Aici gasti capitolul 4 si 5 din "Esenta"!Si gasiti si poze cu Mey-Bella pentru sfarsitul capitolului 5!
Capitolul 4-Dezvaluiri
Nu stiam unde sa ma duc.In nici un caz acasa.Simteam ca trebuie sa spun cuiva si singura persoana careia as fi putut sa-i zic era Mike.Nu-mi dadusem seama ca mergeam pe strada fara sa stiu incotro ma indreptam.M-am oprit sa vad unde sunt.Eram aproape de liceu.Mike era la liceu.M-am uitat la ceas.Incepuse deja ora urmatoare.Nu puteam sa-l sun acum.Oricum nu vroiam sa-l iau din ore.Era destul faptul ca eu"chiuleam".Nu vroiam sa-l trag dupa mine.O sa-l sun intr-una din pauze sa-i zic sa ne vedem dupa ore.Nu!!!Nu era o buna idee.M-ar fi intrebat de ce am plecat.Mai bine ar fi sa ma duc la el cand ajunge acasa.Da!!!Era o idee buna.Pana la urma statea vizavi de mine.Si as putea sa dorm si la el.DA!!!Asta trebuia sa fac.Dar pana atunci?Mai erau cateva ore bune pana cand orele s-ar fi terminat.Unde as putea sa ma duc?Trebuia sa incers sa gasesc raspuns pentru ce facusem,cum facusem....oare era ceva care putea fi controlat?Dar cum?Ce cauza toate astea?Am inceput sa merg,numai ca de data asta spre biblioteca.O sa imprumut o carte despre fenomene ciudate,nu stiu sigur,o sa vad ce gasesc.Cand am ajuns acolo am cautat o carte care sa ma lamaureasca,dar in zadar.Nici una nu dadea raspuns la vreo intrebare de-a mea.M-am uitat la ceas.Hmm....nici nu stiu cand trecuse timpul.Numai era mult pana cand orele se terminau.Mai bine ma indreptam spre casa.Aveam destul timp in asa fel in cat sa parcurg drumul pe jos...aveam destul timp sa meditez!
Cand am ajuns acasa l-am sunat pe Mike sa vad cand vine.Pana la urma putea sa astepte pana ajunge acasa sa afle ce s-a intamplat.Am format numarul pe care il stiam pe dinafara si am dus elefonul la ureche.Suna.
-Alo!!!
Raspunse-se o fata.Probabil Rose.
-Hey!!!!Ai putea sa mi-l dai pe Mike??!!?Adica,nu ai putea....dami-l pe Mike!!!
-Ce a zic!!!!Ti-l dau!!!Da nu pentru ca vreau eu!!!Si pentru ca el vrea sa vorbeasca cu tine!!!
-Bla bla bla!!!!Who cares?!?!?!So....mai astept mult??!?
-Bella?!!?Unde esti?!!?De ce ai plecat azi de la liceu fara sa zici nimic?!?
-Buna si tie Mike!!!Pai tocmai te sunasem sa-ti zic ca trebuie sa vorbim!!!E bine daca in seara asta dorm la tine?!?!
-Da!!!Nu e nici o problema!!!Ne vedem la mine in 20 de minute!!!Ok?!?!
-Bine!!!!!
Am inchis si m-am intins pe pat cu castile in urechi asteptand ca Mike sa ajunga acasa.Nu mi-am dat seama cand au trecut cele 20 de minute.Nici macar nu-mi amintesc ce melodii am ascultat.Eram prea concentrata sa ma gandesc daca Mike o sa ma creada si cum sa-i demonstrez.Oare puteam sa-i demonstrez?M-am ridicat,mi-am strans mp3 si mi-am luat bagaju.Ii zisesem deja mamei ca o sa dorm la Mike.Nu obiectase.De parca iar pasa.Cand am ajuns in fata usii casei lui Mike n-am mai batut la usa.Ai lui deja se obisnuisera cu mine si considerau ca aia era si casa mea.Am intrat,i-am salutat pe "unchii" mei,asa cum le ziceam,si m-am indreptat spre camera lui Mike.Cand am intrat in camera Mike vorbea la telefon.Se certa cu cineva.Din cat am auzit din asa zisa discutie se parea ca se certa cu Rose.N-a mai vorbit mult.Se pare ca miss Barbie ii inchisese telefonul.
