!
Ce idiot.
PERSPECTIVA ANNY
Am vazut-o pe Ann cum pleca grabita fara sa se schimbe.Trebuia sa ma duc dupa ele.Dar totusi nu puteam sa plec asa,si aveam timp macar sa ma schimb tinand cont ca macar Ann era dupa ea.Dupa ce m-am imbracat,nici nu stiu cu ce anume am iesit destul de linistita.
PERSPECTIVA JONH
Am simtit cum usa din spatele meu se deschide si m-am intors sa prevestesc dezastrul.
-Daca si tu o sa tipi la mine te anunt ca nu tine!!
-Arr....ar trebui sa tip?!?!
-Pai prietenele tale au facut-o!!am zis sarcastic,dandu-mi ochii peste cap.
-Scuzale...nu sunt in apele lor...
-Am observat!!am zis in timp ce mi-am dat,din nou,ochii peste cap.
-Ca tot veni vorba de ele,sti incotro au luat-o?!?!
-Sti...iesirea e in colo...daca au iesit...
-A...da...scuze...sunt...aaa....adormita...
-Nu te pun eu sa stai treaza la ora asta...
-E...ceva important...
-Sper sa merite....adica....2 tipe....una era in pizamale...tu nu sti de capul tau...
A inceput sa rada.Ma mir ca putea.Dupa ce s-a oprit intinde mana dreapta spre mine.
-Anny...sau poti sa-mi zici si Maya!
-Jonh!!am intins si eu mana.
-Ar cam trebui sa plec....mai vorbim!
-Ok!!!am raspus si am privit-o cum se indeparteaza.
PERSPECTIVA MEY
Alergam ca nebuna sa ies din campus.Speram sa dau de un taxi,numai aveam rabdare sa ajung la aeroport.Am auzit cum cineva ma striga in spate.Nu vroiam sa ma intorc.Stiam ca doar 2 persoane m-ar striga...pentru a ma oprii.Am mers cat am putut eu de tare dar Ann m-a ajuns.
-Tu esti sanatoasa?!?!Unde naiba pleci asa?!?!a zis cam disperata.
-Acasa!!!am zis cat am putut de concret.
-Nu,nu....nu pleci nicaieri!a zis ea pe un ton de mama care isi cearta copilul cand a gresit.
-Ba da!!!am zis cu o fata serioasa.
-Ce se intampla aici?!?!De ce Ann te tine asa strans de mana?!?!a intrebat si Anny care ne-a ajuns din urma.
Nici nu imi dadusem seama ca Ann ma tinea de brat.Si chiar ma strangea.
-Well....vreau sa plec acasa si cineva,din nu stiu ce motiv,ma tine pe loc!am zis pe un ton parand deranjata,si chiar eram.
-Nu te duci nicaieri copilule!Ce?!?!Ai inebunit?!?!Cum sa te las sa pleci asa?!?!N-ai de ce!A zis Ann parand iar mama.
-Sunt de acord cu Ann!a zis Anny cat a putut de inocenta.
-O....splendit...si tu esti contra mea....!am zis sarcastica.
-Ma omule...Mike ti-a zis clar ca nu e necesar sa te duci!Stie ca esti alaturi de el si toate astea!Plus ai venit aici pentru facultate.Trebuie sa te obisnuiesti cu orasul si cu oamenii inainte sa incepi scoala.Si sa te nu aud ca renunti...nu dupa ce ne-am chinuit toate sa ajungem aici....Si....suntem la mama naibii...chiar crezi ca poti sa te plimbi asa de capul tau de aici-acasa?!mi-a zis Anny enervata.
-EU-AM-PLECAT!!am zis si am dat sa plec.In momentul urmator amandoua m-au prins de mana si ma tinau.M-am zbatut pana ce Ann a inceput sa tipe.
-Ce s-a mai intamplat acum?!!?am intrebat enervata la culme.
Se uita in jos speriata.M-am uitat si eu....plutea...toate 3 pluteam.Nu se poate.Puterile mele.Nu stiam ce sa fac.M-am panicat.
-Repet....de ce ai tipat?!am zis de parca nu s-a intamplat nimic,incercand sa fac ca noi sa ajungem din nou pe pamant.
-Plutim...!a zis si Anny fara vlaga.
M-am uitat din nou in jos.Revenisem pe pamant.
-Eu nu vad nimic!am zis continuand sa mint si sperand ca o sa mearga.Poate n-ati dormit destul.Si ziceati de mine ca am inebunit!am zis sarcastica.
-Poate....!a zis si Ann inca speriata.
-Stiti ce...hai sa ne intoarcem in camera...nu cred ca o sa pot face ceva cu voi pe capul meu!Nici macar nu stiu daca e vreun avion la ora asta!Dar sa fiti sigure ca nu renunt la ideea de a pleca!am zis dandu-ma batuta.N-avea nici un rost sa incerc sa fac ceva cand ele ma tineau.Trebuia sa existe o cale sa scap de ele si sa plec,chiar daca mai trebuia sa astept cateva zile.Asa ca ne-am intors toate trei in camera fara sa zica vreuna dintre noi vreun cuvant.
Cand am ajuns in camera mi-am luat leptopul si am intrat pe messenger.Mike nu era intrat cum ma si asteptam,asa ca i-am trimis un mail.Am asteptat sa se faca o ora in care toti sa fie treziti si l-am sunat...n-a raspuns.Alta zi,acelasi rezultat...
Nu mi-a raspuns la mailuri decat in prima saptamana,si atunci odata.Pe urma:nimic.La telefon nu raspundea,mailuri nu dadea.Ajusesem sa numai stiu nimic despre el.Ai mei nu-mi spuneau mare lucru.Pur si simplu incepuse si scoala si nu ma puteam concentra deloc.Raspundeam adesea in limba din tara mea sau chiar ma pierdeam si numai stiam raspunsul.Cu cealalta colega de camera abia vorbeam.Erau zile cand nici nu o salutam.Daca ma intrebai cum arata nici n-as fi stiut sa zic ceva cat de mic despre ea.Deja cunosteam orasul pe dinafara de la atatea plimbari.Ann si Maya nu ma scapau din ochi nici o clipa.Unde mergeam trebuia sa fie si una dintre ele cu mine.Am incercat sa plec de multe ori fara sa am catelus de companie,si nu pentru a plecam acasa,ci doar pentru a ma ocupa de incidentul cauzat de puterile mele.In curand,nici nu stiu cand a trecut timpul,a venit vacanta din octombrie.Era doar o saptamana,dar eu si fetele am decis sa mergem acasa pentru ca de Craciun sa nu stam asa de mult.Am luat avionul din prima sambata si in 3 ore am fost in locul de care am vrut mereu sa scap.La aeroport ne-am despartit.Eram nerabdatoare sa ajung acasa.Numai ca atunci cand am intrat in asa zisa mea casa si am vazut ce ma astepta am simtit ca....ca...ca sunt sfarsita...stateam si ma uitam si nu-mi venea sa cred...nu puteam sa ma misc...nu puteam sa zic nimic...