-Bine ca ai venit!!!Deci imi spui ce sa intamplat?!?
Nu stiam cum sa incep.Asa ca m-am uitat prin camera.Am obsrvat ca pe birou se afla un pahar.M-am uitat la pahar zicand in gand:sparge-te,hai odata!!!hai spargete!!!ah....te urasc...sparge-te!!!Si s-a spart.M-am intors si m-am uitat la Mike.Se holba la pahar mirat.
-Cum naiba s-a spart?!?!
Am tras adanc aer in piept si am zis:
-Eu am fost!!!!!
S-a uitat la mine fara sa zica nimic.Asa ca am continuat:
-Din vina mea s-a crapat tabla,din vina mea s-au deschis dulapurile....din vina mea mama are mana bandajata pentru ca i s-a spart paharul in mana cand il spala!!!!
-Dar.....a inceput sa zica,dar nu a continuat.
-Cum?!?!?Nici eu nu stiu.Cel putin stiu ca nu pot controla.De fiecare data eram nervoasa sau doream oarecum sa se intample ceva.Cred ca e ceva pe fond emotional.Nu stiu sigur.Am incercat sa gasesc o carte,ceva despre asa ceva dar n-am gasit.Pur si simplu habar nu am cum o sa ma descurc,cum sa fac sa ma controlez,ce pot sa fac si altele....
-Adica sentimente tale cauzeaza asta?!?!
Am dat din cap in semn ca da.
-Sti?!?a continuat.Nici nu ma mir.Prin cate ai trecut....
M-am uitat la el si nu mi-a venit sa cred ca ma credea.M-am apropiat de el si l-am imbratisat.Am stat asa pana am adormit.Cand m-am trezit a doua zi eram tot la el in brate.Mi-am ridicat capul sa vad ce face Mike si inca dormea.Asa ca mi-am pus capul la loc si am inchis ochii.
Urmatoarea saptamana a fost lipsita de incidente.Mike era mai mereu pe langa mine avand grija sa nu"explodez".Ma intreba mereu cum ma simt si tot incerca sa ma fereasca de situati neplacute.....cel putin cand putea.Sfarsitul de saptamana incepuse si el bine pana cand am fost nevoita sa ma duc la baie sa ma spal pe maini,deoarece stersesem tabla.Numai ca robinetul singurei ghiuvete a baii nu merge.
-Hai odata robinet nenorocit!!!Mergi!!!
Tot rasuseam de el pana cand a explodat si toata apa a inceput sa sara din teava de apa.M-am ferit la timp asa ca nu ma udasem prea mult.Mi-am pus peste tricoul udat bluza de trening pe care o aveam legata de solduri si care spre norocul meu nu se udasem si m-am asigurat ca nu e nimeni pe hol care sa ma vada si am plecat in cautarea lui Mike.L-am gasit pe holul cu dulapurile noastre.Cauta in dulap in timp ce vorbea,nu,se certa cu Rose.Cand am ajuns langa ei s-au oprit.
-Hey!!!Aaaa....trebuie sa vorbesc cu tine Mike!!
-Minunat!!Nu stiu cum se face dar tu mereu vrei sa vorbesti cu el.Si sa ghicesc:acum vrei sa vorbesti cu el!!!Vezi tu draga...m-am saturat sa ma intrerupi cand sunt cu Ed!!!
-Nu-mi spune draga mie!!!
-Ai dreptate!!!Hmmm...cum sa-ti spun....a...da....tarfa!!!
Am ridicat mana si i-am dat o palma peste fata cat am putut de tare.Si-a dus mana la locul unde am lovit-o si s-a uitat la mime cu furie.A ridicat mana sa-mi dea o palma dar Mike i-a prins mana:
-Termina!!!i-a zis.
S-a uitat la el uimita apoi a intors capul spre mine si mi-a tras o privire plima de ura.Da!!!!Fetita asta chiar ma ura.Si pleca.L-am vazut pe Mike ezitand.Nu stia ce sa faca:sa se duca dupa ea sau sa ramana cu mine.Dar s-a intors spre mine si mi-a zis:
-Poti sa nu ma mai pui in situatii dinastea?!!?
-Dar esti cel mai bun prieten al meu...
-Sunt!!!Dar si ea e prietena mea si....si...si...tin la ea...
A fost deajuns sa zica ca tine la ea ca sentimentele mele pentru el sa ma doara.In cei 3 ani cat a fost cu ea nu-lam auzit zicand ca tine la ea.Ocolea mereu subiectul.Cand il intrebam daca tine la ea raspundea indiferent cu un "ihi" si atat....schimba subiectul.Dar acum....M-am apropiat de el,m-am ridicat pe varfuri,am inchis ochii si l-am sarutat.Dupa ce am terminat m-am indepartat m-am uitat la el,m-am intorc si am plecat aproape alergand.Plangeam....in hohote.Mi-am aruncat ghiozdanul in drumul meu pe holul scolii si m-am indreptat spre iesirea liceului.Cand am iesit m-am dus in parcul de vizavi.Acel parc era asezat pe o zona cu dealuri a orasului si pe unul din dealuri avea o livada de castani imensi.M-am dus spre acel loc si cand am ajuns m-am asezat pe joc,mi-am prins genunchii cu mainile la piept si am inceput sa plang si mai tare.Ma tot gandeam cum era posibil sa mi se intample mie toate astea.Cei doi copaci de langa mine incepura sa se balangane.Erau singurii.Ceilalti erau nemiscati.Eu provocam asta.Nu vroiam.Trebuia sa se termine.....
-Stop!!!!!am tipat cat am putut de tare.
Am sarit in sus.Unul dintre copaci cazuse exact lanaga mine.Celalalt era in picioare desi aproape fara frunze.Aveam frunge galbene,ruginii in par.Am incercat sa mi le dau jos.Nu stiu daca am reusit.Am plecat.Numai puteam sa stau in locul ala.Cand am ajuns pe aleea parcului m-am oprit si m-am uitat in urma.Era pustiu parcul.Vremea nu era prea prielnica,asa ca nimeni nu se plimba prin el.Deci...putusem sa ma opresc.Aveam taria necesara incat sa controlez ceea ce posedam.Am continuat sa merg,de data asta mai hotarata.Puteam trece peste.Si acum stiam exact si cum.
Capitolul 5-Regasirea
Cand am ajuns acasa m-am dus direct in camerea mea.M-am apucat sa-mi fac bagajul ca sa plec.Trebuia sa plec,undeva departe.Aveam destui bani cat sa ma duc ori unde as fi vrut,caci lucrasem toata vara si nu folosisem bani deoarece imi ajungeau bani de la parinti care oricum nu erau si aia folositi in intregime.Stiam ca mama nu o sa comenteze.Aveam deja de o luna 18 ani,si chiar daca nu as fi avut tot nu ar fi avut ceva de comentat.Singurul lucru bun la parintii mei era ca puteam sa fac ce vreau.Dupa ce mi-am luat lucrurile necesare m-am asigurat ca mp3 avea melodiile preferate si am trecut pe la mama sa-i spun ca plec:
-Plec din oras!!!!Nu stiu pentru cat timp si unde!!!Am nevoie de alt mediu!!!Nu ma sunati...o sa va sun eu!!!Daca e ceva important dati-mi un mesaj,ceva!!!
Si am plecat fara sa astept sa zica ceva.M-am indreptat spre gara.Urma sa iau un tren.Nu conteaza care si unde ma ducea,important era sa plec cat mai repede,sa ma indepartez cat pot.Cand am ajuns in gara am luat bilet la primul tren care pleca.Ajunsa in tren mi-am bagat castile in urechi si m-am rezemat cu capul de geam.Am stat asa fara sa ma gandesc la nimica pana am ajuns la destinatie.Cand am coborat din tren am constatat ca eram intr-o zona de munte.Perfect!Pot sa fac drumeti si sa ma plimb....sa respir aer curat.Nu aveam de gand sa stau prea mult in locul acela.O sa stau indeajuns cat sa fac tot ce se putea face in acest loc.Dupa cateva zile,nu stiu exact cate au trecut,nu tineam cont daca e zi sau noapte,luni sau vineri,doar faceam ce simteam indiferent de ora,mi-am strans lucrurile.Trebuia sa plec si din locul asta.Deja devenise prea plin de amintirile mele.M-am dus la gara si urma sa iau un alt tren,nu conteaza care numai acasa sa nu ma duca.Cred ca am continuat aceeasi rutinna timp de cateva saptamani.Nu stateam intr-un loc mai mult de cateva zile.Vroiam mereu ceva nou.Mereu locuri noi pe care sa le umplu cu sentimentele mele si amintiri.Asa aveam impresia ca ma eliberez,ca las totul in urma.Aveam grija sa-mi notez pe un carnetel numele locului unde am fost,astfel sa numai vin in acel loc niciodata.In ultimele zile chiar incercasem sa vad daca pot sa-mi controlez aptitudinele.Era nevoie de o mare concentrare,dar reuseam.Intr-un fel era dureros.Eram nevoita sa-mi aduc aminte lucruri pe care vroiam sa le uit.Incarcam sa tin legatura cu familia,sa nu creada ca am patit ceva....deparca le-ar pasa.Doar le trimiteam un mesaj prin care le ziceam ca sunt bine si ca nu ma intorc prea curand acasa.Faceam lucrul asta cam o data la o saptamana.Ultima oara chiar i-am rugat sa-mi trimita niste bani in locul in care stateam si acum.Si mi-au trimis.Nu ca as fi avut nevoie.Nu consumasem nici jumatete din banii cu care plecasem de acasa,dar vroiam sa stang...pentru o casa sau apartament,ceva.Nu aveam de gand sa mai stau cu parintii.Vroiam sa ma mut.Era mai bine asa.Nu eram nevoita sa il mai vad pe Mike in fiecare zi si numai eram nevoita sa mai ascult certurile parintilor.Ma gandisem chiar si sa-mi schimb liceul.Da!Era o idee excelenta.Puteam astfel sa ma desprind de toate.Asa ca aveam grija cat cheltuiam.Nu stateam la hoteluri sau pensiuni scumpe.Nu aveam nevoie de lux.Iar in ceea ce priveste mancarea,doua mese pe zi imi erau suficiente.Uricum dormeam destul incat sa-mi ajunga timpul doar pentru doua mese.Ah....in sfarsit doarmeam linistita.Cearcanele chiar incepeau sa nu se mai vada.Ma "angajam" pe unde mergeam ca sa mai castig niste bani.Imi facusem chiar niste calcule si pusesem mai bine de trei sferturi din bani deoparte.Oricum numai aveam degand sa mai calatoresc prea mult.Ma uitasem pe calendar si era deja o luna si jumatate de cand plecasem.Trebuia sa ma intorc.Trebuia odata si o data sa infrunt ce lasasem in urma...pentru ultima oara.Mi-am stans lucrurile pentru a mia oara si am pornit spre gara.Mi-am cumparat un bilet spre asa zisa casa si am asteptat sa soseasca trenul.Cand a sosit am avut o oarecare ezitare in a ma urca.Dar am facuta.M-am asezat confortabil pe scaunul de langa geam si cu castile in urechi.Nu stiu cand a trecut timpul.Nu stiu cand am ajuns pe strada mea.Stiu doar ca mergeam alene incercand sa aman momentele care nu puteau fi evitate.Cand am ajuns in dreptul casei mele am incercat sa nu privesc spre casa de vizavi.Am ezitat sa intru in curte.Am tras adanc aer in piept si am deschis poarta.Dar n-am reusit sa intru in curte ca mi-am auzit numele.Cunosteam vocea.M-am intors incet sa ma conving ca el era cel care ma strigase.Cand m-am intors statea la 2 metri de mine cu un inceput de zambet.
-Buna!!!!mi-a zis.
N-am raspuns.Am stat pe loc si m-am uitat la el fara sa fac nimic,fara sa zic nimic.
0 comments:
Trimiteți un comentariu